George calinescu - enigma otiliei (caracterizarea aglaei tulea)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 9.51

nivel: Gimnaziu

     Aglae Tulea "baba absoluta, fara cusur în rau", asa cum o caracterizeaza Weissman , este sora lui mos Costache, sotia lui Simion Tulea si mama a trei copii: Olimpia, Aurica si Titi.

     Odata aparut în scena, personajul se misca într-o liniaritate totala. De la început la sfarsit Aglae stârneste doar dezgust. Se prezinta cititorului prin intermediul lui Felix, care o observa c[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: George calinescu - enigma otiliei (caracterizarea aglaei tulea)

     Aglae Tulea "baba absoluta, fara cusur în rau", asa cum o caracterizeaza Weissman , este sora lui mos Costache, sotia lui Simion Tulea si mama a trei copii: Olimpia, Aurica si Titi.

     Odata aparut în scena, personajul se misca într-o liniaritate totala. De la început la sfarsit Aglae stârneste doar dezgust. Se prezinta cititorului prin intermediul lui Felix, care o observa cu atentie: "Otilia opri pe Felix în fata femeii mai mature. Era o doamna cam de aceeasi vârsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat bine într-o coafura japoneza. Fata era galbicioasa, gura si buzele subtiri, acre, nasul încovoiat si acut, obrajii brazdati de câteva cute mari, acuzând o slabire brusca. Ochii erau bulbucati ca si aceia ai batrânului, cu care semana putin, si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era îmbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, strânsa la gât cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele în care se vedea prinsa de un lantisor urechea unui cesulet de aur".

     Acelasi personaj, Otilia face prezentarile:

     "- E tanti Aglae, sora lui papa, explica Otilia lui Felix, vazându-l cam nedumerit.

     - De unde sa ma cunoasca? întreba Aglae. Când a murit ma-sa, era numai atât. De atuncea nu l-am mai vazut."

     Prima impresie urâta pe care o provoaca lui Felix se leaga de limbajul ei, ce caracterizeaza perfect femeia crescuta la mahala si educata la periferia orasului.

     Prezenta continua a Aglaei în casa lui mos Costache e motivata, la prima vedere, de gradul de rudenie si de pozitia casei, familiei Tulea, aflata în imediata vecinatate a casei Giurgiuveanu, dar mai ales, de dorinta apriga, chiar nestapânita, a femeii de a pune mâna pe averea batrânului. Ea este convinsa ca numai banii pot aduce stabilitatea unei familii si-i doreste cu atâta putere încât tot restul se estompeaza, cu exceptia copiilor! Aglae încarneaza chipul mamei devorate de rautate si invidie fata de copiii altora, deformata în chip grotesc de un sentiment care ar fi trebuit sa o faca sa devina nobila.

     E atâta cheltuiala în a o înlatura pe Otilia, vesnica rivala (din perspectiva ei) pentru maruntisul Auricai, încât personajul depaseste repede, si înca de la începutul drumului narativ limitele normalului. Aglae e uscata de rautate, aproape nici nu o poti închipui tânara, la începutul casatoriei ei cu Simion. Personajul se misca într-un timp inert si de aceea nici nu evolueaza, se plimba doar pe o traiectorie rectilinie, definitiv trasata.

     Gesturile cu care îl întâmpina pe Felix tind sa stabileasca repede relatia. Felix este tratat cu superioritatea izvorâta doar din ura fata de înca un eventual pretendent de mostenire, de aceea "demnitatea" cu care îsi ridica mâna spre a-i fi sarutata se potriveste prea putin cu acel "hm!" "artagos" rostit "cu un glas ragusit, însa forte. Esti flacau în lege!" Aflând ca Felix va intra la Universitate, Aglae se mira sumbru. "Felix va cunoaste curând împunsaturile matusii, pe toti deodata îi împrosca cu venin:

     - Asa?! se mira Aglae. N-am stiut: faci azil de orfani. [...] faceti pensiune, continua implacabil Aglae. O sa aiba Otilia cu cine se distra, ce zici, Pascalopol? [...]

     - Asa esti dumneata, cocoana Aglae, malitioasa".

     Este întruchiparea raului, malignitatea.

     Pascalopol o considera "malitiosa", în realitate Aglae e numai venin, si mai ales asupra Otiliei îi place sa-l verse. Fata încurca planurile ei din mai multe puncte de vedere.

     Privirile lui Felix, fixate asupra Aglaei, în momentul în care Pascalopol îi ofera Otiliei un inel cu safire, descopera ca "prin ochii Aglaei si ai Aurichii trecura fulgere".

     Aglae conduce peste tot. În propria casa îl sine din scurt pe Simion, face si desface casatoriile copiilor, întoarce totul dupa bunul ei plac. La întoarcerea Olimpiei, Aglae simuleaza supararea, în realitate e satisfacuta ca fata ei are un sot avocat:

     "Aglae si Aurica întoarsera capul simulând surpriza.

      - Olimpia! Tu esti? exclama Aglae cu o solicitudine în care voia sa puna totusi o usoara urma de suparare. Olimpia se lasa sarutata de Aglae pe amândoi obrajii, în vreme ce mâna acesteia era sarutata cu un respect afectat de Stanica".

     Motivul acestei raceli al relatiilor îi este explicat lui Felix de Otilia:

     "Aceasta-i povesti ca totul era o idee absurda a lui Simion fara nici un temei, pe care o striga când era în toane rele, ca batrânul avea o casa a lui nu prea mare, pe care Aglae voia sa i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consimtea nevrând sa ramâna fara nimic. Aglae îi confisca pensia si orice ban, chiar mica chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi parut ca rezistenta batrânului e un resentiment fata de tutela Aglaei".

     Aversiunea Aglaei fata de Otilia e marturisita direct. Fata i se pare o "zanatica" si-i recomanda fatis lui Pascalopol sa-si caute de nevasta o fata cuminte si asezata, sugerând vizibil un portret asemanator cu cel al propriei fiice. Neavând nici o înclinatie, nici o preocupare, nici macar toleranta pentru înclinatia artistica a Otiliei, muzica pianului o agaseaza:

     "Aglae însa dadu dovezi de impacienta, ca si când o musca ar fi suparat-o. În sfârsit izbucni trântind o carte:

     - Grozav de agasant pianul asta! (Apoi strigând): Otilio! da-l încolo de pian, stii ca ma enerveaza! (Mai încet catre ceilalti): Ori stii sa cânti, ori nu. Pianul cere talent... Didina cânta bine!"

     Otilia îi cunoaste aversiunea. Suparata, ascunsa de ceilalti, Otilia îi marturiseste lui Felix: "- Nu stii ce vipera este tanti Aglae asta! Uf!"

      În razboiul de cuvinte pe care-l provoaca adeseori Aglae, Pascalopol intervine ba de partea Otiliei, ba a lui Felix si sagetiile ei veninoase se opresc adesea în el.

     Titi, cel mai mic dintre copii, are o situatie grava la învatatura. Aglae îl solicita pe Felix pentru a da ajutor baiatului, în realitate sperând o apropiere între baiat si Aurica. Vazând ca lucrurile nu merg într-o astfel de directie, ea trage concluzia ca "cine citeste mult se scrânteste" si întrerupe lectiile.

     Toti copii ei sunt departe de a fi normali. Aglae e grijulie cu fiecare dintre ei, dar dominatia ei le-a sfarâmat definitiv personalitatea.

     "Atrasa de zgomot, Aglae veni si, informata de Felix, irupse zgomotoasa în odaie.

     - Iar ai hemoragie, draguta - se vaieta ea -, sa-ti dau vata.

     Scotocind prin casa, veni cu-n tampon mare de vata, pe care-l vârâ în nara lui Titi, punându-i în acelasi timp o mâna pe frunte.

     - Asta e numai din pricina oboselii, bombani ea. Mai da-o în plata Domnului de carte ca n-am sa te fac filozof".

     Greseste profund în metodele de educatie, pe Titi îl trimite sa se legene ca sa se linisteasca, amplificându-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o îndeamna sa-si gaseasca un barbat si sa se marite, iubirea neintrând în calculele sale. Pe sotul ei, desi bolnav, îl dispretuieste, îl ignora si îl abandoneaza într-un ospiciu, fiind total lipsita de sentimente umane.

     Aglae e prezenta în casa lui mos Costache si cu speranta ca, daca moartea batrânului ar surveni la un moment dat ea sa se afle cât mai pe aproape. Spre a obtine mostenirea, femeia e în stare de orice, e de acord sa declare chiar ca fratele ei e nebun:

     "Te duci dumneata, ca sora, sa declari ca fratele dumitale e nebun?

     - Ma duc! zise furioasa.[...]

     - Nu mai ramâne alta solutie decât sa te iei bine cu el si mai ales cu Otilia!

     - Eu cu Otilia? Niciodata!"

     Discutia aceasta dintre Stanica si Aglae lamureste multe laturi ale personajului. Este pentru prima data când femeia marturiseste deschis avesiunea ei pentru Otilia.

     Scena ce-a urmat atacului din septembrie al lui mos Costache întregeste portretul personajului ce capatase "fizionomia aspra a unui capitan de vapor care comanda în timp de naufragiu:

     - Aurica - striga ea - vino repede, ca i-a venit rau lui Costache! Cheama-l si pe Titi. Treceti dincolo, sa nu fure vreunul ceva. Marino! tu alearga iute la Stanica sa vie si el si Otilia si sa aduca doctorul pe care-l stie el. Ah! tocmai acum l-a gasit si pe Costache. Sunt sfârsita. N-am pus nimic în gura de azi-dimineata."

     Ajunsi în casa lui mos Costache, Aglae i se adreseaza arogant:

     "- Ce-i cu tine, Costache? întreba mai mult arogant decât comiserativ Aglae. Te-a pus dracu sa cari caramida, sa faci casa, parca n-aveai casa. Asa e când te iei dupa copii!"

     Personajul aluneca nu o data spre comic. Dorind sa intre cât mai repede în stapânirea averii, sau macar a unei parti a ei, între Aglae si mos Costache se isca o adevarata lupta. Sub pretextul ca vrea sa cumpere medicamente, ea încearca sa-i ia cheile, iar batrânul "holba ochii si-si musca buzele, fara sunet. Cu mâna strânse si mai tare cheile. Aglae întinse mâna si dadu sa i le apuce."

     Asediul casei batrânului era condus tot de ea: "Lua comanda casei, ajutându-se de Marina, propria lui servitoare[...] Stanica vru neaparat sa doarma în salonul cu scrinul, Aglae în sufragerie. Servitoarea Aglaei fu consemnta sa se culce la intrare, pe prag. Astfel, dupa terminarea mesei care dura foarte mult, toata casa fu ocupata militareste de cele sapte persoane (Stanica, Olimpia, Aglae, Aurica, Titi, doctorul, servitoarea) încât nici o miscare nu era cu putinta fara trecere prin odaia cuiva".

     Zgârcita si rapace, invidioasa si plina de ura, ea sfârseste prin a mosteni o casa ruinata si darapanata, fiind înselata de Stanica si de Costache, cazând ea însasi în tesatura propriilor intrigi.

     În realitate, truda femeii se risipeste aproape toata. Autoritara, anihileaza personalitatea copiilor ei, pe care nu-i întelege si care esueaza lamentabil: Olimpia va fi parasita de Stanica, Titi se va însura, dar familia va hotarî daca sa ramâna sau nu însurat, iar Aurica se usuca pe zi ce trece.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.