Iguanele

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Iguanele

Intre iguanele americane, unele au dimensiuni considerabile – 1,50 m si chiar 1,80 m (iguana gigantǎ din America Centralǎ), dar in general, la majoritatea speciilor, lungimea este mult mai modestǎ. Creasta spinoasǎ care le impodobeste capul, spatele si uneori coada la conferǎ aspectul de „mostii preistorici” amintind uneori de micii dinozauri cu coarne din Era Secundarǎ. Amintirea dinozaurilor este intarita de faptul cǎ unele iguane americane ca Basileus plumifrons se pot deplasa intr-un mod de-a dreptul spectaculos si impresionant, ridicandu-se si alergand rapid pe picioarele posterioare.

In grupul iguanelor, speciile au aspecte foarte diversificate si adaptǎri biologice dintre cele mai variate. Unele sunt terestre, capabile sǎ trǎiascǎ in regiuni aride sau chiar desertice (Phrinosoma cornutum, Uma notata), pe peretii stancosi, aproape verticali ai muntilor.
Altele sunt arboricole, au culori foarte vii si populeaza padurile tropicale umede.

Asa sunt numeroasele specii din genul Anolis, intalnite in insulele din Marea Caraibilor, in padurile luxuriante din America Centralǎ si de sud, in Mexic biologia acestor specii este bine cunoscutǎ, fiindcǎ a fost studiatǎ foarte atent. S-a constatat astfel cǎ existǎ procedee variate de recunoastere intre indivizi din aceeasi specie, de apǎrare sau de intimidare, care se realizeazǎ prin miscari sacadate ale capului si pǎrti anterioare a corpului. Aceste miscari sunt caracteristice pentru fiecare specie.

Iguanele isi desfac ritmic pliurile cutanate de sub gat, asa numitele fanoane gulare, punand in evidentǎ coloratia vie si contrastatǎ, isi ridicǎ crestele de pe cap si de pe spate, isi umflǎ corpul. Toate aceste curioase comportamente agresive sunt ritualizate dar, adesea, ele se transformǎ in dispute adevarate.

Dacǎ iguanele se hranesc mai ales cu insecte, destule specii au devenit vegetariene, consumand ierburi, flori sau fructe. Inmultirea se face prin ouǎ, majoritatea speciilor americane fiind ovipare, dar existǎ si cateva specii care, trǎind in zone alpine cu temperaturi scazute, sunt vivipare. Intre acestea din urmǎ amintim speciile de Sceloporus si Liolaemus. « mai multe referate din Biologie