Impactul extinderii Uniunii Europene asupra procesului de integrare europeana

5x puncte

categorie: Economie

nota: 9.10

nivel: Facultate

Referat despre Impactul extinderii Uniunii Europene asupra procesului de integrare europeana
Lumea nu stă în loc să ne aștepte. În politicile sale interne, date fiind lipsa de voință politică și dificultatea procesului decizional, UE nu reușește să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetățenilor, într-un număr de domenii. Pe plan extern, UE nu a jucat nici un rol în abordarea proble[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Impactul extinderii Uniunii Europene asupra procesului de integrare europeana

Referat despre Impactul extinderii Uniunii Europene asupra procesului de integrare europeana
Lumea nu stă în loc să ne aștepte. În politicile sale interne, date fiind lipsa de voință politică și dificultatea procesului decizional, UE nu reușește să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetățenilor, într-un număr de domenii. Pe plan extern, UE nu a jucat nici un rol în abordarea problemei Iraq-ului, în prezent cea mai importantă chestiune de politică externă din lume. Membrii săi au fost în mod vizibil profund divizați; mai rău, UE și instrumentele sale de politică externă nu au jucat absolut nici un rol. În vreme ce statele membre au jucat, individual, un rol major în această chestiune, pe scena internațională, Europa în ansamblul ei a fost inexistentă. Această situație este inacceptabilă pentru cetățenii Europei. Ponderea economică a UE trebuie să fie dublată și de afirmarea vocii sale pe plan politic, în afacerile internaționale.

Aceste trei provocări majore – pe plan economic, intern și extern – însoțesc procesul de extindere al UE. Uniunea Europeană trebuie să își recâștige dinamismul și competitivitatea economică, să răspundă în mod efectiv cerințelor cetățenilor și să își definească rolul politic în lume. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte. Discursul în care se vorbește de “actualii membri” și de “țările candidate” este deja depășit și trebuie să privim înainte la situația din viitor, când noii membri vor fi parteneri. Din acest motiv, în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii membri” mai degrabă decât “țările candidate”.

Beneficiile și oportunitățile oferite de extindere depășesc cu mult potențialele obstacole, costuri și riscuri implicate de acest proces. Extinderea este actul de politică externă de cel mai mare succes pe care l-a întreprins UE. O întârziere a acestui proces sau abandonarea sa, ca urmare a neratificării sale de către oricare din membrii UE, ar constitui un eșec politic major pentru Europa. În plus, acest fapt ar presupune costuri considerabile atât pentru UE, cât și pentru țările candidate.

Un proces de extindere gestionat necorespunzător ar fi însă aproape la fel de nefast. Dacă UE nu continuă reformele și ajustările pe care le impune acum extinderea, ea va rata – poate pentru totdeauna – șansa de a face Europa mai puternică și mai sigură, în interesul cetățenilor ei, al vecinilor săi și al lumii. Pentru actuala UE, accentul s-a pus în trecut pe ”acquis” – îndemnuri și sfaturi adresate viitorilor membri cu privire la modul în care trebuie să aplice reglementările europene. În momentul în care vor deveni membri cu drepturi depline și parteneri egali – având drepturi, dar și obligații – limbajul în care folosim formulările “noi” și “voi” trebuie să treacă la un alt registru: “noi împreună” într-o Europă lărgită.

Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeană să treacă la o nouă scară de activitate: o scară de operare la nivel continental, care o poate face să funcționeze mai bine, să dea rezultate mai bune pentru cetățenii săi și să devină un actor în afacerile internaționale – cu condiția să nu rateze această șansă.Extinderea este un proces sui generis în comparație cu celelalte provocări ;

Ca politică compozită extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare, aceasta depinzând de:
- Pregătirea internă a țărilor candidate
- Pregătirea internă a UE
- Negocierile de aderare propriu-zise.

Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. În viitoarele state membre din Europa Centrală și de Est, au apărut deja democrații stabile, instituții democratice și un respect tot mai mare pentru minorități. Reformele lor economice au determinat deja obținerea unor rate înalte de creștere economică (în comparație cu ratele de creștere din UE) și perspective mai bune de ocupare a forței de muncă. Acest proces a fost încurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE, precum și de asistența financiară acordată de Uniunea Europeană și de alte instituții internaționale.

Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic și democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității.
Acest ideal își are rădăcinile în experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul război și a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Pacea și stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă. Raționamentul părinților fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa.
Această viziune este în continuare importantă, după cum a demonstrat-o și dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii.

Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic și economic al UE pentru mai bine de o generație de acum încolo.
UE are un trecut ce include extinderi încununate de succes.
Astfel, în 1973, au devenit membri Marea Britanie, Danemarca și Irlanda; ulterior au fost primite Grecia în 1981, Spania și Portugalia în 1986, după căderea regimurilor dictatoriale, aderarea la UE susținând astfel dezvoltarea lor democratică; în 1995, Austria, Finlanda și Suedia au devenit membre ale UE. În ultimii 30 de ani, Uniunea Europeană s-a extins de la 6 state membre cu o populație de 185 milioane la o entitate internațională ce numără 15 state membre, cu 375 de milioane de cetățeni. Acum ea este pe punctul de a se extinde la 25 de state membre, cu o populație de 450 de milioane de cetățeni.
Extinderea nu a împiedicat însă dezvoltarea în profunzime. La vremea aderării Spaniei și Portugaliei, UE lansa programul pieței unice și politicile de mediu, coeziune economică și socială, cercetare, tehnologie și afaceri sociale.

În 1992, Tratatul de la Maastricht a pregătit uniunea economică și socială, într-un moment în care se afla în curs de desfășurare aderarea Suediei, Finlandei și Austriei. Apoi, UE a lansat moneda unică (euro), într-o perioadă în care simultan negocia actuala rundă a extinderii.
De-a lungul istoriei lor, țările din Europa Centrală și de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari, din Est și Vest. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situația de a fi libere, dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. Pentru a beneficia de o securitate sporită, aceste state își doreau să adere atât la UE, cât și la NATO. Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestor țări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificială creată de Cortina de Fier. Aderarea lor la Uniune simbolizează revenirea în familia europeană, dă un caracter stabil tinerelor democrații din aceste țări și creează climatul necesar pentru realizarea unor economii de piață echilibrate din punct de vedere social. Aderarea aduce cu sine beneficii economice și sociale care stau la baza dezvoltării democratice, oferind acces la piața unică și la asistență financiară suplimentară. Ea oferă mai multe oportunități de investiții directe și refacere economică, un mediu de afaceri stabil și politici sociale progresiste.

Statele candidate
Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRIM) și Turcia sunt în prezent state candidate. Negocierile de aderare cu Croația și Turcia au început în luna octombrie 2005, dar Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei deține statutul de țară candidată numai din luna decembrie 2005. România și Bulgaria au devenit state membre cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007. Cele două state au îndeplinit criteriile de aderare iar Tratatul de aderare a Republicii Bulgare și României, semnat de reprezentanții statelor membre UE și de cei ai României și Bulgariei la Abația Neumünster din Luxemburg la 25 aprilie 2005, a fost ratificat de parlamentele naționale ale tuturor statelor membre ale UE.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles