Imaginea femeii in perioada interbelica

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.04

nivel: Liceu

Demersul cel mai riscant este acela de a încerca o definire a „româncei”, deoarece, în general, analiza se face fie în funcție de criterii geografice (munteancă, moldoveancă, transilvăneancă), fie de unele sociale (femeia de la oraș sau cea de la țară). Astfel, moldovencele erau considerate a avea o mai mare tendință spre melancolie, indolență, lipsă de voință și spirit puțin practic; [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Imaginea femeii in perioada interbelica

Demersul cel mai riscant este acela de a încerca o definire a „româncei”, deoarece, în general, analiza se face fie în funcție de criterii geografice (munteancă, moldoveancă, transilvăneancă), fie de unele sociale (femeia de la oraș sau cea de la țară). Astfel, moldovencele erau considerate a avea o mai mare tendință spre melancolie, indolență, lipsă de voință și spirit puțin practic; muntencele erau privite ca femei vioaie, mai aprige la câștig, puțin econoame, ușor adaptabile față de schimbări, dar și mai ușuratice, în timp ce transilvănencele se înfățișau drept unele econoame, cu o eficientă cunoaștere a muncii și a banilor, pe care îi strângeau cu chibzuință.

Frumusețea a reprezentat un criteriu imuabil (etern) de-a lungul secolului al-XIX-lea în configurarea imaginii feminine. Iacob Negruzzi propune în nuvela „Stărosti” zece categorii ale frumuseții, în care superlativele se regăsesc alături de întreaga scală a sensibilității, în ambele sensuri: „1-foarte frumoasă, 2-frumușică, 3-curățică, 4-cântă binișor din clavir, 5- hm...hm..., 6-e nostimă, 7-nu-i slută, 8-ia un bunduc, 9-slutuță, 10-pogană.”
Pornind de la această perspectivă ce viza statutul femeii în societate, observăm că s-a cristalizat un univers în care feminitatea oferea subiecte multiple pt a fi explorate, fie din punct de vedere științific, sociologic, psihologic sau literar.
Așadar, în proza română română interbelică, unul dintre scriitori care s-a folosit de imaginea femeii pt a reliefa ipostaza sa ca specificitate a mediului rural, surprinsă în determinările acestui mediu, a fost Liviu Rebreanu. El analizează și surprinde personajul după o nouă tehnică a structurii narative, ce deplasează aria investigației de la rural la urban, de la obiectiv la subiectiv.

Chiar dacă romanul „Ion” propune o temă cu înțelesuri adânci, al dramei țăranului ce se transformă în sluga pământului într-o lume în care averea constituia pilonul principal pt a fi respectat, una dintre temele adiacente vizează și statutul femeii, văzută ca instrument de parvenire.
Dintre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare reprezentând o ipostază a misterului feminin, unele de o feminitate tulburătoare (Nadina din „Răscoala”, Otilia din „Enigma Otiliei” sau Doamna T din „Patul lui Procust”), altele acre și frustrate (Aglae și Aurica din „Enigma Otiliei”, Lina din „Concert de muzică de Bach”), Ana, fata înstăritului Vasile Baciu pare născută sub semnul nefericirii, fiind predestintă unei existențe tragice.
Ipostazele succesive pe care le întruchipează, îi conturează treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit: de tânără femeie îndrăgostită profund de Ion, căruia îi încredințează cu generozitate viața, aceea de soți îndurând cu umilință vorbele grele și loviturile bărbatului, și aceea de mamă, ipostază în care circumstanțele normale ar fi putut deveni mijloc salvator pentru femeia nefericită.

Întreaga existență a Anei este guvernată de iubire și blândețe, virtuți care întregesc un profil moral superior. Ea e harnică, supusă, rușinoasă, într-un fel, prototipul femeii de la țară. Raportarea se face firește, la epoca istorică deschisă în roman. Din punct de vedere fizic, Ana este insignifiantă; pentru Ion, ea e o fată „slăbuță” și „urâțică”, mai ales în comparație cu Florica, ai cărei „obraji fragezi ca piersica” și „ochi albaștri ca cerul de primăvară” îi tulburaseră sufletul flăcăului. Lui George Bulbuc, flăcăul bogat pe care Baciul îl voia ginere, „Ana îi plăcea”, lui nu i se părea urâtă, însă nu zicea că-i „cine știe ce frumoasă”.

Firavă și fără personalitate, așa cum pare la început, covârșită de voința lui Ion, îmbătată de cuvintele și gesturile lui drăgăstoase, Ana va deveni o victimă ușoară a flăcăului interesat numai de zestrea ei. În ciuda acestei firi slabe care se anunță din primul capitol, Ana va dovedi pe parcursul acțiunii o voință și o putere de a răbda uluitoare. Nu numai Ion e un revoltat, încălcând normele colectivității; Ana însăși trăiește aceeași condiție, întrucât nesocotește obiceiul tipic lumii rurale din acea vreme de a accepta căsătoria plănuită de părinți, în care latura sentimentală nu are importanță. Autorul comentează: „Ana lui Vasile Baciu îi era făgăduită lui (n.n. George Bulbuc) de nevastă. Ea, fată cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau.”.
Este interesant că în cazul prezentării femeii, ea nu ocupă un loc principal în mediul din care provine, esența ei se reduce la un simplu instrument de înavuțire, fiind o marionetă în mâinile destinului și a bărbaților care îi pecetluiesc soarta: Ion și Vasile Baciu.
Frământările fetei, nesigură de dragostea lui Ion, complexată de frumusețea Floricăi, sunt surprinse cu fină intuiție psihologică, autorul insistând mai ales pe deznădejdea ei care îi dă adesea „gânduri de moarte”.

Întâlnirile celor doi, bine calculta de către Ion, o transfigurează total: „Fața i se îmbujora de o încredere senină. Umbla mai sprintenă, muncea mai cu drag...” Cu atât mai izbitor este contrastul cu starea ei după căsătorie. Încă de la nuntă, când surprinde privirea înfocată pe care Ion i-o aruncă Floricăi, ea „simți că nădejdile de fericire se risipesc”. Ana își rostește acum parcă propriul bocet: „Norocul meu, norocul meu...”.
Privirile ei umile, care exprimă „o dragoste de câine huiduit”, trezesc mânia lui Ion, obsedat că Baciu tergiversează actele pentru cedarea pământului.
Nunta Floricăi cu George e un moment de cumpănă în existența Anei, care întrevede acum moartea ca pe unica scăpare din acest univers cuprins parcă de „niște ape tulburi”. Femeia simte acum „o silă grea pentru tot ceea ce o înconjura”, iar copilul i se pare o povară. Obsesiv, îi apare în minte imaginea lui Avrum care se spânzurase. Sinuciderea ei e descrisă minuțios într-un capitol de mare forță analitică, „Ștreangul”.

Moartea eroinei, fără să fie în intenție asta, devine, prin urmările sale, o cumplită pedeapsă aplicată aceluia care i-a distrus viața. Destinul Anei este unul tipic lumii rurale, unde „femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii”. (G. Călinescu).
În roman, dincolo de planul prezentat, al țărănimii, se evidențiază și cel al intelectualilor, marcat prin preotul Belciug și învățătorul Herdelea. În acest context, remarcăm și aici condiția femeii diferită, totuși, de cea a simplei țărănci. În acest caz, Laura și Ghighi, erau instruite, aveau putere de exprimare, participă la baluri: „Laura e fata de măritat întâi, Ghighi e fata de măritat pe urmă.” (G. Călinescu), iar amândouă refac destinul mamei lor, doamna Herdelea.
Treptat, unghiul de percepție al femeii se lărgește, ea trecând din sfera rurală în cea a cadrului citadin. Remarcăm, așadar o nouă ipostază a feminității, interesată de sine, de viața mondenă, și de detrminările exterioare. Acest univers, având ca parte încadrată femeia nu a putut fi trecut cu vedea de scriitori precum Camil Petrescu, G. Călinescu sau H. P. Bengescu. În acest sens, observăm că proza română interbelică se orientează spre o altă direcție, a analizei psihologice, propulsând propria ei viziune despre lume. Profund originală, opera lui Camil Petrescu ne înfățișează o indestructibilă unitate din punct de vedere al viziunii despre lume, al problematicii și al modalității artistice. Poezia, proza, teatrul, ca și eseurile filosofice se hrănesc din aceeași obsesie: condiția și rolul intelectualului în societate, sensul existenței sale în univers.

Romanul „Ultima noapte...” este povestea unei iubiri neîmplinite, măcinate de gelozie și care se consumă pe fondul dramatic al Primului Război Mondial. Ștefan Gheorghidiu se căsătorește din dragoste cu Ela, colegă de facultate, pe care o vede ca pe o ființă perfectă și cu care trăiește la început o viață liniștită și modestă, până când o moștenire neașteptată venită din partea unui unchi bogat modifică felul de viață al celor doi. Contactul cu lumea opulentă, mondenă, a burgheziei, trezește în Ela înclinații frivole, așezând între roi un proces de înstrăinare ireversibil. Avem de-a face cu o confruntare între două sensibilități: a bărbatului-gravă, problematică, disperată și a femeii-ascunsă, superficială, ușuratică.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles