Importanta istorica a conceptiei lui Socrate

3x puncte

categorie: Filosofie

nota: 7.49

nivel: Liceu

Invatatura si activitatea sa non-comformista a trebuit sa o plateasca cu viata Socrate ; dupa ce a fost acuzat de impietate si de coruperea tineretului prin invatatura sa a fost condamnat la moarte si silit sa se sinucida.

Conceptia filosofica a lui Socrate

Socrate n-a scris nimic, tot ce stim despre invatatura lui o stim din relatarile -[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Importanta istorica a conceptiei lui Socrate

Invatatura si activitatea sa non-comformista a trebuit sa o plateasca cu viata Socrate ; dupa ce a fost acuzat de impietate si de coruperea tineretului prin invatatura sa a fost condamnat la moarte si silit sa se sinucida.

Conceptia filosofica a lui Socrate

Socrate n-a scris nimic, tot ce stim despre invatatura lui o stim din relatarile - adesea divergente - ale lui Platon si Xenofon; incat cu greu poate fi disociata conceptia sa de cea a lui Platon. Nu facea parte din randurile sofistilor, dar avea multe puncte comune cu acestia si era prieten cu cei mai renumiti dintre ei. Asemenea sofistilor, Socrate si el prefera ca in locul unor probleme de stiinta sa dezbata probleme de ordin practic privind viata politica a statului si problemele morale ale omului, supunand examenului ratiunii obiceiurile si institutiile.

Asemenea sofistilor, sustinea ca “virtutea este stiinta”, deci poate fi invatata de oameni; in schimb, era de parere ca stiintele pozitive nu pot garanta armonia si ordinea sociala. Pe de alta parte, Socrate practica si el metoda dialectica, dar nu exercitiile de virtuozitate verbala pura, prin care sofistii ajungeau la concluziile unui individualism egoist sau ale mihilismului etic. Dimpotriva, pentru Socrate exista valori umane certe - dar carora el nu le gasea un fundament rational, sustinand ca o “voce interioara” il impiedica de la actiuni rele. De aici deriva scepticismul sau in ceea ce priveste actul cunoasterii; caci, in opozitie cu pretentiile enciclopediste ale sofistilor, Socrate afirma ca singurul lucru pe care il stie cu certitudine este ca nu stie nimic. Cultura enciclopedica a sofistilor o considera inconsistenta.

Deci atitudinea lui Socrate fata de aceasta problema are o insemnaŹtate epocala in istoria gindirii antice grecesti, caci tocmai in aceasta Socrate apare ca revalorizator al tuturor valorilor traditionale : fruŹmusetea, bogatia, puterea si gloria, forta fizica si placerile senzoriale - lucruri ce erau cele mai de rivnit pentru grecul antic - nu mai au nici o valoare fata de valoarea sufletului omenesc. Socrate a recunoscut cel dintii valoarea de neegalat a sufletului fata de bunurile acestei lumi.

De aceea grija pentru salvarea sufletului omului este problema centrala a eticii socratice. Acesta este si motivul pentru care Socrate acorda o importanta capitala educatiei, fiindca educatia nu este altceva decit un "tratament constient" in vederea unui scop al sufletului. Pentru Socrate intreaga viata a omului devine o tema mare morala, omul trebuind sa-si daltuiasca sufletul in fiecare clipa, pentru a putea ca sa realizeze numai binele. Bunuri reale si rauri reale sint numai cele sufletesti; moartea, exilul, boala si altele nu sint un rau real, fiindca ele nu pot atinge sufletul; o mare paguba este numai pierderea sau lipsa stiintei, din pricina ca numai aceasta este temeiul virtutii.

Socrate s-a nascut în anul 470 a. Chr. Atena.Tatăl său era sculptor, mama sa era moașă. La început el s-a dedicat sculpturii, dar n-a rămas totuși credincios pînă la sfîrșitul vieții acestei arte, ci s-a îndreptat spre filosofie, unde a jucat un rol considerabil. Urît la înfățișare “chiar admiratorii săi apărîndu-le ca un silen, dar bine zidit fizicește, robust și foarte sănătos, el a luat parte la luptele din Potideea, Delion și Amphipolis, purtîndu-se în adevăr ca un brav.

Nu dădea mare atenție înfățișării lui exterioare și nu se interesa de bunurile pămîntești. Era loial, sincer și amabil, stăpînit de puternice sentimente morale și religioase, plin de spirit și umor, totdeauna cu răspunsul gata atunci cînd era nevoie”.(K.Vorlander), plin de curaj civic și gata să înfrunte pentru dreptate furia poporulu. Totuși acest om cu caracter atît de nobil, însuflețit pururea de luminarea tineretului și de binele poporului, a fost acuzat de trei inși – Metelos din partea poeților, Anytos din partea meseriașilor și a oamenilor politici, Lycon din partea oratorilor- că săvîrșește nedreptăți , că strică pe tineri, că nesocotește pe zeii în care crede statul și că se închină la alte zeități noi”, și condamnat să bea otravă.Socrate moare în anul 399 a. Chr.

Ideile lui filosofice pot fi reconstituite din scrierile lui Xenofan, ale geniului său elev Platon și ale lui Aristotel. Care sumt aceste idei și ce aduc ele nou ? Înmpotriva filosofilor de pînă la el, se ocupau cu “ lumea” , cu lumea fizică și vroiau să știe din ce elemente este constituită, Socrate mută centrul de gravitate al cercetărilor filosofice cu lumea externă în cea internă, de la cosmos la om. Căci mai de preț decît natura era pentru el omul. Cunoaște-te pe tine însuți, celebra maximă de pe frontispiciul de la Delphi, devenise și maxima lui Socrate, este o chemare adresata celor care se complac in cultul valorii externe. Externul inseamna si superficial.Cum socratica este o cunostinta etica, inseparabila de planul actiunii, este o cunostinta in care vorba si fapta formeaza o unitate. Forma de legatura intre oameni este dialogul. El este o forma de comunicare, dar nu pentru a transmite o suma de cunostinte deja existente ci pentru a indemna pe cel cu care dialogul supune adevarul.

Întorcîndu-și privirile asupra lui însuși, cercetîndu-se pe sine, va afla ce știe și ce nu știe, ce poate și ce nu poate, precum și ce trebuie să facă. Împotriva sofiștilor, care arătau că aceeași idee poate fi susținută și combătută cu aceeași sorți de izbîndă, că nu există un adevăr absolut, ci toate cunoștințele sunt relative, că ceea ce este adevărat pentru mine nu este și pentru altul, că ceea ce pentru mine este adevăr astăzi poate fi eroare mîine, Socrate se ridică cu toată energia și apără valoarea absolută a adevărului. Cunoștința adevărata, care sesizează esența însăși a lucrurilor, este duppă el bunul cel mai de preț. Cum ajungem noi însă la cunoașterea acestei esențe a lucrurilor? Determinînd noțiune lor. Dcaă reușim să stabilim care este noțiune unui lucru, cu aceasta am descoperit esența însăși a acestui lucru. Socrate pleca de la ceea ce este familiar și în afară de orice îndoială, de la ceea ce este elementar și oricui cunoscut, pentru a ajunge la adevărul universal, la definiția acelui lucru. Cu alte cuvinte, el se folosea în cunoașterea lucrurilor de procedeul inductiv. La Socrate, după cum spunea și Aristotel,metoda inductivă și stabilirea de noțiuni generale mergeau mînă în mînă.

Ce inteles are adevarul atunci cand la proces individul trebuie sa jure ca spune adevarul si numai adevarul? Ce inteles are termenul adevar atunci cand se foloseste sintagma adevar stiintific, adevar filosofic, adevar religios, adevar istoric, adevar politic, adevar economic? Ce trebuie sa intelegem prin adevar cand de fapt noi avem adevaruri? Problema a preocupat filosofia din cele mai vechi timpuri. Ea a fost pusa cu claritate in discutie de catre Socrate si a fost dezvoltata de Platon si Aristotel.

Pentru Socrate adevarul este in noi, in sufletul nostru. El nu trebuie cautat in afara noastra. Pentru a ajunge la adevar este necesar sa ne cunoastem pe noi insine, sa cercetam cu meticulozitate facultatile noastre de cunoastere, sa stim ceea ce putem sa cunoastem si ceea ce nu putem sa cunoastem si sa mai stim ce trebuie sa facem si ce nu trebuie sa facem. Socrate aduce in discutie o problema importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spun pentru prima data raspicat ca noi nu putem sa cunoastem totul, ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt limitate si ca nu trebuie prin urmare sa ne intindem cu cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem cunoaste. Ex: nu putem sa cunoastem secretele dupa care zeul a construit lumea, nu putem sa cunoastem planurile tainice dupa care zeul a zamislit universul.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles