George cosbuc (creatia poetica)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.27

nivel: Liceu

     Privita īn ansamblu, opera lui G. Cosbuc se īnscrie printre clasicii ale literaturii romāne. Originalitatea poetului se afla īn versurile de inspiratie din viata satului, īn inventia poetica, īn modalitatea īn care constiinta artistului se acorda cu istoria existentei si aspiratiile poporului nostru, cu functia social-educativa si estetici a epocii īn care a trait scriitorul.

[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: George cosbuc (creatia poetica)

     Privita īn ansamblu, opera lui G. Cosbuc se īnscrie printre clasicii ale literaturii romāne. Originalitatea poetului se afla īn versurile de inspiratie din viata satului, īn inventia poetica, īn modalitatea īn care constiinta artistului se acorda cu istoria existentei si aspiratiile poporului nostru, cu functia social-educativa si estetici a epocii īn care a trait scriitorul.

      Poezia lui Cosbuc este de aspect monografic : Satul, īnconjurat de munti, este surprins īn viata lui obisnuita, cu pitorescul lui etnografic. Dincolo de sat, e pārāul, lunca ,cāmpul, cu holda, vuiet de codru si dumbrava. Satele, reprezentabile, sunt ale satului transilvanean, ale locurilor de bastina ale scriitorului, specialitatea sub aspect uman, este a īntregului nostru popor.

      Sunt, īn poezia cosbuciana, momente din viata satului. Optica e taraneasca, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau simtirii rustice. Imaginea satului se comunica astfel prin oameni, prin modul lor de existenta, cu bucurii si necazuri, cu aspiratiile lor de īmplinire. Satul lui G. Cosbuc este o entitate sociala si nationala cu pitoresc geografic si etnografic, cu datini si credinte, cīntec de dor, dar si de razvratire sociala si de lupta pentru libertatea si demnitatea nationalai.

      1.) Poezia iubirii si a naturii. Cele mai multe dintre poeziile lui G. Cosbuc sunt erotice. Lirismul poetului este īnsa obiectiv, īn sensul ca poezia exprima sentimentele flacaului sau ale fetei, īn criza erotica a vīrstei, a nelinstilor tulburatoare si a dorurilor de īmplinire. Vibratia lirica a poetului se comunica prin ceea ce poezia evoca sfiala, candoare, saga, incertitudini, patima sau vrajba.

      Decorul este rustic, iar idila rezulta din manifestarea elementara, spontana, a instinctului erotic. De un spectaculos folcloric, ea se desfasoara reanic cānd la o poveste de dragoste, pe care o recunoaste flacaul sau fata, idila devine balada. Criza puberala este ilustrata īn poezia La oglinda. Fata e singura īn casa, caci " mama-i dusa-n sat ". Īn fata oglinzii, desprinsa din cui, īsi priveste chipul si este surpinsa, naiv-nedumerita , pentru ca se vede frumoasa. Si-a pus naframa, floare la ureche si-i place cum arata.

      "Ma gāndeam eu ca-s frumoasa!

      Dar cum nu! Si mama-mi coasa

      Sort cu flori,minune mare --

      Nu-s eu fara ca oricare,

      Mama poate fi faloasa

      Ca ma are."

      E inocenta si gratie copilareasca īn ceea ce-si spune si gāndeste fata. Stie multe, dar "nu cum stau cei dragi de vorba / Gura-n gura ". Si, cochetānd īn fata oglinzii, īsi īnchipuie cum o va īmbratisa flacaul.

      "Bratul drept daca-l īntinde

      Roata peste brāu te prinde

      Si te-ntreaba: Draga strāngu-l?

      Si tu-l certi ,dar el ,natāngul ,

      Ca raspuns te mai cuprinde

      Si cu stāngul."

      De aceea ca sa se convinga ca nu mai este ceea ce a fost, īsi pune salba, brāu, de toate, ca sa vada cum i-ar sta nevasta. Acestea sunt gādurile intime ale fetei. Poetul sugereaza starea ei sufleteasca, curiozitatea juvenita, īncāntarea, teama de a nu fi descoperita, graba inocenta de a face ordine, cānd īsi da seama ca mama se īntorsese si e īn ograda. Fata de la oglinda, īn alta iposteza feminina e Rea de plata. Ea vine de la moara. Punāndu-si sacul jos īn ulcioara, nu-l poate ridica. Ca sa i-l duca acasa, flacaul cere plata trei sarutari. Dar fata se tocmeste:"Ca-s scump,ca ea nu poate/Ca prea sunt multe trei"

      Cu doua se-nvoieste: plateste unul , pe celalalt promite sa-l dea pe īnserat, desi flacaul stie ca-i va duce sacul pe-un singur sarutat.

     Pīna sa iubeasca cu adevarat, imulsul erotic este mai mult saga; siretenia fetei ,instinctiva, cheama si refuza, nedumerind naivitatea flacaului:"Nu te-ai priceput!/Am fost rea si n-as fi vrut/Sa te las,ca alta fata/

     Sa ma strāngi tu sarutata./Dar m-ai īntrebat vreodata?/Ma-nvingea sa te sarut /Eu pe tine ! Pe-ntrecut

     Chip catam cu viclenie,/Sa te fac sa-ntrebi,si mie/Mi-a fost luni īntregi mānie/Ca tu nu te-ai priceput!"

      Īn poezia Nu te-ai priceput poetul surprinde obida fetei care s-ar fi vrut sarutata de flacaul iubit, dar acesta a ramas insensibil la trairile sufletesti ale fetei, nu s-a priceput.

     Exista īnsa, īn eposul erotic cosbucian , si poezii īn carte dragostea naste durere.

      Īn Cāntecul fusului, de pilda, e glasul īnlacrimat al unei iubiri pierdute. O plānge jeluind o fata parasita de cel ce i-a fost drag. Īn cāntec īsi descarca suferinta, iar cāntecul e suflet ravasit de ceea ce acum o īnfioara. Aducerile- aminte īi sporesc durerea, si cānd se lasa īnserarea si bate vāntul pe afara, si cānd priveste ceata morii sau cānd asculta duiosul fosnet al frunzelor de plop.

     Īn alte poezii, īnsa, momentele critice nasc īndīrjire īn sufletul fetei sau a flacaului cu inima īndurerata.

      Īn Dusmancele, o fata saraca, īnsa frumoasa si harnica, se plānge mamei sale ca-i sta īn cale, pentru Lisandru al ei, o fata bogata, Leana, hāda, rea, bīrfitoare.

     Īn durerea fetei biruie gāndul ca flacaul va ramāne al ei, ca dragostea adevarata nu se īmpiedica de saracie: " Ca boii-s buni, bine-i bogata; / Dar daca pui flacai odata / S-aleaga dīnsii cum socot / O fata; / Bogata-si pupa boii-n hot / Īmbatrānind cu boi cu tot! ". Aceeasi atitudine hotarāta īmpotriva mentalitatii dupa care casnicia se īntemeiaza, cānd flacaul sau fata sunt saraci, pe zestrea celuilalt, mai bogat, o exprima flacaul din poezia Numai una. Acesta, iubeste " Numai una " si-asa saraca cum e ea, ar vrea s-o stie nevasta sa, si e īn stare sa īnfrunte pentru ea oprabiul satului ai al īntregii familii. Oricarea ar fi īnsa ipostaza, ea īntruchipeaza vitalitatea poporului nostru. Poetul, obiectānd, traieste emotia si a comunica firesc, fara artificiu, īn stil direct, īn expresie taraneasca, ridicata la rang de poezie.

      Homografica este si poezia naturii: "grupata pe īndeletniciri omenesti, e sociala, calendaristica " (G. Calinescu); social - prin rusticitatea īndeletnicirilor, care leaga pe om de naturas calcularistica - prin imaginea anotimpurilor, ce sugereaza miscarea ciclica, sociala, a vietii satului. Cosbuc e mai putin pictoral decāt V. Alecsandri; poetul sugereaza īnsa privelisti de larga perspectiva, fixānd īn centrul īn centrul tabloului modul de existentā al tatanului. Īn natura lui Cosbuc e viata rustica, bucuria de a trai optimismul ce naste dar de viatī si de munca. Mai izbutite sunt poeziile care cānta vara si iarna. Poate nu īntāmplator poezia Noapte de vara deschide primul volum de versuri al lui G. Cosbuc. Īnaintea baladelor si a idilelor. Sugestiv e tabloul vietii cāmpenesti si al satului, surprins īn īnserare si īn linistea noptii.

      Noaptea de vara se constituie dintr-o succesiune de tablouri, fiecare, īn parte, putānd constitui motive pictorale, īn genul pīnzelor lui N. Grigorescu. Amurgul, īn iradierea de lumina a apusului īn perspectiva departarilor stralucind īn luminis, īn umbra īnserarii, din cidru, deschide tabloul. Imaginile sunt vizuale, iar perceptia este auditiva, īn alte tablouri, pe masurp ce ne apropiem de satS carele, scārtīind de povara roadelor culesului, mugetul turmelor ce se īndrapta spre sat, flacaii, haulind pe lunca; apoi nevestele, cu cofita la rāu, si fetele, " cu poala-n brāu ", de la secerat!

      Satul e zugravit īn datinele īndeletnicilor īnserari; fiecare element sugereaza rosturile gospodaresti si, prin schombarea perspectivelor, scurgerea timpului , pāna se aseaza noaptea peste satul adormit.

      Tablourile sunt bucolice, impresia de farmec se comunica prin īnsunarea detaliilor si miscarea ce se stinge o data cu lasarea noptii . Impresia de liniste, de calm nocturn e admirabil sugerata īn ultimele versuri: " Dintr-un timp si vāntul tace / Satul doarme ca-n mormānt / Tatu-i plin de Duhul sfānt: / Liniste - n vazduh si pace / Pe pamānt / Numai dorul mai colinda, / Dorul tānar si pribeag. / Tainic se- ntālneste- n prag, / Dar cu dar sa se cuprinda / Drag cu drag ".

      Īn faptul zilei, īn miez de vara, din poezia Miezul Verii, privelstea e alta. De prea multa caldura: " O fārie nesfarsita / Dintr-o pānza pare calea, / Printre holde ratacita / Toata culmea- i adormita, / Toata valea ".

      Si totusi, īn tabloul acesta torid, īn care " nu se-ngāna nici o boare ", emotioneaza imaginea unui gest de mama, truditoare a pamāntului. E o femeie sarmana strāngānd la piept copilul īn scutece, grabeste sa ajunga la fāntāna. A ajuns. Īsi lasa odorul pe pajistea saraca, se pleaca, scoate apa, racoreste obrajarul copilului, bea si ea, si- apoi, frānta de arsita, īl hraneste, īn timp ce pe dealuri, e liniste " ca- ntr- o manastire arsa / Doru si arinii de pe maluri / Si caldura valuri- valuri / Se revarsa ".

      Cu perspectiva mai larga, poezia Vara este un imn īnclinat frumusetilor perene aletarii, ale pamāntului romānesc.

      Ne imaginam poetul privind pe undeva, dinspre cāmpia cu holde de grāu, Ceahlaul, simbol al maretiei si straja de veacuri pamāntului si spatiului romānesc, si simtim emotia coplesitoare a unnui gānd as poetului, din sentimentul de contopire a finntei sale cu meleagurile strabune al patriei:

     " Mi- e inima de lacrimi plina ", exclama poetul, pentru ca natura, atāt de frumoasa a tarii " ... s- au īngropat mereu / Ai mei si- o sa ma- ngrop si eu / O mare e, dar mare lina / Natura, īm mormāntul meu, / E totul cald ca e lumina! ".

      Īn poezia Iarna pe ulita privelilstea este pictoral- narativa. Īn prim- plan, se aflap un copil care urca anevoie pe ulita troienita, matutānd zapada cu haina- i īn care pot sa- ncapa cinci ca el ".

     Frematānd de īnsufletire, de la sanius, alti copii mai mari īnchid drumul " micului Barba- Cot ", facānd haz de caciula lui, ce li se pare " cāt o zi de post ". O batrānca, īncuisa peste cojocul rupt cu sfori de tei, scoate copilul din hārjoana celor mari, īnvārtāndu- se cu batis, atarīta.

     Ca si īn alte poezii, si īn Iarna pe ulita, compozitia e dinamica si exceleaza prin imagini de miscare, prin ritmul clar alert, ce municānd o molipsitoare bunavoie si bucurie spontana, nevinovata.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.