Implicatii terapeutice ale Quinolonelor

5x puncte

categorie: Medicina

nota: 8.22

nivel: Facultate

Acidul nalidixic se administrează pe cale orală, câte l g dimineața și seara timp de 1-2 săptămâni (sau mai mult). La nevoie se poate crește până la l g de 3 ori/zi.

Pentru tratamentul de durată se recomandă administrarea zilnică a unei doze unice de l g. La bolnavii cu insuficiență renală avansată doza de întreținere se reduce la jumătate. La copii (mai mari de 3 luni) se administ[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Implicatii terapeutice ale Quinolonelor

Acidul nalidixic se administrează pe cale orală, câte l g dimineața și seara timp de 1-2 săptămâni (sau mai mult). La nevoie se poate crește până la l g de 3 ori/zi.

Pentru tratamentul de durată se recomandă administrarea zilnică a unei doze unice de l g. La bolnavii cu insuficiență renală avansată doza de întreținere se reduce la jumătate. La copii (mai mari de 3 luni) se administrează 30 mg/kg și zi în 2 prize: în infecțiile grave doza poale fi crescută până la 60 mg/kg și zi în 4 prize.

Acidul nalidixic este indicat în infecțiile urinare acute și recurente, necomplicate, cu microorganisme coliforme. Dezvoltarea rezistenței este un factor limitativ atunci când medicamentul se folosește pentru profilaxia infecțiilor recurente sau în scopul suprimării bacteriuriei cronice la bolnavii cu sondă vezicală a demeure.

Acidul nalidixic este, de regulă, bine suportat. Tulburările digestive - greață, vomă, diaree, crampe abdominale - sunt relativ frecvente, dar minore. Uneori apar reacții alergice - erupții cutanate, urticarie, prurit, fotosensibilizare, eozinofilie. Ocazional se produc tulburări neurologice reversibile: cefalee, amețeli cu tendința la lipotimie, vedere încețoșată și colorată.

Au fost semnalate, rareori, reacții toxice psihotice, convulsii, mărirea presiunii intracraniene: frecvența acestora este crescută la dozele mari și în prezența unor factori favorizanți, ca epilepsia, parkinsonismul, ateroscleroza avansată: riscul este, de asemenea, mai mare la sugari și la copiii mici. Icterul coleslatic și leucopenia sunt reacții adverse rare. La persoanele cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază poate fi declanșată anemia hemolitică.

Acidul nalidixic este contraindicat în primul trimestru de sarcină și în timpul alăptării, la persoanele cu deficit genetic de glucozo-6 -fosfatdehidrogenază, la epileptici. Folosirea la copii (până la pubertate) nu este recomandabilă, deoarece la animalele de laborator imature acidul nalidixic (și alte chinolone) provoacă leziuni ale cartilagiilor și artropatii diverse.

Este necesară prudență în prezența insuficienței hepatice avansate. Expunerea la soare trebuie evitată. Asocierea cu nitrofurantoină, cloramfenicolul și tetraciclinele nu este indicată, considerând posibilitatea antagonizării acțiunii antibacteriene a acidului nalidixic. Se impune prudență în timpul tratamentului cu anticoagulante cumarinice, deoarece acestea pot fi deplasate de pe proteinele plasmatice, cu risc sporit de hemoragie.

Acidul glucuronic, eliberat în urină din glucuronoconjugați, poate provoca reacții fals-pozitive pentru glucoză (când determinarea se face folosind soluția Benedict sau tablete cu Clinitest); de asemenea, se pot produce creșteri false ale 17-cetosteroizilor în urină.

b. Acidul pipemidic (pipemidic acid, deblason, pipram), alt antiseptic urinar aparținând grupei chinolonelor, are proprietăți asemănătoare acidului nalidixic. Acționează bactericid față de majoritatea bacililor gramnegativ, inclusiv unele tulpini de piocianic și față de stafilococi. Concentrațiile minime inhibitorii pentru germenii sensibili sunt în jur a 8 μg/ml. Se elimină renal, 96% sub formă activă. Concentrațiile realizate în urină, după o doză obișnuită, sunt de 700-900 μg/ml la o oră și 100 μg/ml la 12 ore. Se administrează oral, câte 400 mg dimineața și seara, având aceleași indicații ca acidul nalidixic.

Este bine suportat. Circa 2% din bolnavi se plâng de greață și epigastralgii. Reacțiile alergice - erupții cutanate, urticarie - sunt rare (0,2%). Poate provoca fotosensibilizare. La bătrâni au fost semnalate, ocazional, amețeli și tulburări de echilibru. Este contraindicat în insuficiența renală avansată și la copii; trebuie evitat sau folosit cu prudență la epileptici și în timpul sarcinii.
c. Acidul oxolinic (oxolinic acid, urotrate, utibid), un alt derivat chinolonic, are proprietăți asemănătoare acidului nalidixic.

Potența antiibacteriană in vivo este de 2-4 ori mai mare. Spectrul de acțiune cuprinde enterobactericeele, proteusul, stafilococul auriu. Rezistența este încrucișată cu acidul nalidixic. Se administrează oral în doză de 750 mg de 2 ori/zi, având aceleași indicații ca acidul nalidixic. Tulburările digestive sunt mai rare, dar unele fenomene nedorite nervos-centrale - nervozitate, insomnie, cefalee, amețeli - sunt ceva mai frecvente.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Am inteles