I.L.Caragiale.In vreme de razboi

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.17

nivel: Liceu

Date despre autor

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. Critica literară a remarcat excepționala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii, și pentru analitic (analiză sufletească, psihologică) în nuvele și în drama ,,Năpasta". Deci se vorbește de bivalența spiritului caragian. În acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeșan consideră că dimensiunea opere[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: I.L.Caragiale.In vreme de razboi

Date despre autor

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg român. Critica literară a remarcat excepționala înzestrare a lui Caragiale pentru comic în comedii, și pentru analitic (analiză sufletească, psihologică) în nuvele și în drama ,,Năpasta". Deci se vorbește de bivalența spiritului caragian. În acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeșan consideră că dimensiunea operei lui Caragiale se întinde de la mască la hău (simbol al râsului - profunsime, adâncime sufletească, zonă ascunsă a conștienței).
S-a născut la 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale de lângă Ploiești, astazi numita Ion Luca Caragiale. Părinții: Luca, avocat la Ploiesti, și Ecaterina Caragiale(Karaboa, numele de fata). Caragiale s-a născut într-o familie cu tradiții în domeniul dramaturgiei și al actoriei, astfel tatăl său a fost actor, apoi administrator de moșie. Unchii lui Costache și Iorgu au fost și ei actori, autori dramatici, și conducători de trupe teatrale.
Mama sa il dă la școală unde l-a avut ca învățător pe Basil Drăgoșescu. I.L.Caragiale absolvește prima clasă de gimnaziu în particular, iar celelalte trei clase la gimnaziul ,,Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești.În anul 1868 el este înscris la Conservatorul de artă dramatică din București, la clasa de ,,declamație și mimică" a unchiului său, Costache Caragiale.
În 1870 îl cunoaște pe Mihai Eminescu, sufleur în trupa lui Pascaly.De la 20 iunie și până la 24 octombrie, Caragiale a fost copist la Tribunalul Prahova.Intre anii 1871-1872 a fost al II-lea sufleur și copist la Teatrul Național din București.
In anul 1885 se naște fiul său , Mateiu Caragiale. In 1888 a fost director al Teatrului Național din București. În 1889 se căsătorește cu Alexandrina Burrelly, fiica arhitectului Gaetano Burrelly.
În 1893 se naște fiul său Luca.După un an, I.L.Caragiele are și o fiică, Ecaterina Caragiale. În 1904 călătorește în Italia, Franța și Germania.În anul 1905 Caragiale se stabilește la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912 Ion Luca Caragiale moare în urma unui atac de cord în locuința sa de la Schoneberg - Berlin.A fost adus în țară și îngropat la Bisarica ,,Sfântul Gheorghe". La 22 noiembrie 1912 este reînhumat în cimitiril Bellu, alături de Mihai Eminescu și Coșbuc.
Debutul are loc în revista ,,Ghimpele" (1863), sub pseudonimul ,,Car și Palicar".Semnează cu numele său, pentru prima oară în ,,Revista Contemporană", poemul ,,Versuri".
El a fost corector al ziarului ,,Unirea democratică".În 1887, împreună cu Mihai Eminescu începe colaborarea la ,,Timpul", chemat sa lucreze aici de catre Titu Maiorescu.Pentru scurt timp el este revizor școlar în Argeș-Vâlcea.
În 1884 se joacă în permieră opera bufă ,,Hatmanul Baltag" scrisă împreună cu Iacob Negruzzi.
În 1896 apare volumul ,,Schițe ușoare".Tot atunci conduce revista ,,Epoca Literară" avându-l ca secretar pe Șt.O.Iosif.
În 1901 I.l.Caragiale împlinește 25 de ani de activitate literară și publică volumul ,,Momente".În anul 1910, la Editura ,,Adevărul" se tipărește volumul ,,Schițe nouă" .
Ocupă o serie de funcții mărunte. Este copist, corector, mai tărziu gazetar. Colaborează la mai multe ziare și reviste (,,Creatoru"l,"Claponu"l,"Alegătorul liber","Unirea democratică"). Eminescu îl întroduce la Junimea, unde își citește prima comedie ,,O noapte furtunoasă".
o Perioada marilor creatii dramatice: O noapte furtunoasă (1879), Conul Leonida față cu reacțiunea (1879), O scrisoare pierdută (1884), D-ale carnavalului (1885), Năpasta (1890)
o Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele și povestiri (1908)
Urmează un moment greu în viața lui Caragiale: procesul Caion. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat), apărat la proces de Barbu-Stefănescu de la Vrancea. Caragiale și-a înaintat operele academiei spre a fi premiate, dar ei au fost respinse. Nemulțumit din 1905 se stabilește la Berlin. Stabilirea la Berlin n-a însemnat însă o rupere totală de cei de acasă, asfel în anul 1907 în timpul răscoalelor țărănești Caragiale a scris un pampflet 1907. Din primăvară până în toamnă.
Scriitorul se stinge din viață în Berlin la 9 iunie 1912. Este adus în țară și îngropat în București la cimitirul Belu.

"Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura."
(G. Ibrăileanu)

























2. Informatii generale despre opera

2.1. Date despre opera(anul, locul aparitiei)

Nuvela ,,In vreme de razboi" a aparut in anul 1898, ca si ,,O faclie de Pasti" si ,,Pacat", facnad parte din perioada marilor creatii dramatice, anul 1898 fiind chiar unul din cei mai rodnici ani ai sai.

2.2. Explicatia titlului

Titlul are o valoare metaforica deoarece autorul nu va face referire in opera sa de intamplari de pe campul de lupta, ci ,,razboiul" se poarta in sufletul lui Stravache, lucru sesizat si de Serban Cioculescu: ,,Tema acestei excelente nuvele, desi autorul o sublintitulase <> este obsesia",adica setea de înavuțire care dezumanizează și mutilează suflete". Lupta este una interioara, batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult, se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. ,,In vreme" sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui ,,razboi" interior.
Deci, hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui său, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca să scape de urmărire, căci fusese căpitanul unei bande de hoti, trăieste la început, iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce. Curînd, obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l devorează, pînă la urmă.

2.3. Tipul operei

Desi autorul a subintitulat-o "schita", opera "In vreme de razboi" este o nuvela. Desi, in mod concret, nu apare decat un personaj principal, carciumarul Stavrache, isi fac simtita prezenta si alte personaje, fantomatice, sustinute de granita incerta dintre real si ireal, cum sunt popa Iancu si complicii sai. Scrierea a fost intitulata "schita" probabil intr-o "incercare" de redactare a altei scrieri, de dimensiuni mai mari, un posibil roman.

2.4. Aprecieri critice

Nuvela "in vreme de razboi" urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen, intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera, ci si tipologie, "fiindca Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman"(George Calinescu).
"De acea, C(aragiale) trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura noastra limbajul dramatic, asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar si un genial diaelectrician, capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale, in teatru si in proza, in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni..."(Florin Manolescu, 2000)
"Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme, cele mai multe din ele desavarsite,(...) nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor."(Mihai Dragomirescu)
Silvian Iosifescu comenta:"Viziunea in care se realizeaza intreaga opera este clasicizata prin numarul redus de personaje, prin concentrarea in timp, prin miscarea dramatica spre culminatie si deznodamant. Dar diversitatea in tipologia sociala corecteaza laturile clasicizate ale operei, in sensul ca ni se prezinta o lume de caractere care sunt localizate."
"Caragiale este cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura." (George Brăileanu)
Serban Cioculescu analiza in anul 1977: "Tema acestei nuvele este obsesia.(...) Stravache este insa bantuit de obsesii: il viziteaza, in imaginatia sa bolnava, ba un ocnas in haine vargate, care-I cere fratelui sau o baraca cu apa, ca sa incerce apoi sa-l sugrume, ba un capitan in fruntea unei companii, cu arma in mana, care se distreaza sa-l sperie. De fapt, fratele nu murise, ci isi crease o stare civila de defunct, cazut pe front, ca sa scape de orice urmarire penibila."
Caragiale nu descrie interioare, lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare; el stie insa sa ,,Asculte glasul naturii", dupa cum afirma Tudor Vianu, fiind considerat de acesta un adevarat ,,poet al naturii", el adaugand: ,,Senzatia, notata cu dibacie, este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime".
Deci, ,,I.L. Caragiale este o aparitie exceptionala intre intelectualii timpului..."(Al. George).

2.5. Volumul din care face parte

Caragiale, Ion Luca - "Nuvele", Editura Cartex 2000, 2001, p.18-33
3.1. Rezumat

Nuvela ,,In vreme de razboi" este constituita din trei capitole ce constituie cele trei etape ale trecerii progresive a lui Stavrache prin obsesie, pana la nebunie.
Primul capitol prezinta identitatea lui Iancu: preot si talhar, ducand astfel o viata ,,dubla", si pe cea a fratelui acestuia, negustorul Stavrache, ce apare ca un om muncitor, chiar ideal.
Lucrurile se incurca rapid, asa incat preotul Iancu, speriat ca va fi prins, ii marturiseste fratelui sau faptele comise si-i cere ajutorul, un sfat ce l-ar putea scapa. Intamplator, tarziu in acea nopate, la hanul lui Stavrache poposesc mai multi voluntari tineri ce se indreptau catre Dunare, la razboi. Hangiului ii vine idea de a-l trimite ca voluntar pe front, ,,salvandu-l", insa cu intentia ascusa de a-i acapara averea.
Insa, o data cu mostenirea, Stavrache preia si obsesia posibilei intoarceri a fratelui.
Capitolul urmator este o ,,detaliere" a conflictului psihologic suferit de negustor. In cosmarurile lui, Iancu apare mai intai in haina vargata, de ocnas, gata sa-l ucida si apoi intr-o tinuta militara-de capitan. De fiecare data, el duce o lupta imaginara cu imaginea fratelui sau, concepand-o chiar ca o lupta pentru supravietuire.
Ultimul capitol prezinta inclestarea dintre cei doi frati. Obsesia negustorului se transforma in realitate deoarece Iancu vine sa-i ceara bani- ii cheltuise deja pe cei ai regimentului.
Stavrache refuza orice compromis si initial clacheaza, apoi se lupta aprig cu fratele sau, insa lupta se sfraseste rau pentru amandoi: Stavrache moare cantandu-si singur ,,popeste", iar Iancu ramane sarac.

3.2. Personaje

Nuvela "In vreme de razboi" a lui Caragiale creeaza doua tipologii, incadrate unui context social bazat pe lupta pentru avere.
Stavrache si Iancu sunt doua posibile masti umane reprezentand, de fapt, doi posibili ,,invingatori invinsi"(E.Lovinescu). Daca initial Iancu pare a se impune ca stapan al respectivului context social, curand rolurile se schimba. Din momentul plecarii pe front, Iancu ramane doar ca o replica tot mai dura adresata constiintei fratelui sau, o constiinta afectata deplin de patima inavutirii. Caragiale urmareste cu deosebita atentie, dar si obiectivitate, modul in care aparentul ,,om cu dare de mana, cu han la drum" se transforma, fiind din ce in ce mai patruns de nebunia produsa de patima banului.
Initial, Stavrache este prezentat ca intruchiparea unui hangiu înstărit, sigur de sine, sentiment incurajat de averea sa, insa ii este frica sa nu fie pradat de hoti: ,,Hangiul era foarte mulțumit: om cu dare de mână, cu han în drum... Câte nopți nu dormise el o clipă măcar cum se cade, trăgaând cu urechea și așteptâd cu inima sărită pe musafirii de noapte!". Apoi, el apare ca un frate bun, capabil sa-si ajute fratele in orice situatie, chiar sa-si ca acesta sa-si piarda urma, trimitandu-l sa lupte, ca voluntar, pe front.
,,Bolnav" de avere, Stavrache nu-si da seama ca, o data cu mostenirea averii fratelui sau, va prelua si frica de a nu o pierde. De fapt, lacomia sa, ce nu-i permite sa vada acest lucru, este vizibila in scenele in care-si trimite fratele pe front sau refuza brutal acea fetita ce-i cerea lucruri pe datorie. El devine un personaj complex, ,,rotund", dupa definitia lui E.M.Foster.
Stavrache isi primeste ,,rasplata" in mod progresiv: intre dezumanizare- de la obsesie la vedenie- si nebunie. Caragiale reda aceste stari în manieră naturalistă: ,,horcăieli", ,,gemete", ,,tremura Stavrache din tot trupul", ,,cu chipul îngrozit", ,,cu părul vâlvoi", ,,cu mâinile încleștate", ,,cu gura plină de spumă roșie", trântește masa făcând-o țăndări, are porniri criminale, iar când este imobilizat ,,scuipă", ,,râde cu hohot", ,,cântă popește".
Desi, din punct de vedere al legii, el a intrat legal în stăpânirea averii fratelui său, Stavrache este chinuit de gândul că fratele său s-ar putea totuși întoarce și atunci el ar putea pierde averea câștigată atât de ușor. Stavrache este navalit de coșmaruri prin care fratele sau se intoarce si mereu poarta o lupta cu acesta pentru supravietuire. In realitate, lupta aceasta este una prin care el se lupta cu sinea sa, în care fratele îi apare în diferite ipostaze. În primul coșmar Popa Iancu îi apare ca un ocnași. Stavrache îl ceartă că și-a făcut neamul de râs, dar mai are încă sentimente umane, fiindu-i milă de fratele său: Lui d-l Stavrache i s-a făcut milă; s-a repezit să-l ridice ca să-l puie pe pat: nu-l putea lăsa să moară ca un câine. În al doilea coșmar fratele îi apare în ipostaza de căpitan. De data aceasta Stavrache manifestă porniri animaniale, încercând să-l ucidă: Hangiul se repede sălbatic și apucă de gât pe căpitan... îl strânge din ce în ce mai tare: simte cum degetele-i pătrund în muschii grumazului strivindu-i, afundând beregata, sfărând încheietura cerbicii...
In final, el este invins de propria patima, pe cand fratele sau trebuie sa se recunoasca o victima a sortii.
Personajul principal al nuvelei este surprins atît din perspectiva sugerată prin descrierea cadrului natural, deci din perspectiva povestitorului - narator, cît si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje - prin dialog - si al confruntării cu sine - prin monolog.
George Calinescu nota ca "Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman".
Fratele lui Stavrache, Iancu, este prezentat initial ca un popa detinator de mari domenii si averi, insa el are o a doua identitate si anume seful unei bande de talhari, identitate ce iese la ,,suprafata" in momentul in care aceasta este prinsa de stapanire si frica de a fi prins il face sa mearga la fratele sau si sa marturiseasca tot, spre a-i cere un sfat. Dorinta de a fi liber este mai mare ca dorinta de avutie ce-l stapanise pana atunci- si astfel accepta sa se inroleze in armata spre a lupta pe front si, totodata a-si pierde identitatea.
Cand se alatura cetei de voluntari, dupa cum ne dezvaluie autorul prin intermediul caracterizarii directe, el parea ,,un tanar foarte voinic, frumos si
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles