Holografia

3x puncte

categorie: Fizica

nota: 8.44

nivel: Gimnaziu

Metoda holografiei a fost elaborata īn 1948 de catre Denis Gabor, care a descris o metoda prin care se poate obtine imaginea unui obiect din figura generala de difractie produsa de acel obiect. Aceasta metoda a fost numita holografia, (holos= īntreg, grafien = scriere, īn limba greaca). Denis Gabor a primit pentru metoda sa īn 1971 premiul Nobel. Preocupat fiind de īmbunatatirea rezolutiei microsc[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Holografia

Metoda holografiei a fost elaborata īn 1948 de catre Denis Gabor, care a descris o metoda prin care se poate obtine imaginea unui obiect din figura generala de difractie produsa de acel obiect. Aceasta metoda a fost numita holografia, (holos= īntreg, grafien = scriere, īn limba greaca). Denis Gabor a primit pentru metoda sa īn 1971 premiul Nobel. Preocupat fiind de īmbunatatirea rezolutiei microscopului electronic, el propune formarea imaginilor optice īn doua etape:
--īnregistrarea frontului de unda provenit de la obiectul de studiat;
--reconstituirea sa ulterioara, cu toate caractreisticile ce-i apartin, amplitudine si faza, noua metoda fiind numita din acest motiv, holografie.
***
Principiul holografiei optice, adica obtinerea īnregistrarii complete a unui obiect, plecāndu-se de la o figura de difractie produsa de obiect. Procedeul prezinta doua etape:
1) peste un fond luminos coerent se suprapune figura de difractie Fresnel, produsa de obiectul luminat coerent cu fondul luminos; interferograma rezultata īnregistrata pe o placa fotografica constituind holograma(fig.1), care contine toate informatiile cu privire la amplitudinea si faza lumini difractate de catre obiect;
2) holograma fotografica se ilumineaza cu un fascicol de lumina paralela, monocromatica, si datorita variatiilor īn densitatea optica prezentata de placa fotografica apar efecte de difractie, prin ca-
re se reconstituie imaginea obiectului.
Astfel, īn timp ce īn fotografia obisnuita se īnregistreaza numai amplitudinea undei provenita de la obiect, informatia continuta īn faza fiind pierduta, īn holografie franjele de pe holograma contin īntreaga informatie despre obiect (amplitudinea se manifesta īn contrastul franjelor, iar faza īn distanta dintre franje). Īn holografie, aceeasi sursa serveste atāt la iluminarea obiectului, cāt si la producerea fondului coerent.
Leith si Upatnieks au perfectionat metoda aratānd ca fascicolul de lumina care formeaza fondul coerent, cānd soseste la placa fotografica, trebuie sa faca un unghi destul de mare cu fasciculul difractat pe obiect si ca realizarea montajelor este usurata de utilizarea surselor laser.
Consideram ca intensitatea cāmpului electric al undei luminoase difractate de obiect (unda obiect) este descrisa īn planul (x,y) al hologramei de functia complexa
E(x,y,t) =Eo(x,y,t) exp[i(x,y,t)].
Informatie transportata de aceasta unda luminoasa la traversarea planului (x,y) este continuta atāt īn amplitudinea Eo(x,y,t), cāt si īn faza (x,y,t).
Imaginea luminoasa a unui obiect se obtine plasānd īn planul (x,y) un fotodetector (o patura fotosensibila sau o placa fotografica), care este iluminat cu unda luminoasa ce este fie reflectata de obiect, fie traverseaza obiectul studiat. Unda luminoasa care cade pe placa fotografica poarta, de asemenea, informatia continuta atāt īn amplitudinea sa cāt si īn faza. Acum se pune īntrebarea daca pe o placa fotografica este posibil sa se īnregistreze informatia continuta īn faza undei luminoase incidente. Tehnica holografica propusa de D. Gabor arata ca daca unda luminoasa poseda o coerenta suficient de ridicata se poate īnregistra pe placa fotografica atāt amplitudinea, cāt si faza unei unde luminoase.
Daca placa fotografica este impresionata si dupa developare se ilumineaza negativul, notānd cu Io intensitatea radiatiei incidente si cu I intensitatea radiatiei transmise de negativ, factorul de transmisie al negativului este


Densitatea negativului, D, este

Prin curba de īnnegrire sau curba caracteristica a emulsiei se īntelege curba care da variatia densitatii D (īn negativ) īn functie de logaritmul energiei  , primita pe placa (fig.2, a). Aceasta curba poseda o portiune rectilinie BC, numita regiune de expunere normala, si doua portiuni, AB, care corespund unei supraexpuneri. Daca se noteaza cu  panta rectilinie, īn regiunea AB se poate scrie o fiind o constanta.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Fizica

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles