Globalitatea responsabila - o stapanire a impactului mondializarii

3x puncte

categorie: Economie

nota: 7.41

nivel: Facultate

Referat despre Globalitatea responsabila - o stapanire a impactului mondializarii
Azi, globalizarea este determinată de lărgirea pieței, de deschiderea frontierelor naționale spre comerț, capital, informație și de urmărirea îndeaproape a administrației acestor piețe și a consecințelor lor asupra populației. S-a înregistrat un progres mai important în normele, standardele, politicile și inst[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Globalitatea responsabila - o stapanire a impactului mondializarii

Referat despre Globalitatea responsabila - o stapanire a impactului mondializarii
Azi, globalizarea este determinată de lărgirea pieței, de deschiderea frontierelor naționale spre comerț, capital, informație și de urmărirea îndeaproape a administrației acestor piețe și a consecințelor lor asupra populației. S-a înregistrat un progres mai important în normele, standardele, politicile și instituțiile legate de piețele deschise globale, decât față de cele legate de populație și drepturile sale. Este necesar un acord în ceea ce privește etica universală prevăzută în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Piețele concurențiale ar putea fi garantul optim al eficienței, dar nu și al echității.

Liberalizarea și privatizarea pot fi un pas spre piețe concurențiale, dar nu și un garant al lor. Multe activități și bunuri care împiedică dezvoltarea umană sunt realizate în afara pieței, dar acestea sunt limitate de presiunile exercitate de competiția globală. Există o limită fiscală asupra bunurilor publice, o limită de timp asupra activităților de îngrijire medicală și o limită de interes asupra mediului. Când piața merge prea departe, dominând rezultatele sociale și politice, șansele și recompensele globalizării se răspândesc în mod inegal și inechitabil, concentrând puterea și câștigul într-un grup bine definit de oameni, de națiuni sau corporații, marginalizându-le pe altele. Când piața își depășește atribuțiile, instabilitățile apar în boom-ul economic și faliment, ca de pildă crizele financiare din Asia de Est și repercursiunile lor asupra lumii întregi, reducând producția globală la 2 trilioane de dolari în 1998-2000. Când motivele legate de profit a celor implicați în piață ies de pe făgașul normal, acestea pun sub semnul întrebării moralitatea oamenilor și sacrifică respectul față de dreptate și drepturilor omului.

Dezideratul globalizării în noul secol nu este să stopeze expansiunea piețelor globale. Dezideratul este să se găsească reguli și instituții pentru a asigura o administrare mai solidă pe plan local, național, regional și global, să conserve avantajele piețelor globale și ale competiției, dar totodată să asigure spațiul suficient resurselor umane, comunitare și ambiante pentru a confirma faptul că globalizarea acționează pentru oameni, nu numai pentru profit. Globalizarea trebuie să promoveze eficiența prin liberalizarea piețelor naționale și prin retragerea statului din activitățile economice, incluzând o restructurare a sistemului de ajutor social. Ceea ce accelerează integrarea sunt inovațiile recente din tehnologia informațională și comunicațională. Dar, integrarea globală este realizată încă parțial pentru că piața muncii are restricții față de cei necalificați.

Astăzi, lumea are mai multe posibilități față de acum 20, 50 sau 100 de ani. Rata morții infantile a scăzut la jumătate din 1965 și se așteaptă ca un copil născut astăzi să trăiască cu 10 ani mai mult decât unul născut în acele timpuri. În țările în curs de dezvoltare cifra înscrierilor în învățământul primar și secundar s-a dublat, în timp ce rata instrucției la adulți a crescut de la 48% în 1970 la 72% în 1997. Cele mai multe state sunt acum independente și mai mult de 70% din popoarele lumii au un regim democratic pluralist.

Lumea este mai prosperă, iar veniturile pe cap de locuitor s-au triplat și PIB-ul global a crescut de 9 ori, de la 3 bilioane dolari la 30 bilioane dolari în ultimii 50 de ani. Procentajul de oameni care se bucură de o dezvoltare umană medie a crescut de la 55% în 1975 la 66% în 1997, și procentajul de oameni care cunosc o dezvoltare umană modestă a scăzut de la 20% la 10%. În ciuda progresului uriaș din secolul XX, lumea de azi se confruntă cu probleme nerezolvate referitoare la lipsuri și inegalitate, care determină mari decalaje între țări și regiuni.

Posibilitățile și beneficiile globalizării trebuie să fie împărtășite mult mai puternic. Din 1980 multe țări au avut privilegiul și posibilitatea globalizării economice și tehnologice. Dincolo de țările industriale, cele nou industrializate sunt: Chile, Rep. Dominicană, India, Mauritania, Polonia, Turcia și multe altele având legături cu piețele globale, atrăgând investiții străine și fiind avantajate de progresul tehnologic. Dezvoltarea exportului în cazul lor creștea în medie anual cu mai mult de 5%.

La cealaltă extremă se află țări care beneficiază mai puțin de piețe largi de desfacere și tehnologie avansate: Madagascar, Nigeria, Federația Rusă, Tajinkistan și Venezuela. Aceste țări devin din ce în ce mai marginalizate (paradoxal, multe dintre ele sunt puternic integrate, cu exporturi de aproximativ 30% de PIB pentru Africa sub-sahariană și doar 19% pentru OCDE). Dar aceste țări nu renunță la excentricitățile piețelor globale, mărfurile de uz curent scăzând la cel mai mic preț pe care l-au avut vreodată într-un secol și jumătate. Ele au înregistrat o mică creștere în exporturi și nu au atras nici un investitor străin. Pe scurt, astăzi, posibilitățile de globalizare sunt distribuite în mod inegal între țări și națiuni.

Dacă posibilitățile de globalizare nu sunt distribuite mai atent, creșterea nereușită din ultimele decenii va continua. Mai mult de 80 de țări încă au pe cap de locuitor venituri mai mici decât aveau cu o decadă sau mai multe în urmă. În timp ce 40 de țări au înregistrat o creștere a venitului mediu pe cap de locuitor cu mai mult de 3% pe an, din 1990, 55 de țări, cele mai multe din Africa Sub-Sahariană și Europa de Est au înregistrat un declin în ceea ce privește venitul pe cap de locuitor.

Mulți oameni ignoră șansele de încadrare în muncă. Piața globală de muncă caută din ce în ce mai mult specialiști cu înaltă calificare, dispuși la o mare mobilitate și plătiți generos. Dar piața pentru muncitori necalificați este puternic limitată de barierele naționale.
Inegalitatea a crescut în multe țări de la începutul anilor ’80. În China diferențele se adâncesc între regiunile de coastă orientate spre export și interior: indexul de sărăcie este sub 20% în provinciile de coastă, dar mai mare de 50% în interior (Guizhou). Țările din Estul Europei și Comunitatea Statelor independente (CSI) au înregistrat cele mai mari creșteri în coeficient Gini, o măsură a inegalității venitului. Țările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au înregistrat de asemenea mari creșteri în inegalitate după 1980 (Suedia, Regatul Unit, S.U.A.).

De asemenea, a crescut inegalitatea între state. Decalajul de venit dintre 1/5 din populația trăind în cele mai bogate țări ale lumii și 1/5 din cele mai sărace țări a fost de 74 la 1 în 1997, urcând de la 60 la 1 în 1990 și de la 30 la 1 în 1960. În secolul al XIX-lea inegalitatea a crescut vertiginos în ultimele 3 decenii, într-o epocă de integrare globală rapidă: decalajul de venit dintre țările de frunte și cele de jos a crescut de la 3 la 1 în 1820, la 7 la 1 în 1870 și 11 la 1 în 1913. Pe la sfârșitul anilor ’90, 1/5 din populația trăind în țările cu un venit foarte mare avea:
- 86% din PIB-ul mondial – cincimea de jos avea doar 1%;
- 82% din piețele de export mondial – cincimea de jos avea doar 1%;
- 68% din investiția străină directă – cincimea de jos avea doar 1%;
- 74% din liniile telefonice mondiale, mijlocul de bază de astăzi – cincimea de jos avea 1,5%.

Unii au pronosticat convergență, totuși ultima decadă a arătat o concentrație crescândă a venitului, resurselor și bogățiilor între populație, corporații și țări:

Țările OCDE cu 19% din populația globală au 71% din comerțul global în bunuri și servicii, 58% din investițiile directe și 91% din cei conectați la Internet. Toate aceste tendințe nu sunt consecințele inevitabile ale integrării economice globale, dar ele au neglijat administrarea globală urmărind doar câștigurile. Globalizarea creează noi amenințări securității umane, atât în țările bogate, cât și în cele sărace.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles