Immanuel kant

7x puncte

categorie: Filosofie

nota: 9.12

nivel:

Ministerul Înv???mântului al Republicii MoldovaAcademia de Studii Economice Immanuel KantStudent: Profesor:Negura Gheorghe MGF221 Rumleanschi Mihail-CHI?IN?U 2003-INTRODUCEREÎn acest referat eu am sa încerc s? fac o r[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Immanuel kant

Ministerul Înv???mântului al Republicii MoldovaAcademia de Studii Economice Immanuel KantStudent: Profesor:Negura Gheorghe MGF221 Rumleanschi Mihail-CHI?IN?U 2003-INTRODUCEREÎn acest referat eu am sa încerc s? fac o rezumare a vie?ii ?i a activit??ii marelui filosof german Immanuel Kant, n?scut în 1724 ?i decedat în 1804. Aceast? lucrare este compus? din mai multe sub-teme, începând cu biografia ?i date despre I.Kant, ?i mai apoi teme pe care le-a abordat filosoful în decursul activit??ii lui. Am s? încerc s? fac o sumare la tot referatul ca s? v? pot introduce în tem?, ?i s? scriu câteva date despre marele filosof.În activitatea lui I. Kant deosebim dou? perioade mari:1. precriticist? (pân? la deceniul VIII)2. criticist? (dup? deceniul VIII)În perioada a doua el scrie lucr?rile: "Critica ra?iunii pure", "Critica ra?iunii practice" ?i "Critica capacit??ii de judecat?". În prima perioad? scrie: "Istoria natural? general? ?i teoria cerului " înaintând dou? ipoteze principale:1. Ipoteza cosmogonic?, conform c?reia sistemul solara apare dintr-o nebuloas?, prin aceasta el consider? c? universul se dezvolt? promovând idei dialectice în astronomie dând prima lovitur? metodei metafizice de gândire.2. Cu privire la natura fluxurilor ?i refluxurilor, care influen?eaz? viteza de rota?ie a p?mântului. Prin aceasta el promoveaz? idei dialectice în geografie. În lucrarea "Critica ra?iunii pure" Kant elaboreaz? sistemul s?u al idealismului transcedental formulând trei no?iuni principale." De lucru în sine" Noument" FenomenPrin lucru în sine el în?elege lucrurile cum ele exizst? de la sine(sau în sine) spre deosebire cum el se prezint? pentru noi în cunoa?terea noastr?. Prin noument el în?elege realitatea obiectiv? posibil? dar neaccesibil? pentru experien?a umana ?i prezint? sinonimul de no?iunii de lucru în sine. Prin fenomen el în?elege aceea ce este dat în senza?iile omului, ce poate fi cunoscut ?i atunci când Kant admite c? reprezent?rilor le corespunde ceva în afara noastr?, anumite lucruri în sine. El este materialist, dar când afirm? c? acest lucru în sine incognoscibil transcendent de cealalt? parte a cunoa?terii el se pronun?? ca agnostic. Kant a fost criticat din dou? p?r?i; din stânga de materiali?ti pentru idealism ?i agnosticism, iar din dreapta de ideali?ti pentru admiterea lucrurilor materiale. În lucrarea " Critica ra?iunii pure" Kant elaboreaz? teoria cunoa?terii deosebind 3 trepte ale ei:1. Cunoa?terea senzorial? numit? ?i intui?ie sensibil?2. Trecerea de la cunoa?terea senzorial? la cea ra?ional? (numit? ?i intelect analitic)3. Cunoa?terea ra?ional?Caracterizând prima treapt?, Kant afirm? c? toate cuno?tin?ele noastre provin de la percep?iile senzoriale din experien??. El afirm? c? pot fi cunoscute numai fenomenele, dar nu esen?a lucrurilor. Timpul ?i spa?iul Kant le consider? form? de contemplare subiectiv? apriorice, adic? date de pân? la experien?? ?i în experien?? nu se manifest? . ele sunt forme apriorice a sensibilita?ii. Astfel percep?ia de noi, a fenomenelor, spa?iu ?i timp, el opune în dependen?? de activitatea con?tiin?ei noastre afirmând c? noi nu putem ?ti nimic despre ceea ce sunt lucrurile ce exist? în afara lumii. Deci din aceast? treapt? lucrurile nu pot fi cunoscute.A doua o constituie activitatea care pân? la experien?? dispune de categorii logice cu ajutorul c?rora ?i se formeaz? no?iunile, sugestiile, a?a ca cantitate, calitate, modalitate ?i altele. Aceste categorii logice sunt forme apriorice ale judec??ii. Dup? cantitate ele constituie o schem? neschimbat? în care se înscrie judecata noastr? ?i ele nu au nici un raport fa?? de realitatea obiectiv?. El vine la concluzia c? omul introduce în natur?, legitate cauzalitate, necesitatea, ?i la aceasta treapt? obiectul nu poate fi cunoscut. A treia o constituie activitatea ra?iunii. Kant consider? c? numai cu ajutorul ra?iunii bazate pe formele judec??ii se unesc ideile:1. Ideea despre suflet2. Ideea despre lume 3. Ideea despre DumnezeuEl consider? c? este posibil? numai ?tiin?a despre fenomenele psihicului, dar nu ?tiin?a filosofic? despre suflet ca unitate a acestor fenomene. La fel consider? el sunt posibile numai ?tiin?ei naturii despre unele sau alte fenomene care au loc în lume, dar nu ?tiin?a filosofic? ca atare. El afirm? c? este imposibil? ?tiin?a filosofic? despre Dumnezeu, despre o cauz? a tot ce exist?. El respinge toate probele teoretice despre existen?a în Dumnezeu, dar scrie c? trebuie s? crezi c? exist? El pentru c? aceast? credin?? ne este impus? de ra?iune practic? adic? de con?tiin?a moral? ?i la aceast? treapt? lucrurile nu pot fi cunoscute. Kant a elaborat ?i teoria antinomic? deosebind 4 feluri de antinomii:1. Lumea are începu în timp ?i spa?iu 2. În lume exist? lucruri elementare ?i individuale ?i totul se divide pân? la infinit3. În lume exist? nu numai necesitatea, dar ?i libertatea. În lume nu exist? nici un fel de libertate, totul se face din necesitate.4. Exist? Dumnezeu ?i El este cauza lumii. Nu exist? nici o fiin?? suprem? care s? fie cauza lumii.Kant consider? c? aceste contradic?ii sunt proprii nu lumii, ci doar numai ra?iunii. El a formulat ?i problema premizelor logice ale cunoa?terii afirmând c? înainte de a cunoa?te un careva obiect trebuie s? dispunem de anumite mijloace de cunoa?tere. Aceste premize sunt apriorice în privin?a oric?rui om, dar sunt a posteriorice (dup? experimente) în cazul dezvolt?rii istorice a omenirii. Kant a elaborat ?i concep?ii sociale. El a elaborat teoria imperativului categoric moral conform c?ruia exist? o lege moral? neschimbat? bun? pentru to?i oamenii ?i pentru toate timpurile ?i care determin? comportarea oamenilor. El scrie c? fapta va fi moral? dac? se înf?ptuie?te benevol din stim? fa?? de legea moral? ?i amoral? când omul este impus s? o repete. El vorbe?te despre pacea civic?, dar analizeaz? pacea dintre oameni ?i state ca scop îndep?rtat subliniind c? în via?a oamenilor ?i a statelor lupta ?i r?zboiul sunt de nelimitat. În revolu?ie se vede primejdia distrugerii statului. IMMANUEL KANTN?scut la Konigsberg în 1724, ca fiu al unui modest meseria?, muri tot acolo în 1804, dup? o via?? dedicat? exclusiv studiilor ?i medita?iei. Am?nunt interesant pentru via?a sa este faptul c? nu a p?r?sit niciodat? regiunea în care s-a n?scut, a?a încât, el care era pasionat pentru geografie ?i care avea o mare curiozitate pentru lucruri ?i întâmpl?ri din lumea întreag?, nu a v?zut niciodat? un munte. Lecturile sale geografice au fost cu atât mai intense. Studiind la Universitatea din Konigsberg teologia, apoi ?tiin?ele naturale ?i filozofia el ?i-a câ?tigat existen?a ca preceptor în diferite familii cu stare, iar din 1755 î?i începe cariera profesional? la aceea?i universitate ca privat-docent, ?i din 1770, deci la 46 ani, ca profesor. Dou? evenimente deosebit de importante în via?a sa au izbutit s?-i tulbure regularitatea cu care-?i organiza activitatea pân? în cele mai mici am?nunte: lectura c?r?ii Emile a lui Rousseau ?i vestea izbucnirii Revolu?iei franceze.Kant este marele reformator al gândirii filozofice de dup? el, introducând în ea o nou? atitudine, pe care el însu?i o aseam?n? cu aceea a lui Copernic. Precum faptul c? soarele ?i bolta înstelat? ni se par a se mi?ca în jurul p?mântului, atârn? de pozi?ia noastr? fa?? de soare, tot astfel de natura sim?urilor ?i a intelectului nostru depinde faptul c? noi cunoa?tem lumea a?a cum o cunoa?tem. V?zând lipsurile empirismului care admitea în experien?? unica origine ?i unica întemeiere a cuno?tin?ei noastre, fapt prin care ducea la scepticism ?i lipsurile ra?ionalismului dogmatic, care întemeia cuno?tin?a de idei înn?scute, Kant caut? o baz? mai solid?, plecând de la critica ?i analiza a înse?i puterii de cunoa?tere uman?. De aici numele de criticism pentru atitudinea sa filozofic? ce c?uta a stabili grani?ele ?i valabilitatea cuno?tin?ei. El ajunge la o sintez? a empirismului ?i a ra?ionalismului, care înseamn? ?i o dep??ire a lor.Faptul c? omul are posibilitatea de a avea cuno?tin?e apriorice, independente de orice experien??, cum se vede în matematic?, î?i are originea în natura puterii de cunoa?tere uman?, c?ci spiritul omenesc dispune de anumite forme, tipare, în care lucrurile lumii externe ?i chiar evenimentele suflete?ti trebuie s? intre spre a putea fi "cunoscute". Precum ochelarii colora?i fac ca totul s? ne apar? în culoarea lor, astfel formele spa?iului ?i timpului (care nu sunt realit??i independente de con?tiin?a cunosc?toare, ci sunt tocmai formele ei) fac ca toate percep?iile date în sim?urile externe ?i interne, deci în ceea ce Kant nume?te intui?ie, s? ne apar? ca orânduindu-se în spa?iu ?i dep?nându-se în timp. Dar pe lâng? aceste dou? forme apriorice ale intui?iei externe (spa?iul) ?i interne (timpul), spiritul cunosc?tor mai posed? ?i alte forme apriorice, acelea ale intelectului, numite categorii, în num?r de dou?sprezece, dintre care cea mai important? este aceea a cauzalit??ii.Prin formele intelectului, prin categorii, omul introduce ordine în haosul datelor intui?iei strângându-le în no?iuni. Categoriile ?i formele intui?iei sunt condi?ia oric?rei experien?e posibile, deci a oric?rei cunoa?teri. Dar precum cunoa?terea uman? nu este posibil? decât datorit? formelor apriorice de care ea depinde, tot astfel ea nu e posibil? decât pentru c? exist? o lume înconjur?toare pe care o cunoa?tem prin aceste forme, a?a precum în imaginea ochelarilor întrebuin?at? mai sus, ca s? putem vedea lucrurile în culoarea sticlelor, trebuie ca aceste lucruri s? existe. Dar ce nu putem cunoa?te este natura în sine a lucrurilor înconjur?toare, a?a cum ele sunt f?r? de formele spiritului nostru. Lucrul în sine "das Ding an sich", noumenul, ne r?mâne necunoscut, el fiind totu?i condi?ia necesar? ca noi s?-l cunoa?tem, cel pu?in a?a cum ne apare, potrivit formelor min?ii noastre, ?? reprezentare, ca fenomen.Ceea ce ne este dat în experien??, adic? lumea a?a cum ne apare, nu cum este în sine, devine obiectul ?tiin?ei, care astfel are deplin? valabilitate în domeniul lumii fenomenale. Astfel Kant stabile?te dreptul ?i siguran?a ?tiin?ei dar înl?untrul anumitor margini, acelea care o fac perfect valabil? în?untrul lumii fenomenale, dar o ?i reduc numai la ea.De îndat? îns? ce omul vrea s? treac? dincolo de acest domeniu, cunoa?terea noastr? nu mai este ?tiin?ific?, nu mai este cunoa?tere ci numai p?rere. Dar mintea omeneasc? a sim?it de totdeauna impulsul puternic de a se dep??i, pentru a ajunge la o concep?ie definitiv? ?i unitar? a universului. Acesta este motivul pentru care a existat întotdeauna preocuparea metafizic? ?i religioas?. Kant îi recunoa?te îndrept??irea de?i nu-i poate atribui valabilitate ?tiin?ific?.Activitatea unificatoare a spiritului, neputându-se mul?umi cu în?iruirile cuno?tin?elor bazate pe cauzalitate ?i pe celelalte categorii ale intelectului, a c?utat s? le reduc? la concep?ii cuprinz?toare ?i unitare ale ra?iunii, pe care Kant le nume?te, dup? Platon, idei.Astfel sunt ideea de suflet (psihologic?), de lume (cosmologic?) ?i de Dumnezeu (teologic?). Aceste idei nu intr? în domeniul ?tiin?ei, ele nefiind dobândite din experien??, totu?i filozofia ?i teologia se pot ocupa cu ele, r?mânând îns? con?tiente c? prin aceasta au ie?it din "câmpul productiv al experien?ei", deci din sfera cuno?tin?ei general-valabile. Ideile de suflet, lume ?i Dumnezeu sunt principii regulative, care conduc activitatea noastr? ?tiin?ific? ?i practic?, în care, f?r? a avea siguran?? absolut?, lucr?m totu?i ca ?i când ar exista un suflet, un cosmos ?i Dumnezeu. Totu?i credin?a în Dumnezeu, ca ?i aceea într-un suflet nemuritor, de?i nu pot fi ?tiin?ific probate, nu pot fi nici comb?tute ?tiin?ific. Domeniul credin?ei (ca ?i acel al metafizicii) r?mâne astfel separat de acel al ?tiin?ei, dar r?mâne în toat? îndrept??irea sa, îndrept??ire c?reia Kant îi g?se?te argumente de natur? practic?, deci de natur? etic?.Etica lui Kant este întemeiat? pe ra?iune, care ca ra?iune practic?, f?r? a o putea demonstra, ne impune totu?i legea moral?, imperativul categoric, care ne apare prin el însu?i evident, necesar ?i general valabil: "Ac?ioneaz? în a?a fel încât maxima voin?ei tale s? poat? servi oricând în acela?i timp ca principiu al unei legifer?ri generale".Din legea moral? deriv? datoria, dar ?i putin?a de a o îndeplini. Ca apar?inând lumii fenomenale, în care totul e supus cauzalit??ii, s-ar p?rea c? omul nu e liber, ci ac?iunea lui este strict ?i întru totul determinat?. Legea moral? îns?, prin însu?i caracterul ei imperativ, care se impune necondi?ionat con?tiin?ei noastre, ne arat? c? ?i putem s? o îndeplinim, deci c? suntem liberi în voin?a noastr? s? o îndeplinim, într-adev?r, potrivit filozofiei lui Kant, omul apar?ine la dou? lumi. Ca cet??ean al lumii empirice, fenomenale, sensibile, suntem determina?i de principiul cauzalit??ii, dai ca cet??eni ai lumii lucrului în sine, ai lumii noumenale, inteligibile, în care cauzalitatea nu mai are nici un rol, suntem liberi. Ideea de libertate reiese, deci, din legea moral? ?i constituie un postulat al ra?iunii practice. Dar ra?iunea practic? mai postuleaz? dou? idei: aceea de nemurire ?i aceea de existen?? a lui Dumnezeu, c?ci perfec?ia moral? nefiind posibil de îndeplinit în aceast? lume tiranizat? de sim?uri, trebuie s? presupunem, s? postul?m, continuarea existen?ei noastre dup? moarte, când apropierea de perfec?iunea moral? va fi posibil?. Existen?a lui Dumnezeu o postul?m din trebuin?a moral? pe care o sim?im de a crede în existen?a unei cauze a întregii naturi, ?i care, fiind deosebit? de natur?, "s? con?in? temeiul"... acordului exact al fericirii cu moralitatea.Precum teoria cunoa?terii umane a fost tratat? de Kant în Critica ra?iunii pure, etica sa în Critica ra?iunii practice, vedem în cea de a treia oper? foarte important? a sa: Critica puterii de judecare, încercarea de a stabili leg?tura între cele dou? lumi ce f?ceau obiectul primelor Critici: lumea cauzalit??ii ?i lumea voin?ei libere, în Critica puterii de judecare, care cuprinde dou? p?r?i: Critica puterii de judecare estetic? ?i Critica puterii de judecare teleologic?, Kant arat? c? între lumea fenomenal? ?i aceea a libert??ii este o potrivire datorit? fondului lor comun.Meritele lui Immanuel Kant pentru progresul gândirii omene?ti sunt multiple. Dar cel mai important este acela de a fi supus spiritul uman ?i puterea lui de cunoa?tere la o analiz? profund? ?i am?nun?it?, pentru a g?si originea, grani?ele ?i valabilitatea cuno?tin?ei. Importan?a solu?iei sale, a?a cum am v?zut-o foarte pe scurt mai sus, puterea ei de imbold creator, datorit? noului punct de vedere, apare atât în rezolvarea pe care el însu?i o d? diferitelor probleme particulare ale filozofii, cât ?i în curentele ce i-au urmat, ?i care pân? ast?zi, mai toate, pleac? de la Kant, în care recunosc pe adev?ratul lor premerg?tor, fa?? de care toate trebuie s? ia pozi?ie, chiar când nu îl admit întru totul.Gânditor dintre cei mai temeinici pe care genialitatea uman? îi poate revendica, unind grandoarea privirii de ansamblu cu ascu?imea distingerii am?nuntului important ?i cu con?tiin?a critic? de a nu hazarda nimic necontrolat; om cu o via?? de munc? metodic? necurmat? ?i cu o moralitate exemplar?, care prin aceasta îns??i servea ?i va servi peste veacuri ca un model de concordan?? între severitatea gândirii ?i eroismul zilnic al înfapuirii ei în via??, Immanuel Kant a fost ?i un om ce nu dispre?uia bucuriile unei sociabilit??i oneste, a?a cum omul, chiar sfânt, nu trebuie s? o dispre?uiasc?.Via?a ?i opera lui Kant r?mân ca o mare pild? a superiorului uman tr?it ?i înf?ptuit în forma individual? a personalit??ii.Printre operele sale cele mai de seam? trebuie s? numim: Critica ra?iunii pure (Kritik derreinen Vemuft-1781), Critica ra?iunii practice (Kritik derpraktischen Vernuft-1788), Critica puterii de judecare (Kritik der Urteilskraft -1790), Prolegomene la orice metafizic? viitoare (Prolegomena zu einerjeden kiinftigen Metapysik - 1783), întemeierea metafizicii moravurilor (Grundlegung zur Metaphysik der Sitten -1785), Religia în?untrul grani?elor ra?iunii (Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vemunft - 1793), Spre pacea etern? (Zum ewigen Frieden - 1795). La acestea trebuie s? ad?ug?m ?i prelegerile sale Asupra pedagogiei (Ober P?dagogik - 1803) publicate de elevul s?u Rink. Primele cinci dintre operele citate au ap?rut ?i în traducere româneasc?. De asemenea au ap?rutul limba român? urm?toarele lucr?ri ce pot fi citite cu folos: Ion Petrovici: Via?a ?i opera lui Kant, Casa ?coalelor, 1936. C. Narly: Pedagogia lui Immanuel Kant, Cultura Româneasc?, 1936. P.P. Negulescu: Criticismul kantian, Edit. Academiei Române. 1941; cap. Im. Kant semnat de Mircea Florian în "Istoria filozofiei moderne", voi II. (Societatea Româneasc? de Filozofic).CUM ESTE METAFIZICA POSIBIL? CA ?TIIN??? (1)Privit? ca dispozi?ie natural? a ra?iunii, metafizica exist?, dar este dialectic? ?i în?el?toare, precum a dovedit-o solu?ia analitic? a celei de a treia probleme fundamentale. Dac? ne vom m?rgini s? lu?m principiile noastre dintr-o astfel de metafizic? ?i vom urma în elaborarea lor iluzia foarte natural?, dar pentru aceasta nu mai pu?in în?el?toare, în care ea ne face s? c?dem, nu vom putea niciodat? concepe o ?tiin??, ci numai o art? dialectic? zadarnic?, în care o ?coal? poate fi preferat? alteia, dar nici una nu poate g?si vreodat? o aprobare legitim? ?i durabil?.Pentru ca metafizica s? poat?, ca o adev?rat? ?tiin??, s? pretind? a da nu numai convingeri iluzorii, ci o în?elegere a lucrurilor ?i certitudine, trebuie ca o critic? a înse?i ra?iunii s? expun? într-un sistem complet întregul stoc de concepte a priori ?i diviziunea lor dup? diferitele izvoare pe care le au, sensibilitate, intelect ?i ra?iune, apoi s? dea o tabl? complet? a lor analizându-le, pe ele ?i tot ce se poate deduce din ele, ?i mai ales s? explice posibilitatea cunoa?terii sintetice a priori printr-o deduc?ie a acestor concepte, apoi s? arate principiile întrebuin??rii acestui fel de cuno?tin?? ?i în sfâr?it s? ne spun? care sunt limitele ei. Prin urmare, critica, ?i numai critica singur?, cuprinde planul întreg, verificat ?i pus la încercare, cum ?i toate mijloacele pentru aducerea lui la îndeplinire, prin care metafizica poate fi constituit? ca ?tiin??. Pe alte c?i ?i prin alte mijloace, ea nu este posibil?, întrebarea care se pune acum nu este cum aceast? oper? este posibil?, ci cum poate fi conceput? ?i cum min?ile s?n?toase pot fi întoarse de la o activitate pân? acum gre?it? ?i stearp? ?i îndreptate c?tre o munc? ce nu în?al?, cum ?i în ce chip se poate realiza colaborarea cea mai potrivit? a acestor min?i în vederea ?elului comun.Un lucru este sigur: cine a gustat o dat? din critic? r?mâne pe veci dezgustat de toat? vorb?ria dogmatic? cu care de nevoie se mul?umea mai înainte, fiindc? ra?iunea lui sim?ea o trebuin?? ?i nu putea g?si ceva mai bun ca s? ?i-o satisfac?. Critica este fa?? de metafizica obi?nuit? de ?coal? întocmai cum chimia este fa?? de alchimie, sau astronomia fa?? de astrologie. Sunt sigur c? nimeni din cei ce au meditat ?i în?eles principiile criticii, fie chiar numai din aceste prolegomene, nu se va mai întoarce niciodat? la acea veche ?i sofistic? ?tiin?? în?el?toare, ci va întâmpina cu pl?cere o metafizic? ce îi st? de acum înainte la dispozi?ie, care nu mai are nevoie de nici un fel de descoperiri premerg?toare ?i este singura în stare s? procure ra?iunii o satisfac?ie durabil?, în adev?r, este un avantaj pe care, singur? între toate ?tiin?ele posibile, numai metafizica se poate bizui c? îl are: anume, c? ea poate atinge perfec?ia ?i ajunge la o stare definitiv? din care s? nu se mai schimbe nici chiar ca s? se sporeasc? prin descoperiri noi; aceasta se datore?te faptului c? ra?iunea nu are, în acest domeniu, izvoarele cuno?tin?ei sale în obiecte ?i în intui?ia obiectelor (care nu-i va putea da niciodat? ceva nou) ci în sine îns??i, ?i când va fi stabilit cu precizie ?i f?r? eroare toate principiile facult??ii sale, nu va mai r?mânea pentru ra?iunea pur? nimic de cunoscut a priori, nimic despre care s?-?i mai poat? pune vreo întrebare. Perspectiva sigur? a unei ?tiin?e, în acest chip determinate ?i încheiate, are o deosebit? atrac?ie, chiar dac? facem abstrac?ie de folosul pe care îl poate aduce ?i despre care vom vorbi mai departe.Orice art? fals?, orice ?tiin?? zadarnic? ?ine câtva vreme, c?ci ia urma urmei se distrage de la sine, ?i punctul cei mai înalt al dezvolt?rii ei este în acela?i timp ?i momentul când îi începe pieirea. Dovada c? pentru metafizic? acest moment a sosit o g?sim în starea în care ea a c?zut la toate popoarele de cultur?, cu tot zelul cu care ?tiin?ele de orice fel sunt cultivate de aceste popoare, Vechea organizare a studiilor universitare îi mai p?streaz? umbra, câte o academie, prin premiile ce fixeaz?, mai ispite?te pe unul sau pe altul s? întreprind? câte o cercetare, dar metafizica nu se mai num?r? printre ?tiin?ele exacte ?i ?tim mai dinainte în ce chip un om de ?tiin??, pe care am voi s?-1 numim un mare metafizician, ar primi acest titlu care porne?te dintr-o bun? inten?ie, dar pe care nimeni nu-1 mai invidiaz?.Cu toate c? este în afar? de orice îndoial? c? a sosit vremea decaden?ei oric?rei metafizici dogmatice, nu putem înc? spune c? a venit ?i ceasul rena?terii ei printr-o critic? temeinic? ?i complet? a ra?iunii. Orice trecere de la o direc?ie la direc?ie contrarie se face printr-un punct de indiferen?? ?i acesta este momentul cel mai periculos pentru un autor, dar cred c? ?i cel mai prielnic pentru ?tiin?? c?ci, prin ruperea complet? a leg?turilor de mai înainte, spiritul de partid este suprimat ?i min?ile sunt în cea mai bun? dispozi?ie pentru a asculta propunerile de a încerca o leg?tur? nou? dup? alt plan.SENSIBILITATEA: INTUI?IA. FORMA ?I MATERIA FENOMENULUIîn orice fel ?i prin orice mijloace s-ar ?i raporta o cunoa?tere la obiecte, totu?i modul prin care ea se raporteaz? la ele nemijlocit ?i spre care tinde toat? gândirea ca mijloc este intui?ia. Aceasta îns? se ive?te numai dac? ne este dat obiectul, ceea ce îns?, la rândul s?u, nu e posibil [cel pu?in pentru noi oamenii], decât dac? obiectul afecteaz? mintea într-un anumit mod. Capacitatea (receptivitatea) de a dobândi reprezent?ri prin felul cum suntem afecta?i prin obiecte388se nume?te sensibilitate. Prin mijlocirea sensibilit??ii deci ne sunt date obiectele, ?i ea singur? ne procur? intui?ii, prin intelect îns? ele surit gândite, ?i din el r?sar conceptele.Toata gândirea îns? trebuie s? se raporteze la urma urmei fie de-a dreptul (directe) sau cu ocoliri (indirecte), [cu ajutorai unor anumite caractere] la intui?ii, deci, la noi, la sensibilitate, deoarece în alt mod nici un obiect nu ne poate fi dat.Efectul unui obiect asupra facult??ii reprezentative, întrucât suntem afecta?i de el, este senza?ia. Acea intui?ie care se raporteaz? la obiect prin senza?ie se nume?te empiric?. Obiectul nedeterminat al unei intui?ii empirice se nume?te fenomen.în fenomen, cu numesc ceea ce corespunde senza?iei materia fenomenului, iar ceea ce face ca diversul fenomenului s? se poat? ordona în anumite raporturi eu o numesc forma sa. Deoarece acel ceva în care senza?iile se pot numai ordona ?i pune într-o anumit? form? nu poate fi la rândul s?u iar??i senza?ie, atunci materia oric?rei fenomen e dat?, ce-i drept, numai a posteriori, forma sa îns? trebuie s? se tifle, gata pentru toate fenomenele, a priori în minte, ?i trebuie deci s? poat? fi observat? în mod independent de orice senza?ie numesc pure (în în?eles transcendental)1 toate reprezent?rile în care nu se g?se?te nimic ce apar?ine senza?iei. Prin urmare forma pur? a intui?iilor sensibile în general se va g?si în minte a priori, unde tot diversul fenomenelor e intuit în anumite raporturi. Aceast? form? pur? a sensibilit??ii se va numi ?i ea îns??i intui?ie pur?. Astfel dac?, din reprezentarea unui corp, separ ceea ce intelectul gânde?te despre el, ca substan??, for??, di vizibilitate etc., tot a?a ceea ce în el apar?ine senza?iei, ca impenetrabilitate, duritate, culoare etc., atunci din aceast? intui?ie empiric? îmi mai r?mâne ceva, anume întindere ?i figur?. Acestea apar?in intui?iei pure, care e dat? în minte a priori ca simpl? form? a sensibilit??ii, chiar f?r? de un obiect real al sim?urilor sau senza?iei.O ?tiin?? despre toate principiile sensibilit??ii a priori o numesc Estetic? transcendental?. Trebuie s? existe, deci, o atare ?tiin?? care constituie întâia parte a teoriei transcendentale elementare în opozi?ie cu aceea care con?ine principiile gândirii pure ?i se nume?te logic? transcendental?.în Estetica transcendental? noi vom izola deci mai întâi sensibilitatea prin aceea c? separ?m tot ce intelectul gânde?te aici prin conceptele sale, pentru ca s? nu r?mân? nimic decât intui?ie empiric?. Mai apoi vom desprinde de aceasta înc? tot ce apar?ine senza?iei pentru ca s? nu r?mân? nimic decât intui?ie pur? ?i simpla form? a fenomenelor, ceea ce-i singurul lucru pe care sensibilitatea îl poate da a priori, în aceast? cercetare se va g?si c? exist? dou? forme pure de intui?ie sensibil? ca principii ale cunoa?terii a priori, anume spa?iul ?i timpul, cu a c?ror expunere ne vom ocupa acuma.OBSERVA?II GENERALE LA ESTETICA TRANSCENDENTAL?(Aprioritatea spa?iului si a timpului)I. Mai întâi va fi necesar s? explic?m pe cât se poate de l?murit care este în general p?rerea noastr? cu privire la natura fundamental? a cunoa?terii sensibile, pentru a preîntâmpina orice interpretare gre?it? a ei.Noi am voit deci s? spunem: c? toat? intui?ia noastr? nu e nimic decât reprezentare de fenomene; c? obiectele pe care le intuim nu sunt în sine ceea ce prin intuire credem c? sunt, nici raporturile lor nu sunt în sine de a?a natur? cum ne apar nou?, ?i c?, dac? suprim?m subiectul nostru sau chiar numai constitu?iasubiectiv? a sim?urilor în general, ar disp?rea toat? aceast? constitu?ie, toate raporturile obiectelor în spa?iu ?i timp, ba chiar spa?iul ?i timpul, ?i ca fenomene nu pot exista în sine, ci numai în noi. Ce rost ar putea avea obiectele în sine ?i desprinse de toat? aceast? receptivitate a sensibilit??ii noastre, ne r?mâne cu totul necunoscut. Noi nu cunoa?tem nimic decât modul, propriu nou?, de a le percepe, care nici nu trebuie atribuit în mod necesar oric?rei fiin?e, de?i oric?rui om. Numai cu acest mod avem a face. Spa?iul ?i timpul sunt formele sale pure, senza?ia în general este materia sa. Numai forma o putem cunoa?te a priori, adic? înaintea oric?rei percep?ii reale, ?i ea se nume?te de aceea intui?ie pur?; materia îns? este, în cunoa?terea noastr?, ceea ce face ca ea s? se cheme cunoa?tere a posteriori, adic? intui?ie empiric?. Acelea sunt inerente sensibilit??ii noastre în mod absolut necesar, de ori?ice fel ar fi senza?iile noastre; acestea pot fi foarte diferite. Chiar dac? am putea ridica aceast? intui?ie a noastr? ?i la cel mai înalt grad de claritate, prin acest fapt nu ne-am apropia mai mult de natura obiectelor în sine. C?ci noi am cunoa?te cu des?vâr?ire în orice caz totu?i numai modul nostru de cunoa?tere, adic? sensibilitatea noastr?, ?i pe aceasta totdeauna numai sub condi?iile de spa?iu ?i timp inerente subiectului de la origine, adic? sub cele de spa?iu ?i timp; ceea ce ar putea fi obiectele în sine nu ne-ar putea deveni totu?i nicicând cunoscut, nici chiar prin cea mai l?murit? cunoa?tere a fenomenului lor.Prin urmare, opinia c? toat? sensibilitatea noastr? n-ar fi nimic decât reprezentarea confuz? a lucrurilor, care cuprinde numai ceea ce le apar?ine lor în sine, dar numai sub o îngr?m?dire de note ?i reprezent?ri par?iale pe care nu le descompunem cu con?tiin??, este o falsificare a conceptului de sensibilitate ?i de fenomen, care face toat? teoria lor inutil? ?i de?art?. Deosebirea unei reprezent?ri confuze de cea clar? este numai logic?, ?i nu prive?te con?inutul. Conceptul de drept de care se serve?te intelectul s?n?tos con?ine, f ar? îndoial?, tot ceea ce poate dezvolta din el ?i cea mai subtil? specula?ie, numai c? în întrebuin?area comun? ?i practic? noi nu avem con?tiin?a acestor reprezent?ri variate cuprinse în aceste no?iuni. De aceea nu se poate spune cum c? conceptul comun ar fi sensibil ?i ar con?ine un simplu fenomen, c?ci dreptul nici nu poate ap?rea, ci conceptul s?u se afl? în intelect, ?i reprezint? o însu?ire (cea moral?) a ac?iunilor care le apar?ine lor în sine. Dimpotriv?, reprezentarea unui corp în intui?ie nu con?ine nimic ce ar putea apar?ine unui obiect în sine, ci numai fenomenul a ceva, ?i modul cum suntem afecta?i prin acest ceva; ?i aceast? receptivitate a facult??ii noastre de cunoa?tere se nume?te sensibilitate, ?i r?mâne totu?i deosebit?, ca cerul de p?mânt, de cunoa?terea obiectului în sine, chiar dac? pe acela (fenomenul) 1-am putea p?trunde pân? la fund.Filosofia lui Leibniz-Wolf a fixat, prin urmare, tuturor cercet?rilor asupra naturii ?i originii cunoa?terilor noastre un punct de vedere cu totul nedrept, considerând deosebirea sensibilit??ii de ceea ce-i intelectual numai ca fiind logic?, pe când e evident c? ea este transcendental?, ?i nu prive?te numai forma clarit??ii sau neclarit??ii, ci originea ?i con?inutul lor, astfel c? prin sensibilitate nu numai c? cunoa?tem în mod confuz natura obiectelor în sine, ci nu o cunoa?tem deloc, ?i, dac? elimin?m constitu?ia noastr? subiectiv?, obiectul reprezentat, cu însu?irile ce i-a atribuit intui?ia sensibil?, nu se g?se?te nic?ieri, nici nu poate fi g?sit, întrucât chiar aceast? constitu?ie subiectiv? determin? forma sa ca fenomen.Noi deosebim de altfel, ce-i drept, în fenomene ceea ce e inerent intui?iei lor în mod esen?ial ?i e valabil pentru orice sim? omenesc în general, de ceea ce îi apar?ine numai în mod contingent, fiind valabil nu cu privire la raportul sensibilit??ii în general, ci numai cu privire la o situa?ie sau organiza?ie a unui sau altui sim?. ?i astfel, cunoa?terea dintâi o numim o cunoa?tere care reprezint? obiectul în sine, pe cea din urm? îns? o cunoa?tere care reprezint? numai fenomenul acestuia. Aceast? deosebire este îns? numai empiric?. Dac? ne oprim aici (cum se întâmpl? de obicei), ?i nu consider?m iar??i acea intui?ie empiric? (cum ar trebui s? fie) ca simplu fenomen, a?a ca în ea s? nu se g?seasc? absolut nimic ce ar atinge vreun lucru oarecare în sine, atunci deosebirea noastr? transcendental? e pierdut?, ?i noi credem apoi totu?i a cunoa?te lucruri în sine, cu toate c? noi pretutindeni (în lumea sim?urilor), chiar pân? la cea mai adânc? cercetare a obiectelor ei, nu avem a face cu nimic altceva decât cu fenomene. A?a, noi vom numi, ce-i drept, curcubeul un simplu fenomen la o ploaie cu soare, aceast? ploaie îns? vom numi-o lucru în sine, ceea ce ?i este exact, întrucât în?elegem conceptul din urm? numai din punct de vedere fizic, ca ceea ce în experien?? general?, între toate variatele raporturi fa?? de sim?uri, totu?i în intui?ie este determinat a?a ?i nu în altfel. Dac? lu?m îns? acest ceva empiric în general, ?i întreb?m, f?r? a ?ine seama de acordul s?u cu orice sim? omenesc, dac? aceasta reprezint? un lucru în sine (nu stropii de ploaie, c?ci ace?tia în acest caz sunt doar, ca fenomene, obiecte empirice), atunci întrebarea despre raportarea reprezent?rii la obiect este transcendental?, ?i nu numai ace?ti stropi sunt simple fenomene, ci chiar figura lor rotund?, ba chiar spa?iul în care cad, nu sunt nimic în sine, ci numai modifica?ii, sau temeiuri ale intui?iei noastre sensibile, obiectul transcendental îns? ne r?mâne necunoscut.A doua problem? important? a Esteticii noastre transcendentale este ca ea s? dobândeasc? oarecare trecere nu numai ca ipotez? aparent?, ci ca s? fie a?a de cert? ?i în afar? de orice îndoial? cum numai se poate cere cândva de la o teorie menit? a servi ca organon. Pentru a face aceast? certitudine cu des?vâr?ire evident?, vrem s? alegem un caz oarecare prin care s? se poat? ar?ta l?murit valabilitatea sa [?i s? poat? servi pentru o mai mare claritate a celor expuse în § 3].S? presupunem, prin urmare, c? spa?iul ?i timpul ar fi în sine obiective ?i condi?ii ale posibilit??ii lucrurilor în sine atunci se arat? întâi: c? despre amândou? se g?sesc a priori propozi?ii apodictice ?i sintetice în mare num?r, mai ales din partea spa?iului, pe care noi, din aceast? cauz?, vrem s?-1 cercet?m aici cu preferin?? ca exemplu. Deoarece propozi?iile geometrice pot fi cunoscute în mod sintetic a priori ?i cu certitudine apodictic?, atunci întreb: de unde lua?i astfel de propozi?ii ?i pe ce se întemeiaz? intelectul nostru pentru a ajunge la astfel de adev?ruri absolut necesare ?i de valabilitate general?. Nu exist? alt? cale decât prin concepte sau prin intui?ii; amândou? îns?, considerate ca fiind date sau a priori sau a posteriori. Cele din urm?, anume conceptele empirice, tot a?a ceea pe ce se întemeiaz? ele, adic? intui?ia empiric? nu pot da nici o propozi?ie sintetic?, decât numai o astfel de propozi?ie care ?i ea este numai empiric?, adic? o propozi?ie de experien??, prin urmare nu poate con?ine nicicând necesitatea ?i absolut? generalitate, ceea ce este doar nota caracteristic? a tuturor propozi?iilor geometriei. Ceea ce ar fi îns? întâiul ?i unicul mijloc, anume de a ajunge la astfel de cunoa?teri prin simple concepte sau prin intui?ii a priori, e clar c? din simple concepte nu se poate dobândi nici o cunoa?tere sintetic?, ci numai analitic?. Nu lua?i decât propozi?ia: c? prin dou? linii drepte nu se poate împrejmui nici un spa?iu, prin urmare nu e posibil? nici o figur?, ?i încerca?i s-o deriva?i din conceptul de linii drepte ?i num?rul doi, sau ?i c? din trei linii drepte e posibil? o figur?, ?i încerca?i-o tot astfel numai din aceste concepte. Toat? str?duin?a voastr? e zadarnic?, ?i v? vede?i nevoi?i a v? lua refugiul în intui?ie, cum geometria o ?i face totdeauna. V? da?i deci un obiect în intui?ie; dar de ce fel este aceasta, este ea o intui?ie pur? a priori sau o intui?ie empiric?? Dac? ar fi cea din urm?, atunci nicicând din aceasta n-ar putea rezulta o propozi?ie valabil? în general, ?i înc? mai pu?in o propozi?ie apodictic?: c?ci experien?a nu poate da niciodat? a?a ceva. Trebuie, deci, s? da?i obiectul vostru a priori în intui?ie, ?i s? întemeia?i pe aceasta propozi?ia voastr? sintetic?. Dar, dac? în voi nu s-ar g?si o facultate de intuire a priori, dac? aceast? condi?ie n-ar fi, dup? form?, totodat? condi?ia general? a priori sub care singur? e posibil chiar obiectul acestei intui?ii exterioare, dac? obiectul (triunghiul) ar fi ceva în sine f?r? raport cu subiectul vostru, cum a?i putea oare spune c? ceea ce se afl? în mod necesar în condi?iile voastre subiective pentru a construi un triunghi ar trebui s? apar?in? în mod necesar ?i triunghiului în sine; c?ci la conceptele voastre (de trei linii) n-a?i putea doar ad?uga nimic nou (figura), ceea ce ar fi trebuit s? se g?seasc? în mod necesar la obiect pentru motivul c? acesta e dat înaintea cunoa?terii voastre ?i nu prin ea. Dac? spa?iul (?i a?a ?i timpul) n-ar fi deci o simpl? form? a intui?iei voastre ?i care con?ine condi?ii a priori sub care singure obiectele pot fi pentru voi lucruri exterioare, care f?r? de aceste condi?ii subiective nu sunt nimic în sine, atunci n-a?i putea spune absolut nimic a priori în mod sistematic asupra obiectelor exterioare. Este, deci, f?r? îndoial? cert, ?i nu numai posibil, sau ?i probabil, c? spa?iul ?i timpul, ca condi?ie necesar? a toat? experien?a (extern? ?i intern?), sunt numai condi?ii subiective a toat? intui?ia noastr?, în raport cu care, deci, toate obiectele sunt simple fenomene ?i nu obiecte date pentru sine în acest mod ?i despre care, ?i în ceea ce prive?te forma lor, se pot spune multe a priori, nicicând îns? ?i absolut nimic despre lucrul în sine care ar fi s? stea la baza acestor fenomene.II. Pentru confirmarea acestei teorii despre idealitatea sim?ului extern precum ?i intern, prin urmare a tuturor obiectelor sim?urilor, ca simple fenomene, poate servi în primul rând observarea: c? tot ce, în cunoa?terea noastr?, apar?ine intui?iei (deci exceptând sentimentele de pl?cere ?i nepl?cere, ?i voin?a, care nici nu sunt cunoa?teri), nu con?ine nimic decât simple raporturi ale locurilor în intui?ie (întindere), schimbarea locurilor (mi?care), ?i legi dup? care e determinat? aceast? schimbare (for?e-motrice). Dar ceea ce e prezent în loc, sau ceea ce, afar? de schimbarea locurilor, ac?ioneaz? în obiectele înse?i, nu e dat prin aceasta. Prin simple raporturi îns? nu se cunoa?te totu?i un lucru în sine: se va judeca, deci, f?r? îndoial? c?, nefiindu-ne dat prin sim?ul exterior nimic decât simple reprezent?ri de raporturi, acesta nici nu poate con?ine altceva în reprezentarea sa decât numai raportul unui obiect cu subiectul, ?i nu ceea ce este intern ?i apar?ine obiectului în sine. Cu intui?ia intern? e acela?i lucru. Nu numai c? în ea reprezent?rile sim?urilor exterioare reprezint? adev?rata materie cu care ne ocup?m mintea, ci timpul în care punem aceste reprezent?ri, care în experien?? procedeaz? chiar con?tiin?a despre ele, ?i ca o condi?ie formal? st? la baza modului cum le punem în minte, con?ine acuma raporturi de succesiune ?i simultaneitate, ?i a ceea ce e simultan cu succesivul (raporturi ale persistentului). Dar, ceea ce, ca reprezentare, poate preceda orice ac?iune de a gândi ceva este intui?ia, ?i, dac? nu con?ine nimic decât raporturi, forma intui?iei, care, deoarece nu reprezint? nimic afar? doar c? ceva e pus în minte, nu poate fi nimic altceva decât modul cum mintea este afectat? prin activitatea proprie, anume aceast? punere a reprezent?rii sale, deci prin sine îns??i, adic? nu poate fi decât un sim? intern dup? forma sa. Tot ce se reprezint? printr-un sim? este într-atâta, totdeauna fenomen, ?i un sim? intern sau n-ar putea fi deci admis deloc, sau subiectul, care e obiectul sim?ului, ar putea fi reprezentat prin el numai ca fenomen, nu a?a cum ar judeca despre sine însu?i, dac? intui?ia sa ar fi simpl? spontaneitate, adic? ar fi intelectual?. Aici, toat? dificultatea st? numai în întrebarea, cum un subiect ar putea s? se intuiasc? pe sine însu?i în interior; dar aceast? dificultate e comun? oric?rei teorii. Con?tiin?a de sine (apercep?ia) este reprezentarea simpl? a Eului, ?i, dac? numai prin aceasta ar fi dat în mod spontan tot diversul în subiect, atunci intui?ia intern? ar fi intelectual?, în om, aceast? con?tiin?? cere percep?ie intern? a diversului ce e dat în subiect mai de înainte, iar modul cum acesta e dat în minte f?r? spontaneitate trebuie s? se numeasc?, spre a se face aceast? deosebire, sensibilitate. Dac? facultatea de a fi con?tient de sine e menit? s? caute (s? prind?) ceea ce se afl? în minte, atunci ea trebuie s? afecteze mintea ?i numai în acest mod poate produce o intuire de sine, a c?rei form? îns?, care st? de înainte la baz? în minte, determin?, în reprezentarea timpului, modulcum diversul se afl? la un loc în minte; c?ci ea se intuie?te pe sine, nu cum s-ar reprezenta pe sine în mod nemijlocit ca spontan?, ci dup? modul cum este afectat? din intern, prin urmare, cum î?i apare sie?i nu cum este.III. Dac? zic: în spa?iu ?i timp intui?ia, atât a obiectelor exterioare, precum ?i autointui?ia min?ii, reprezint? pe amândou?, a?a cum afecteaz? sim?urile noastre, adic? cum apar, atunci aceasta nu va s? zic? cum c? aceste obiecte ar fi simpl? aparen??. C?ci, în fenomen, obiectele, ba chiar însu?irile ce le atribuim lor, se consider? ca ceva dat în realitate, numai c?, întrucât aceast? însu?ire depinde numai de modul de intuire a subiectului în rela?ia sa cu obiectul dat, acest obiect se deosebe?te ca fenomen de sine însu?i ca obiect în sine. Astfel eu nu spun cum c? corpurile par numai a fi în afar? de mine, sau c? sufletul meu pare numai a fi dat în con?tiin?a mea despre mine, dac? afirm cum c? îns??i calitatea spa?iului ?i timpului, dup? care, ca o condi?ie a existen?ei lor, eu le pun pe amândou?, se g?se?te în modul meu de intuire ?i nu în aceste obiecte în sine. Ar fi vina mea proprie dac? din ceea ce ar trebui s? consider ca fenomen a? face simpl? aparen??. Aceasta îns? nu se întâmpl? dup? principiul nostru al idealit??ii tuturor intui?iilor noastre sensibile; dimpotriv?, dac? acelor forme de reprezentare b se atribuie realitatea obiectiv?, nu se poate evita ca s? nu fie totul transformat în simpl? aparen??. C?ci dac? se consider? spa?iul ?i timpul ca însu?iri care, dup? posibilitatea lor, ar trebui g?site în lucruri în sine, ?i dac? se cump?nesc absurdit??ile în care ne încurc?m în acest caz, dat fiind c? dou? obiecte infinite, care nu sunt substan?e, nici ceva de fapt inerent substan?elor, totu?i îns? trebuie s? fie ceva existent, ba chiar condi?ia necesar? a existen?ei tuturor lucrurilor, r?mân în urm? chiar dac? toate lucrurile existente se suprim?; atunci desigur c? bunului Berkeley nu-i putem lua în nume de r?u dac? a degradat corpurile la simpl? aparen??; ba chiar propria noastr? existen??, care în acest fel ar fi f?cut? dependent? de realitatea existent? pentru sine, a unei nefiin?e, cum e timpul, ar trebui transformat? cu aceasta în total? aparen??; o absurditate de care pân? acuma îns? nimeni nu s-a f?cut vinovat.IV. în teologia natural?, unde ne gândim un obiect care nu numai c? nu este pentru noi un obiect al intui?iei, ci care nici lui însu?i nu-?i poate fi deloc un obiect al intui?iei sensibile, se caut? cu mare grij? de a elimina din toat? intui?ia sa (c?ci a?a ceva trebuie s? fie toat? cunoa?terea sa, iar nu gândire, care totdeauna arat? limite) condi?iile timpului ?i spa?iului. Dar cu ce drept se poate face aceasta, dac? amândou? au fost f?cute mai înainte forme ale obiectelor în sine, ?i anume astfel de forme care, ca condi?ii ale existen?ei a priori, r?mân în urm? chiar dac? ar fi fost suprimate obiectele în sine: c?ci, ca condi?ii a toat? existen?a în general, ele ar trebui s? fie ?i condi?iile existen?ei lui Dumnezeu. Nu ne r?mâne nimic altceva, dac? nu vrem s? le facem forme obiective ale tuturor lucrurilor, decât s? le facem forme subiective ale modului nostru de intui?ie, atât extern cât ?i intern, care se nume?te de aceea sensibil pentru c? nu e originar, adic? de a?a fel ca prin el însu?i s? fie dat? intui?iei existen?a obiectului (?i care, pe cât în?elegem, poate apar?inea numai fiin?ei prime), ci pentru c? e dependent de existen?a obiectului, deci e posibil numai prin faptul c? facultatea de reprezentare a subiectului e afectat? prin obiect.Nici nu e necesar s? limit?m modul de intui?ie în spa?iu ?i timp la sensibilitatea omului; se poate c? toat? fiin?a cuget?toare finit? concord? în aceasta în mod necesar cu omul (de?i nu putem afirma aceasta în mod hot?rât), totu?i din cauza acestei generalit??i ea nu înceteaz? a fi sensibilitate, chiar de aceea pentru c? este derivat? (întuitus derivativus), nu originar? (iniuitus originarius), deci nu e intui?ie intelectual?, care ca atare pare a apar?ine, din cauza amintit? chiar înainte, numai fiin?ei prime, nicicând îns? unei fiin?e dependente atât cu privire la existen?a cât ?i intui?ia sa (care determin? existen?a sa în rela?ie cu obiecte date); cu toate c? observa?ia din urm? trebuie considerat? în teoria noastr? estetic? numai ca l?murire, nu ca principiu de demonstra?ie...SENSIBILITATE ?I INTELECTCunoa?terea noastr? r?sare din dou? izvoare principale ale min?ii, din care unul este a primi reprezent?rile (receptivitatea impresiilor), al doilea este facultatea de a cunoa?te prin aceste reprezent?ri un obiect (spontaneitatea conceptelor); prin cel dintâi ni se d? un obiect, prin al doilea acesta, în rela?ie cu acea reprezentare (ca simpl? determinare a min?ii), e gândit. Intui?ia ?i conceptele reprezint? deci elementele pentru toat? cunoa?terea noastr?, astfel c? nici conceptele f?r? o intui?ie ce le corespunde într-un mod oarecare, nici intui?ia f?r? concepte nu pot da o cunoa?tere. Amândou? sunt sau pure, sau empirice. Empirice, dac? în ele e cuprins? senza?ie (care presupune prezen?a real? a obiectului); pure îns?, dac? în reprezentare nu e amestecat? senza?ie. Cea din urm? poate fi numit? materia cunoa?terii sensibile. Prin urmare, intui?ia pur? con?ine numai forma, sub care ceva se intuie?te, iar conceptul pur numai forma gândirii unui obiect în general. Numai singurele intui?ii pure sau conceptele sunt posibile a priori, cele empirice numai a posteriori.Dac? receptivitatea min?ii noastre de a primi reprezent?ri, întrucât e afectat? într-un mod oarecare, vrem s? o numim sensibilitate, atunci, dimpotriv?, facultatea de a produce ea îns??i reprezent?ri, sau spontaneitatea cunoa?terii, este intelectul. Natura noastr? aduce astfel cu sine c? intui?ia nu poate fi nicicând altfel decât F?r? sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect si f?r? intelect n-ar fi gândit nici unul. Cuget?ri f?r? con?inut sunt goale, intui?ii f?r? concepte sunt oarbe. De aceea e tot atât de necesar de a-?i face conceptele sensibile (adic? de a li se ad?uga obiectul în intui?ie), ca ?i de a-?i face intui?iile inteligibile (adic? de a le aduce sub concepte). Amândou? puteri, sau facult??i, nici nu pot schimba func?iile lor. Intelectul nu poate intui nimic, iar sim?urile nu pot gândi nimic, Numai din faptul c? ele se unesc poate izvorî cunoa?tere. Din aceast? cauz? îns? totu?i nu e îng?duit a amesteca contribu?ia lor, ci avem puternice motive de a le separa cu grij? una de alta, ?i a le deosebi. De aceea deosebim ?tiin?a regulilor sensibilit??ii în general, adic? estetica, de ?tiin?a regulilor intelectului în sensibil?, adic? ea con?ine numai modul cum suntem afecta?i de obiecte. Pe când facultatea de a gândi obiectul intui?iei sensibile este intelectul. Nici una din aceste însu?iri nu e de preferat celeilaltegeneral, adic? de logic?...DESPRE ÎNTREBUIN?AREA LOGIC? A INTELECTULUI ÎN GENERALIntelectul s-a explicat mai înainte numai în mod negativ: printr-o facultate de cunoa?tere nesensibil?. Dar, în mod independent de sensibilitate, noi nu putem fi p?rta?i de nici o intui?ie. Prin urmare, intelectul au este o facultate a intui?iei. Dar, afar? de intui?ie, nu exist? nici un alt mod de a cunoa?te decât prin concepte. Prin urmare, cunoa?terea oric?rui intelect, cel pu?in a celui omenesc, este o cunoa?tere prin concepte, nu intuitiv?, ci discursiv?. Toate intui?iile, ca sensibile, se întemeiaz? pe afec?iuni, conceptele deci pe func?iuni, în?eleg îns? prin func?iune unitatea ac?iunii de a rândui reprezent?ri diferite sub una comun?. Conceptele se întemeiaz? deci pe spontaneitatea gândirii, a?a cum intui?iile sensibile, pe receptivitatea impresiilor. Dar, de aceste concepte intelectul nu poate face alt? întrebuin?are, decât c? judec? prin ele. Deoarece nici o alt? reprezentare nu se raporteaz? nemijlocit la obiect decât numai intui?ia, un concept nu se va raporta nicicând la un obiect în mod direct, ci la o alt? reprezentare oarecare despre el (fie ea intui?ie sau chiar acuma concept). Judecata este, deci, cunoa?terea mijlocit? a unui obiect, deci reprezentarea unei reprezent?ri a acestuia, în orice judecat? este un concept care e valabil pentru multe ?i cuprinde aceast? multitudine ?i o reprezentare dat?, care se raporteaz? apoi nemijlocit la obiect.Astfel de exemplu în judecata: toate corpurile sunt divizibile, conceptul divizibilului se raporteaz? la diferite alte concepte; între acestea îns? el e raportat aici îndeosebi la conceptul corpului; acesta îas? la anumite fenomene ce ne apar. Astfel aceste obiecte sunt reprezentate în mod mijlocit prin conceptul divizibilit??ii. Toate judec??ile sunt, deci, func?iuni ale unit??ii în reprezent?rile noastre, deoarece anume în locul unei reprezent?ri nemijlocite se întrebuin?eaz?, pentru cunoa?terea obiectului,una superioar?, ???? ? cuprinde în sine pe aceasta ?i mai multe, prinzându-se prin acest fapt multe cunoa?teri posibile în una. Noi putem reduce îns? toate actele intelectului la judec??i, astfel c? intelectul poate fi reprezentat în general ca o facultate de a judeca. C?ci el este, dup? cele de mai sus, o facultate de a gândi. Gândirea este cunoa?terea prin concepte. Conceptele îns? se raporteaz?, ca predicate ale unor judec??i posibile, la o reprezentare oarecare despre un obiect înc? nedeterminat. A?a, conceptul unui corp înseamn? ceva, de exemplu metal, ce poate fi cunoscut prin acel concept. El este deci concept numai prin faptul c? sub el sunt cuprinse alte reprezent?ri cu ajutorul c?rora el se poate raporta la obiecte. El este, deci, predicatul la o judecat? posibil?, de exemplu orice metal e un corp. Func?iunile intelectului pot fi deci aflate toate, dac? putem expune în mod complet func?iunile unit??ii în judec??i. C? aceasta îns? se poate face foarte bine, va ar?ta sec?iunea urm?toare...TABELA JUDEC??ILORDac? facem abstrac?ie de tot con?inutul unei judec??i în general ?i d?m aten?ie în ea numai simplei forme a intelectului, atunci g?sim c? aici func?iunea gândirii poate fi subsumat? sub patru titluri, din care fiecare cuprinde în sine trei momente. Ele pot fi reprezentate în mod potrivit în urm?toarea tabel?:1. Cantitatea judec??ilor:GeneraleParticulareSingulare 2. Calitatea: 3. Rela?iunea: Afirmative Categorice Negative Ipotetice Infinite Disjunctive4. Modalitatea:ProblematiceAsertoriceApodicticeDESPRE CONCEPTELE PURE ALE INTELECTULUI SAU CATEGORIILogica general? face abstrac?ie, cum s-a spus acuma de mai multe ori, de tot con?inutul cunoa?terii, ?i a?teapt? s? i se dea de altundeva, de oriunde ar fi, reprezent?ri, pentru a le transforma pe acestea întâi în concepte, ceea ce se face în mod analitic. Pe când logica transcendental? are a priori înaintea sa o diversitate dat? de sensibilitate ?i pe care i-o ofer? Estetica transcendental? pentru a da conceptelor pure ale intelectului o materie, f?r? de care ele ar fi f?r? nici un con?inut, deci ar fi cu des?vâr?ire de?arte. Dar, spa?iul ?i timpul con?in o diversitate a intui?iei pure a priori, apar?in îns? totu?i condi?iilor receptivit??ii min?ii noastre, sub care singur? ea poate primi reprezent?ri de obiecte, care trebuie deci s? ?i afecteze totdeauna conceptul lor. Totu?i spontaneitatea gândirii noastre cere ca aceast? diversitate s? fie mai întâi într-un anumit mod parcurs?, acceptat? ?i combinat?, pentru a face din ea o cunoa?tere. Aceast? ac?iune eu o numesc sintez?.în?eleg îns? prin sintez?, în cel mai general sens, ac?iunea de a aduna reprezent?ri diferite la un loc ?i a prinde diversitatea lor într-o cunoa?tere. O atare sintez? e pur?, dac? diversitatea nu e dat? în mod empiric, ci a priori (cum este cea în spa?iu ?i timp), înaintea oric?rei analize a reprezent?rilor noastre, acestea trebuie s? fie date mai întâi, ?i nu pot r?s?ri concepte, dup? con?inut, în mod analitic. Sinteza unei diversit??i îns? (fie c? e dat? în mod empiric sau a priori) produce întâi o cunoa?tere care, ce-i drept, poate fi la început înc? brut? ?i confuz? ?i are, deci, nevoie de analiz?; dar sinteza e totu?i aceea ce combin? de fapt elementele în cunoa?teri reunindu-le într-un con?inut anumit; ea este, deci, primul factor c?ruia trebuie s?-i d?m aten?ie, când vrem s? judec?m asupra primei origini a cunoa?terii noastre.Sinteza, în general, este, precum vom vedea mai târziu, simplul efect al imagina?iei, al unei func?ii oarbe, de?i indispensabile a sufletului, f?r? de care noi pretutindeni n-am avea chiar nici o cunoa?tere, de care îns? arareori avem chiar numai con?tiin??. Dar a aduce aceast? sintez? la concepte este o func?ie care-i apar?ine intelectului, ?i prin care el ne procur? abia cunoa?tere în în?eles propriu.Dar, sinteza pur?, reprezentat? în mod general, d? conceptul pur ;al intelectului, în?eleg îns? prin aceast? sintez? pe aceea care se întemeiaz? pe un principiu al unit??ii sintetice apriori: astfel num?rarea noastr? (mai ales se observ? mai bine la numere mai mari) este o sintez? dup? concepte, deoarece se face dup? un principiu comun al unit??ii (de exemplu al decadicei). Sub acest concept, deci, unitatea în sinteza diversului devine necesar?.în mod analitic, reprezent?ri diverse se subsuma sub un concept (problem? despre care trateaz? logica general?). Dar nu cum s? reducem reprezent?rile, ci sinteza pur? a reprezent?rilor la concepte ne înva?? logica transcendental?. Ceea ce trebuie s? fie dat mai întâi a priori pentru scopul cunoa?terii tuturor obiectelor este diversul intui?iei pure; sinteza acestui divers prin imagina?ie este al doilea lucru, dar înc? nu d? cunoa?tere. Conceptele care dau acestei sinteze pure unitate, ?i consist? numai în reprezentarea acestei unit??i sintetice necesare, adaug? al treilea lucru la cunoa?terea unui obiect dat ?i se întemeiaz? pe intelect.Aceea?i func?iune care d? diferitelor reprezent?ri unitate într-o judecat?, d? simpla sinteze de diferite reprezent?ri într-o intui?ie unitate, care exprim? în mod general, se nume?te concept pur al intelectului. Acela?i intelect deci ?i anume prin acelea?i acte prin care a produs în concept, cu ajutorul unit??ii analitice, forma logic? a unei judec??i, aduce cu ajutorai unit??ii sintetice a diversului în intui?ie în general, ?i în reprezent?rile sale un con?inut transcendental, din care cauz? se numesc concepte pure ale intelectului care se raporteaz? a priori la obiecte, ceea ce logica general? nu poate face.în acest mod r?sar tot atât de multe concepte pure ale intelectului, care se raporteaz? a priori la obiecte ale intui?iei în general, câte func?iuni logice în toate judec??ile posibile au fost date în tabla de mai înainte: c?ci prin func?iunile amintite intelectul este cu des?vâr?ire secat, ?i puterea sa este, prin aceasta, pe de-a-ntregul m?surat?. Noi vom numi aceste concepte, dup? Aristotel, categorii întrucât inten?ia noastr? este, la primul început ce-i drept, identic? cu a sa, de?i în expunere se îndep?rteaz? chiar foarte de ea.Tabla categoriilor1. ale Cantit??ii:UnitateMultiplicitateTotalitate 2. ale Calit??ii: 3.ale Rela?iunii: Realitate ale Inerentei ?i subsisten?ei Nega?iune (substatia et accidens) Limita?iune ale Cauzalit??ii ?i dependen?ei (cauz? ?i efect)ale Comunit??ii (ac?iune reciproc? între cel activ ?i pasiv)4. ale Modalit??ii:Posibilitate - Imposibilitate Existen?? - Neexisten??Necesitate - Contingen??PRINCIPIUL UNIT??II SINTETICE A APERCEP?IEIESTE PRINCIPIUL SUPREM A TOAT?ÎNTREBUIN?AREA INTELECTULUIPrincipiul suprem al posibilit??ii a toat? intui?ia cu privire la sensibilitate a fost, dup? Estetica transcendental?: ca tot diversul ei s? stea sub condi?iile formale ale spa?iului ?i timpului. Principiul suprem, tot al ei, cu privire la intelect este: ca tot diversul intui?iei s? stea sub condi?iile unit??ii originar-sintetice a apercep?iei1. Sub cel dintâi principiu stau toate diversele reprezent?ri ale intui?iei întrucât ne sunt date, sub al doilea întrucât ele trebuie s? poat? fi legate; c?ci f?r? de aceasta nu poate fi nimic gândit sau cunoscut prin aceasta, deoarece reprezent?rile date nu au comun actul apercep?iei: Eu cuget, iar din cauza aceasta n-ar fi prinse într-o con?tiin?? de sine.Intelectul este, vorbind în general, facultatea cunoa?terilor. Aceasta consist? în raportarea determinat? a reprezent?rilor date la un obiect. Obiectul îns? este un ceva în al c?rui concept e unit diversul unei intui?ii date. Dar, toat? unirea reprezent?rilor postuleaz? unitatea con?tiin?ei în sinteza lor. Prin urmare numai unitatea con?tiin?ei este ceea ce constituie raportul reprezent?rilor cu un obiect, deci valabilitatea lor obiectiv?, prin urmare ca ele s? devin? cunoa?teri, ?i ceea ce pe ce, în consecin??, se întemeiaz? chiar posibilitatea intelectului.