George calinescu - enigma otiliei (caracterizarea lui felix sima)

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.94

nivel: Gimnaziu

     Între personajele romanului "Enigma Otiliei" se numara si Felix. El este de multe ori "vocea autorului", fiind mai tot timpul martor al evenimentelor si actor doar când e nevoie de miscare de deplasare pentru a crea câmp de actiune celorlalte personaje. Felix umbla mult, calatoreste la tara, cunoaste si ne determina astfel sa cunoastem o întreaga lume, oameni din medii diferite ce alcatuiesc [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: George calinescu - enigma otiliei (caracterizarea lui felix sima)

     Între personajele romanului "Enigma Otiliei" se numara si Felix. El este de multe ori "vocea autorului", fiind mai tot timpul martor al evenimentelor si actor doar când e nevoie de miscare de deplasare pentru a crea câmp de actiune celorlalte personaje. Felix umbla mult, calatoreste la tara, cunoaste si ne determina astfel sa cunoastem o întreaga lume, oameni din medii diferite ce alcatuiesc armata personajelor din roman. Asadar Felix e martor si actor în acelasi timp.

     Felix Sima deschide romanul prin descrierea casei, privita prin ochii sai si îl încheie cu aceeasi imagine a cladirii vazuta din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune în centrul narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix, de aceea poate fi considerat un bildungsroman. Felix este cel care introduce cititorul într-o lume necunoscuta, de care ia act prin imaginile reflectate, în constiinta acestui personaj.

     Intriga romanului porneste în momentul când Felix vine în casa lui mos Costache si intriga e cât se poate de simpla: baiatul o iubeste pe Otilia, fiica vitrega a lui mos Costache pe care o rasfata Pascalopol si, deci e gelos pe Pascalopol. În linii mari cam astfel ar sta lucrurile.

     Romanul începe acolo unde se sfârseste drumul lui Felix. Acesta cutreiera Bucurestiul, gaseste într-un final casa lui Costache Giurgiuveanu si patrunde în curte. Urmarindu-si personajul în timp ce-si cauta ruda, autorul observa: "tânarul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând acolo unde lumina slaba a felinarelor îngaduia numerele caselor. Uniforma neagra îi era strânsa bine pe talie, ca un vesmânt militar, iar gulerul tare si foarte înalt si sapca umflata îi dadeau aer barbatesc si elegant. Fata îi era juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca". Baiatul are de la început un accentuat aer de feminitate. E dezorientat, cautând cu multa nesiguranta numerele caselor.

     Elementele caracterizarii urmaresc linia clasica, pornind de la înfatisarea exterioara catre interiorul sufletesc, autorul vizând o relatie strânsa între exterior si interior. El este "un tânar de vreo optsprezece ani, îmbrscat în uniforma de licean "ce" intra în strada Antim, venind dinspre strada Sf. Apostoli cu un soi de valiza în mâna, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindca, obosit, o trecea des dintr-o mâna-ntr-alta".

     Grija constanta pentru biografia personajelor sale face pe G. Calinescu sa-i fixeze înca de la început, lui Felix, un fel de fisa biografica: "Se numea Felix Sima si sosise cu o ora înainte în Bucuresti venind de la Iasi, unde fusese elev în clasa a VIII-a Liceului Internat. Sfârsise liceul, trecând si examenul de capacitate si acum venea în Bucurestui la tutorele sau, Costache Giurgiuveanu".

     Tânarul e studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui adevarata e lumea stiitei.

     Primul contact cu familia Giurgiuveanu îl face chiar în seara sosirii. La masa de joc se aflau aproape toate personajele ce vor evolua ulterior în roman. "În odaia înalta, încarcata de fum des si întepator de tutut" ca o "coverta de vapor pe Marea Nordului", Felix face cunostinta cu membrii familei Tulea si cu Pascalopol. Pentru Felix, Otilia este un initiator, un intermediar între el si ceilalti: Otilia e "amortizorul" contactului prea dur cu o realitate de cele mai multe ori ostila.

     Fata de primirea ciudata, chiar ostila a batrânului, primirea sincera, caldura cu care-l tradeaza Otilia îl impresioneaza. De la început sufletul lui întreg se concentraza în directia aceasta, si pentru ca fata este atenta la tot ce face. Felix are repede înclinatia de a lua în stapânire pe Otilia, o stapânire protectoare însa.

     Autorul fixeaza imediat statutul lui Felix fata de celelalte personaje, iar schema evolutiei odata fixata, personajul nu face decât sa o urmareasca, îmbogatind-o cu noi fapte.

      Atitudinea familiei Tulea fata de el se va observa din prima scena, cea a prezentarilor.

     Aglae îl priveste cu austeritate, vazând în el înca un posibil pretendent la averea batrânului. E încrezatoare în cariera pe care baiatul se straduieste sa si-o faca. Convingerile ei pe care sa le însuseasca toata lumea sunt ca "medicina, cere an multi - urma Aglae, trântind cu ciuda o carte - , cheltuiala, întretinere. Un orfan trebuie sa-si faca acolo repede o cariera, sa nu cada pe capul altuia.

     Tonul cu care fu pronuntat cuvântul "orfan" si chiar cuvântul însusi pe care nu-l mai folosise nimeni în legatura cu el, jignira profund pe Felix.

     - Vai, ce spui, tanti Aglae. Felix nu cade pe capul nimanui, reprosa Otilia".

     Baiatul e complexat de situatia lui de orfan si orice aluzie îi trezeste o puternica revolta. Ceilalti vad în lipsa parintilor o infirmitate. Otilia însa îl protejeaza din primele momente. Otilia devine întruparea feminitatii. Gesturile ei fata de Felix sunt un amestec de caldura si maternitate: "spre a se încredinta de supunerea tânarului, Otilia se aseza pe canapea foarte aproape de el si-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prajituri. Într-adevar, îi era foame. Otilia nu slabi vigilenta pâna nu sfârsi prajitura, apoi i-o întinse si pe cealalta. Cu bratul stâng trecut repede pe dupa bratul drept, astepta si parea foarte multumita".

     Grija ei amesteca la un loc gingasia si candoarea. "- Doamne! zise ea, nu stiu unde sa te culc. Am uitat sa spun sa-ti pregateasca o camera ". Rezolvarea o gaseste tot ea: Felix va dormi o noapte în camera ei.

     Camera Otiliei devine un tarâm al visului si al misterului feminin. Felix descopera fiecare detaliu cu uimire dar si cu curiozitate.

     Dupa ce cunoaste, surprins preocuparile fetei pentru literatura, dupa ce studiaza în amanunt camera Otiliei, "Felix se lasa pe marginea patului, neîndraznind înca sa profaneze cu somnul sau acest ascunzis feminin."

     Deja prima noapte în casa lui mos Costache sta sub semnul visului si al imaginii fetei: "Prin minte i se perindau toate întâmplarile din cursul acestei seri ciudate, figura spâna a batrânului, scarile scârtâitoare, chipurile din odaie." "Felix se lasa în voia bratelor si se cufunda cu ele în visuri".

     Fata de cei din clanul Tulea, traind în strâmtoarea unor meschinarii zilnice, Felix si Otilia sunt atrasi de felurite preocupari intelectuale. Existenta lor, a fiecaruia în parte, aproape nici nu se intersecteaza cu a celorlalti membrii ai familiei.

     Sentimentul de gelozie fata de Pascalopol, mosierul tomnatic, cu o cultura aleasa, ce staruie mereu în preajma Otiliei, o gelozie înca nedefinita, dar mocnind în strafunduri, toate acestea îl fac pe Felix sa-l priveasca pe domnul "gras" cu aversiune:

     "- Cine era domnul gras de aseara? îndrazni sa întrebe Felix.

     Fata ridica o privire indignata asupra-i.

     - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevar e cam gras - recunoscu ea gânditoare -, am sa-i spun sa slabeasca.

     - Este tot un unchi? se hazarda Felix cu jumatate de gura.

     - Unchi? Ce bine ar fi! Nu e unchi, e prieten... al lui papa."

     Mai târziu, când Pascalopol vine sa o ia pe Otilia la teatru, Felix urmareste îndeaproape scena: "Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chiosc, fu nu veselia volubila a Otiliei, cât satisfactia retinuta a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne."

     Otilia este pentru el "un factor feminin care-i lipsise", "o prietena de vârsta lui" si de aceea i se pare curioasa înclinatia ei pentru un om în varsta. Refugiul lui Felix este lectura. "Era placerea lui cea mare, pe care si-o satisfacea cum putea, împrumutând carti sau, când avea bani, cumparând. În odaia pe care si-o pastrase în casa de pe strada Lapusneanu, avea de pe acum o mica biblioteca".

     O alta latura a personajului este cea de liant al celor doua familii, cea a Aglaei si cea a lui mos Costache. Aglae spera o apropiere a lui Felix de Aurica, dar baiatul nu încearca nici un sentiment pentru domnisoara cu barbia ascutita.

     Procesul de transformare al lui Felix în casa din strada Antim este rapid. "Cu timpul Felix se obisnui cu libertatea de care se bucura în aceasta casa, în care fiecare facea ce poftea, fara sa întrebe pe celalalt si care contrasta cu rigoarea vietii lui de pâna acum si care preia caracterul sau singuratic. Totusi un simt de disciplina înnascuta ferea pe Felix de excese. Libertatea îi risipise timiditatea si-i daduse sentimentul valorii lui personale. Lipsa lui de legaturi familiale mai afectuase, diferenta usor compatimitoare cu care-l înconjurau toti fiindca era orfan dezvoltase firea lui ambitioasa. Astepta cu nerabdare sa se deschida Universitatea, pentru a se pune cu aprindere pe munca, voia sa-si faca o cariera solida cât mai curând".

     Relatia lui Felix cu Pascalopol se contureaza prin infinitele detalii pe care autorul le asaza în schemele celor doua personaje. Felix îl urmareste îndeaproape pe mosier. La tara, în timp ce vizitau mosia lui Pascalopol, Otilia dechide dulapul cu pusti, iar Pascalopol "fu lânga ea cuprinzându-i bratele". Atunci Felix "nu nota atât primejdia, cât îmbratisarea lui Pascalopol".

     Sentimentele care se înfiripa între Felix si Otilia pornesc de la o apropiere fireasca între tineri de aceeasi vârsta, amândoi fara parinti. Fiecare este grijuliu cu celalalt. Otilia are atitudine materna fata de Felix. Baiatul e, la început, timid dar sincer, fara a fi capabil de generozitati prea mari. Otilia devine o obsesie. O darâma si o construieste potrivit nevoilor sufletului sau, iar fata îi scapa de fiecare data. Modelul creat e întotdeauna inferior originalului. "Încerca sa adoarma de-a binelea, însa, pe data ce imaginea Otiliei se amesteca si fugea, se trezea speriat si o aducea înapoi. Începuse sa nu mai poata visa altceva si capatase adevarase insomnii care-i facuse cearcane la ochi. Ziua scria în caiete caligrafic: Iubesc pe Otilia. Cauta, recurgând chiar la disimulatii, gesturile de ocrotire ale Otiliei, care le oferea cu multa spontaneitate".

     Declaratia lui de dragoste facuta într-un moment în care echilibrul sufletesc se clatina cu desavârsire, nu are în ochii fetei efectul scontat. Chipul lui ia amploarea unei boli. Felix se hotaraste sa paraseaca pe mos Costache. Gasit de Otilia pe o banca înzapezita, fata-l mustra:

     "- Si mai spui ca ma iubesti!"

     "Otilia citise scrisoarea. [...]

     Felix lasa din nou capul în jos si raspunse, sfarâmat:

     - Dar stii foarte bine... ti-am scris... nu mai pot asa."

     Nevoia de certitudine se transforma în dorinta de a stapâni. Scena împleteste tonuri suave cu ironii usoare. Nematurizarea completa a lui Felix atinge în unele puncte comicul.

     Felix o iubeste sincer pe Otilia, dar ezita, e labil.

     Îl descumpaneste comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol îl deznadajduieste, însa nu renunta la cariera, ba dimpotriva, esecul în dragoste îl maturizeaza. Felix pastrând în amintire o iubire romantica, înaltatoare, care-i da putere, fiind un corolar al muncii sale. Lucid si rational, el întelege ca într-o societate degradata în esentele ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, casatoria devenind o afacere pentru supravietuire si nu o împlinire a iubirii. Felix însusi "se casatori într-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, într-un cerc de persoane influente".

     În relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situându-se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze, conducându-se dupa un cod superior de norme etice: "sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios".

     Ambitios, asadar, învata si face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm si feroce, munceste cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut în medicina, publica un studiu de specialitate într-o revista franceza si, cu îndârjire si preocupare pentru cariera sa, devine profesor universitar, o autoritate medicala, casatorindu-se potrivit ambitiei sale. Cu fata unei personalitati politice a vremii, care-i asigura un statut social superior.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.