Importanta cunoasterii stadiilor de dezvoltare psiho-neuro-motorie

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Importanta cunoasterii stadiilor de dezvoltare psiho-neuro-motorie

Rene Zazzo considera ca educatia psihomotrica constituie o educatie de baza in scoala elementara intrucat ea conditioneaza intregul proces de invatare scolara. Procesul de invatare nu poate fi eficient "daca copilul nu are constiinta corpului sau, nu cunoaste lateralitatea sa, nu se poate situa in spatiu, nu este stapan pe timp si nu a castigat o suficienta coordonare si stabilitate a gesturilor si miscarilor sale."Initierea oricarui program de terapie educationala a psihomotricitatii trebuie sa fie precedata de o evaluare a achizitiilor psiho-motrice de care dispune fiecare copil la un moment dat, facandu-se astfel o comparatie cu cele pe care ar trebui sa le aiba.

Una din manifestarile esentiale ale vietii este miscarea. Aceasta se realizeaza de catre muschi in stransa legatura cu SNC si SNP. In acest mecanism complex muschii realizeaza efectiv acomodarea organismului la modificarile permanente ale mediului exterior. Pe baza informatiei primite din mediul exterior si interior, SN integreaza si apoi emite comenzi, care prin fibrele nervoase eferente ajung la muschii cu care intra in legatura prin intermediul placilor motorii. Rezultatul acestor comenzi sunt contractiile musculare care se traduc prin mers, precum si prin miscari de orice alt ordin : mimica, vorbire, etc.

Printre mijloacele de care dispune fiinta pentru a reactiona asupra mediului, miscarea este aceea care a obtinut, datorita progreselor organizarii sale in regnul animal si la om, o asemenea eficacitate si preponderenta incat efectele sale au putut fi considerate de behavioristi ca obiect exclusiv al psihologiei.
Recuperarea psihomotrica se numara printre cele mai recente metode utilizate in domeniul terapeutic, ocupand un loc important in sistemul metodelor de recuperare atat in psihiatria infantila cat si in psihopedagogia speciala.

Importanta ei este mare atat pentru copilul normal, cat si pentru cel cu deficienta, considerand corpul sub dublul aspect: de instrument de actiune asupra lumii si de instrument in relatie cu altul.
Depistarea copiilor cu deficiente este un act complex care cuprinde cel putin doua aspecte: cunoasterea si orientarea spre un specialist in vrderea precizarii diagnosticului. In acest sens, cunoasterea se refera la sesizarea unor simptome, a unor particularitati morfo-functionale care diferentiaza sau incep sa diferentieze copilul cu handicap de restul copiilor. In multe cazuri insa, diferentierea nu este clar conturata, exista incertitudini si indoieli.

Depistarea nu inseamna numai cunoasterea unor simptome, ci presupune si orientarea lui spre un specialist in vederea precizarii diagnosticului. Este un fapt bine stabilit, depistarea copiilor cu deficiente trebuie facuta cat mai precoce, depistarea precoce fiind unul din imperativele majore ale medico-psihopedagogiei celor cu deficiente. Depistarea precoce se considera pana la 6 ani, adica pana la punerea problemei scolarizarii copiilor. « mai multe referate din Medicina