întâia cunoa?tere pur? a intelectului, deci, pe care se întemeiaz? toat? cealalt? întrebuin?are a sa, care este ?i în acela?i timp cu des?vâr?ire independent? de toate condi?iile intui?iei sensibile, este deci principiul unit??ii sintetice originare a apercep?iei. Astfel, simpla form? a unit??ii sensibile exterioare, spa?iul, înc? nu e deloc o cunoa?tere; el d? numai diversul intui?iei a priori pentru o cunoa?tere posibil?. Pentru a cunoa?te îns? ceva în spa?iu, de exemplu o linie, eu trebuie s? o trag, ?i s? înf?ptuiesc astfel o leg?tur? determinat? în mod sintetic, a?a c? unitatea acestei ac?iuni este totodat? unitatea con?tiin?ei (în conceptul unei linii), ?i prin aceasta e cunoscut abia un obiect (un spa?iu determinat). Unitatea sintetic? a con?tiin?ei este, deci, o condi?ie obiectiv? a toat? cunoa?terea, nu de care numai eu însumi am nevoie pentru a cunoa?te un obiect, ci sub care trebuie s? stea orice intui?ie pentru a deveni pentru mine obiect, deoarece în alt mod, ?i f?r? aceast? sintez?, diversul nu s-ar uni într-o con?tiin??.Aceast? din urm? propozi?ie este, precum s-a spus, ea îns??i analitic?, de?i face din unitatea sintetic? condi?ia pentru toat? gândirea; c?ci ea nu spune nimic altceva decât c? toate reprezent?rile mele într-o intui?ie oarecare dat? trebuie s? stea sub condi?ia numai sub care eu le pot socoti ca reprezent?ri ale mele la Eul identic, ?i deci le pot prinde, ca unite într-o apercep?ie în mod sintetic, în expresia general?: Eu cuget.Dar acest principiu nu este totu?i un principiu pentru orice intelect în general posibil, ci numai pentru acela prin a c?rui apercep?ie pur? în reprezentarea: Eu sunt, înc? nu e dat nimic divers. Acel intelect prin a c?rui con?tiin?? de sine ar fi dat în acela?i timp diversul intui?iei, un intelect prin a c?rui reprezentare ar exista în acela?i timp obiectele acestei reprezent?ri n-ar avea nevoie de un act osebit al sintezei diversului pentru unitatea con?tiin?ei, unitate de care are nevoie intelectul omenesc, care gânde?te numai, dar nu intuie?te. Dar pentru intelectul omenesc el este totu?i în mod inevitabil întâiul principiu, astfel c? el chiar nici nu-?i poate face nici cea mai vag? idee despre un alt intelect posibil, fie despre unul care el însu?i ar intui, fie c? ar avea la baz? o intui?ie de?i sensibil?, totu?i de alt fel decât este cea în spa?iu ?i timp..."INSULA " ADEV?RULUI ?i "OCEANUL " ILUZIEINu numai c? am parcurs acuma ?ara intelectului pur ?i am observat cu grij? toate p?r?ile ei, ci am m?surat-o ?i am fixat în ea fiec?rui lucru locul s?u. Aceast? ?ar? îns? este o insul? ?i chiar prin natur? închis? în hotare neschimbate. E ?ara adev?rului (un nume plin de farmec), împrejmuit? de un ocean larg ?i furtunos, adev?ratul l?ca? al iluziei, unde nu arareori cea?a deas? ?i ghea?a ce repede se tope?te minte ??ri noi, ?i în?elând f?r? încetare cu n?dejdi de?arte pe navigatorul pornit f?r? ?int? dup? descoperiri, îl încurc? în aventuri, de care nicicând nu se mai poate desface, dar ?i nicicând nu le poate duce la un sfâr?it...DEFINI?IA IDEIIîn?eleg prin idee un concept ra?ional necesar c?ruia nu i se poate da în sim?uri nici un obiect congruent. Prin urmare, conceptele ra?ionale pure, cump?nite de noi acuma, sunt idei transcendentale. Ele sunt concepte ale ra?iunii pure; c?ci ele consider? toat? cunoa?terea prin experien?? ca determinat? printr-o totalitate absolut? a condi?iilor. Ele nu sunt fic?iuni arbitrare, ci sunt impuse prin chiar natura ra?iunii ?i se raporteaz?, deci, în mod necesar la întreaga întrebuin?are a intelectului, în sfâr?it ele sunt transcendente ?i dep??esc limita a toat? experien?a, în care, deci, nu se poate g?si nicicând un obiect care ar fi adecvat ideii transcendentale...IDEILE TRANSCENDENTALEDar toate raporturile pe care în general le pot avea reprezent?rile noastre sunt: 1. raportarea la subiect; 2. raportarea la obiect, ?i anume: sau ca fenomene sau ca obiecte ale gândirii în general. Dac? combin?m aceast? subdiviziune cu cea precedent? g?sim c? toat? raportarea reprezent?rilor, despre care noi ne putem face sau un concept sau o idee, este de trei feluri: 1. raportarea la subiect; 2. la diversul obiectului în fenomen; 3. la toate obiectele în general.Dar, toate conceptele pure în general au a face cu unitatea sintetic? a reprezent?rilor, conceptele ra?iunii pure (ideile transcendentale) îns? cu unitatea sintetic? necondi?ionat? a tuturor condi?iilor în general. Prin urmare, toate ideile transcendentale vor putea fi f?cute s? intre în trei clase, din care cea dintâi con?ine unitatea absolut? (necondi?ionat?) a subiectului cuget?tor, a doua unitatea absolut? a seriei condi?iilor fenomenului, a treia unitatea absolut? a condi?iei tuturor obiectelor gândirii în general.Subiectul cuget?tor este obiectul psihologiei, totalitatea tuturor fenomenelor (lumea) obiectul cosmologiei, iar lucrai care con?ine condi?ia suprem? a posibilit??ii a tot ce poate fi gândit, (fiin?a fiin?elor) este obiectul teologiei, în acest fel ra?iunea pur? d? la îndemân? ideea pentru o ?tiin?? transcendental? despre suflet (psychologia rationalis), pentru o ?tiin?? transcendental? despre lume (cosmologia rationalis), în sfâr?it ?i pentru o cunoa?tere transcendental? a lui Dumnezeu (theologia transcendentalis). Chiar numai simpla schi?are a uneia sau alteia din aceste ?tiin?e nu-i apar?ine nicidecum intelectului, chiar dac? el s-ar servi de cea mai înalt? întrebuin?are logic? a ra?iunii, adic? de toate ra?ionamentele imaginabile pentru a înainta de la un obiect al s?u (fenomen) la toate celelalte pân? la elementele cele mai îndep?rtate ale sintezei empirice, ci aceast? schi?are este numai un produs pur ?i veritabil sau o problem? a ra?iunii pure...DESPRE PRINCIPIILE RA?IUNII PRACTICE PUREPrincipii practice sunt propozi?ii ce con?in o determinare general? a voin?ei, determinare ce are mai multe reguli practice sub sine. Ele sunt subiective sau maxime, dac? determinarea e considerat? de subiect ca valabil? pentru voin?a sa; obiective îns? sau legi practice, dac? determinarea e cunoscut? ca obiectiv?, adic? valabil? pentru voin?a oric?rei fiin?e ra?ionale.Dac? se admite c? ra?iunea pur? poate cuprinde în sine un principiu practic, adic? suficient pentru determinarea voin?ei, atunci exist? legi practice; dar, dac? nu se admite, atunci toate principiile practice vor fi numai maxime, într-o voin?? afectat? în mod patologic1 a unei fiin?e ra?ionale se poate g?si o contradic?ie a maximelor împotriva legilor practice cunoscute de ea îns??i. De pild?, cineva î?i poate propune ca maxim? de a nu r?bda nici o ofens? f?r? r?zbunare, ?i totu?i s? în?eleag?, în acela?i timp, c? aceasta nu este o lege practic?, ci c? este numai maxima sa, pe când ca regul? pentru voin?a oric?rei fiin?e ra?ionale nu se poate potrivi cu sine îns??i în una ?i aceea?i maxim?, în cunoa?terea naturii, principiile a ceea ce se întâmpl? (de exemplu principiul egalit??ii ac?iunii ?i reac?iunii în comunicarea mi?c?rii) sunt totodat? legi ale naturii; c?ci întrebuin?area ra?iunii e acolo teoretic? ?i determinat? prin însu?irea obiectului, în cunoa?terea practic?, adic? în aceea care are a face numai cu temeiuri de determinare a voin?ei, principiile ce ni le propunem nu sunt înc? de aceea legi sub care am sta în mod inevitabil, deoarece ra?iunea are a face, în practic?, cu subiectul, anume cu facultatea apetitiv?, dup? a c?rei însu?ire particular? se poate îndrepta regula în chip diferit. Regula practic? este întotdeauna un produs al ra?iunii, deoarece ea prescrie ac?iunea socotit? ca mijloc pentru un efect socotit ca inten?ie. Pentru o fiin?? la care nu ra?iunea singur? este principiul de determinare a voin?ei, aceast? regul? este un imperativ, adic? o regul? ar?tat? printr-o trebuire ce exprim? necesitatea obiectiv? a ac?iunii, ?i înseamn? c?, dac? ra?iunea ar determina în întregime voin?a, ac?iunea s-ar s?vâr?i în mod inevitabil dup? aceast? regul?. Imperativele au deci valoare obiectiv? ?i se deosebesc cu totul de maxime, care sunt principii subiective. Acelea determin? îns? sau condi?iile cauzalit??ii fiin?ei ra?ionale considerat? cauz? eficient? numai în vederea efectului ?i suficien?ei pentru el, sau determin? numai voin?a, fie c? e îndestul?toare pentru efect sau nu. Cele dintâi ar fi imperative ipotetice ?i ar cuprinde precepte ale abilit??ii; cele din urm? ar fi îns? categorice ?i numai ele ar fi legi practice. Maximele sunt deci în adev?r principii, dar nu imperative. Imperativele înse?i, dac? sunt condi?ionate, adic? nu determin? voin?a în chip absolut ca voin??, ci numai în vederea unui efect dorit, adic? sunt imperative ipotetice, sunt, ce e drept, precepte practice, dar nu legi. Acestea din urm? trebuie s? determine cu îndestulare voin?a ca voin??, înc? înainte de ce întreb, dac? am cumva facultatea cerut? pentru un efect dorit, sau ce trebuie s? fac spre a-1 produce; ele trebuie s? fie deci categorice, de altfel ele nu sunt legi, deoarece le lipse?te necesitat
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles