George bacovia (universul poeziei)

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.65

nivel: Liceu

     Universul poeziei



      Acest univers al poeziei este inclus în volumele "Plumb" 1916, "Scânteie galbene" 1926, "Comedii în fond" 1936, Stante burgheze" 1946 si "Poezii" 1956. Urmarind opera lui Bacovia vom constata ca avem de a face cu o opera autentica si originala. El marturisea "mi-a placut în arta sa urmaresc o problema. Desi am citit în tinerete Rebo Baude[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: George bacovia (universul poeziei)

     Universul poeziei



      Acest univers al poeziei este inclus în volumele "Plumb" 1916, "Scânteie galbene" 1926, "Comedii în fond" 1936, Stante burgheze" 1946 si "Poezii" 1956. Urmarind opera lui Bacovia vom constata ca avem de a face cu o opera autentica si originala. El marturisea "mi-a placut în arta sa urmaresc o problema. Desi am citit în tinerete Rebo Baudelaire si altii n-am simtit sufletul românesc vibrând lânga ei. Alt neam, alta vârsta. Noi trebuie sa ne straduim pentru originalitatea noastra. Sa devenim o fiinta organica, nu paraziti sau maimute". Totusi Bacovia va recunoaste influenta lui Baudelaire, Rollinat, Urlaine si Edgar Allan Poe în versurile unor poezii ca "Sonet" sau "Finis". Acesti poeti îl influenteaza prin gustul pentru oribil, nevroze, iubirea morbida, culoarea si sunetul care creeaza sugestia. Din literatura româna Bacovia este prevestit de Ion Paun Pincio si Macedonski prin motivul ploilor, al noptilor, al corbilor, prin folosirea instrumentelor muzicale si predilectia pentru imagini muzicale. Bacovia aduce o tonalitate noua în lirica româneasca. În poezia lui domina cerul de plumb apasator, orizontul închis, strabatut de corbi, abatoare, ospicii, toamna galbena, macavrul (macabrul).



      Temele poeziei bacoviene sunt:



      1.) Existenta cotidiana (de fiecare zi, obisnuita) este la el un pustiu launtric, care anticipeaza sfârsitul. Camera în care traieste poetul este plina de fantasme, care îl înspaimânta. Ca dovada poeziile "Gri", "Singur":

     "Si ninge-n miezul noptii glacial...

     Si tu iar tremuri, suflet singuratic,

     Pe vatra-n para slaba, în jaratec,-

     Încet cad lacrimi roze, de cristal."

      2.) Infernul citadin. Orasul este la Bacovia un târg de provincie cu ulite desfundate, cu care marunte, cu noroi, cu dezolare:

      "Prin mahalali mai neagra noaptea pare

     Sivoaie-n care triste inundara

     Si auzi tusind o rate-n sec, arama

     Prin ziduri vechi ce stau darâmate."

("Sonet")

      Este un oras cu cârciumi pline de disperati "Seara trista". La marginea orasului bacovian e abatorul, un adevarat câmp de executie "tablou de iarna". Orasul are parcuri în descompunere "Decor", "În parc", iar în aceste parcuri cânta fanfara militara "Fanfara". Este un oras cu copii bolnavi "Moina" si în acest oras noaptea nu mai stârneste emotii.

      3.) Natura la Bacovia este prezenta pron anotimpurile preferate care sunt toamna si iarna. Dintre fenomenele naturii frecvente sunt ploaia, vântul, zapada. Asa avem în poeziile "Pastel", "Spre toamna", "Nervi de toamna", "Ploua":

     "E toamna, fosnete somn...

     Copacii, pe strada, ofteaza;

     E tuse, e plânset, e gol...

     Si-i frig, si bureaza."

("Nervi de toamna")

      4.) Sentimentul mortii. În orasul bacovian se înmultesc decesele, poetul ajunge sa se considere si el un cadavru, cum se întâmpla în poezia "Renuntare":

     "Se uita-n gradina noastra

     Luna alba, moarta -

     Plumb, - corpul meu cazu

     Pe banca de piatra."

      5.) Erosul este prezenta în poezia lui Bacovia. Casa iubitei este pentru poet adapost ca si în poezia "Decembrie".

     

Coloristica poeziei baciviene



      Influentat într-o oarecare masura de simbolistii francezi Bacovia îsi exteriorizeaza impresiile prin corespondente muzicale folosindu-se de variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate este negru, prin care se realizeaza o atmosfera de infern. Avem poezia "Negru" în care se gasesc alaturate sicrie metalice, ase si negre, flori carbonizate, vesminte funerare. Nu numai lumea materiala este simbolizata prin negru ci si lumea sentimentelor. În acest decor învaluit în negru tristul Amor are penele carbonizate. Uneori negru apare în contrast cu albul creând un decor de doliu funerar. Dovada poezia "Decor" în care:

     "Copacii albi, copacii negri

     Stau goli în parcul solitar

     Decor de doliu funerar

     Copacii albi, copacii negri."

      Alaturi de negru Bacovia foloseste violetul. În amurgul de toamna violet plopii îi par poetului niste "apostoli în odajdii violete". Pâna si frigul în imaginatia sa are culoarea violetului în "Plumb de iarna". Ca sa transcrie sentimentul tristetii sfâsietoare poetul îi asociaza violetului galbenul:

     "În toamna violeta

     Pe galbene alei

     Poetii tristi declama

     Lungi poeme."

      Galbenul este la Bacovia culoarea maladivului (bolii) si a mizeriei:

     "Si noaptea se lasa

     Murdara si goala

     Si galbeni trec bolnavi

     Copii de la scoala."

("Moina")

      Rosul când apare incidental în poezia bacoviana este culoarea ftizici (tuberculoza) si e figurat prin sângele tuberculatilor "al atacatilor". Într-un amurg bolnav, însângerat frunzele curg de pe ramuri ca "lacrimi mari de sânge". Tot de sânge pare lacul si luna.

      Peste acest peisaj colorat când în gri, când în fumuriu de plumb, când în galben, negru, violet Bacovia aseaza vietile oamenilor.



      Plumb



     "Dormeau adânc sicriele de plumb

     Si flori de plumb si funerar vesmânt -

     Stam singur în cavou... si era vânt...

     Si scârtâiau coroanele de plumb.



     Dormea întors amorul meu de plumb

     Pe flori de plumb, si-am început sa-l strig -

     Stam singur lânga mort... si era frig...

     Si-i atârnam aripele de plumb."



      Face parte din volumul "Plumb" aparut în 1916. Se pare ca are la baza si un element autobiografic: o vizita pe care Bacovia o face la Bacau la cavoul familiei Sturza. În cavou erau niste sicrie masive de plumb peste care erau depuse covoare de plumb. Acest interior straniu lui-a impresionat pe scriitor si îl gasim prezent în poezia "Plumb" care prin întregul ei contest realizeaza un univers si o arta poetica. Poezia este formata compozitional din doua catrene simetrice. Avem un cadru format din cavou care poate sa fie simbol al cavoului ca si casa, oras, lumea meschina sau propriul corp în care salasluieste un suflet de plumb.

      Poezia cuprinde câteva motive principale printre care acela de moarte sugerat prin concepte de moarte, ca sicrie de plumb, funerar, vestmânt, mort si cavou. Moartea mai este sugerata si prin concepte de somn, poetul aratând ca "dormeau adânc sicriele de plumb", iar mai departe "dormeau întors amorul meu de plumb". Acelasi motiv al mortii este sugerat si prin conceptul de iarna. În cavou era vânt, lânga mort era frig. Pe lânga motivul principal al mortii apar si motive secundare, ca amor, tristete, însingurare.

     "Dormea întors amorul meu de plumb

     Pe flori de plumb, si-am început sa-l strig -

     Stam singur lânga mort... si era frig...

     Si-i atârnam aripele de plumb."

      În cadrul poeziei cuvântul cheie este "plumb" repetat obsesiv. Cuvântul este întâlnit în realizarea rimei din versurile 1 si 4 în fiecare strofa, precum si în realizarea cezurii (o pauza în mijloc de vers) versului al doilea.

      Bacovia foloseste sensuri ale cuvintelor pentru a rezulta simboluri. Astfel nemiscarea, încremenirea sunt cuprinse în cuvintele referitor la sicrie de plumb. Greutatea, oboseala, incapacitatea de a zbura datorita iubirii au ca simbol amorul cu aripile de plumb.

      În ce priveste limbajul poeziei se poate urmari evolutia de la epitet la metafora. Astfel straniul are ca metafora amor de plumb. Apasator are metafora aripile de plumb. Aceasta metafora aminteste de albatrosul ranit al lui Charles Baudelaire. Saracia are ca metafora flori de plumb, sicrie de plumb. De la metafora Bacovia ajunge la simbol ca putere de sugestie. Întreaga atmosfera sugereaza monotonia, plictisul, mediul meschin cu straluciri de o clipa, de aceea Bacovia foloseste plumbul, care are o culoare cenusie, dar care zgâriat dobândeste un luciu, care se oxideaza repede. Folosirea plumbului este o influenta simbolista, fiindca simbolistii erau preocupati de magie. si în aceasta activitate plumbul se topeste, se arunca în apa rece si forma pe care o ia duce la diferite interpretari. Întreaga poezie reflecta de fapt soarta intelectualului într-un oras provincie.

      În cadrul poeziei se remarca muzicalitatea versurilor, poezia în ansamblu seamana cu tânguirea unui suflet apasat. Muzicalitatea se realizeaza prin folosirea cuvântului plumb, cuvânt cu sonoritate închisa în care o vocala este închisa între patru consoane. Muzicalitatea se realizeaza si prin folosirea sunetelor închise în cuvintele puse în finalul versurilor "vesmânt", "vânt". Bacovia foloseste cuvinte stridente cu valoare onomatopeica "scârtâiau", "strig", "frig". Au o mare frecventa vocalele u, î si se repeta diftongul au, triftongul erau urmate de a initial al cuvântului urmator, care sugereaza geamatul poetului ca erou al atmosferei apasatoare.

      Elementele morfo-sintactice au o simetrie aproape perfecta reflecta monotonia. Avem verbe la imperfect care accentueaza atmosfera macabra. "dormea", "scârtâia". Aparitia verbului "sa strig" precedat de "am început" exprima momentul de tensiune maxima, exasperarea poetului. Repetarea conjunctiei "si" di versul 1 si 4 evidentiaza cauza disperarii poetului:

     "Stam singur lânga mort... si era frig...

     Si-i atârnau aripile de plumb."



      Lacustra



     "De-atâtea nopti aud plouând,

     Aud materia plângând...

     Sunt singur, si ma duce-n gând

     Spre locuintele lacustre.



     Si parca dorm pe scânduri ude,

     În spate ma izbeste-un val -

     Tresar prin somn, si mi se pare

     Ca n-am tras podul de la mal.



     Un gol istoric se întinde,

     Pe-acelasi vremuri ma gândesc...

     Si simt cum de atâta ploaie

     Pilotii grei se prabusesc.



     De-atâtea nopti aud plouând,

     Tot tresarind, tot asteptând...

     Sunt singur, si ma duce-n gând

     Spre locuintele lacustre."



      Poezia comunica un sentiment al însingurarii totale într-o lume de care poetul se simte despartit printr-un gol istoric. Sentimentul este de dezagregare a individului sub imperiul apei, individ apropiat de moarte. În poezia altor scriitori focul purifica, apa fertilizeaza. La Bacovia aceste doua elemente reprezinta moartea lenta.

      În cadrul poeziei avem o succesiune de motive: Noaptea, ploaia, golul, moartea, plânsul, nevroza.

      Descoperiri în poezie o suprapunere de planuri. Avem un plan exterior al lumii si al naturii si un plan interior al poetului. Legatura dintre planuri se realizeaza prin perceptii pornite din subconstient. Poetul tresare dintr-un somn similar mortii si începutului, somn agitat fiindca genereaza amenintarea mortii. Somnul lui Bacovia este rasturnat fiindca presupune cosmar. El descopera o realitate care îl desfiinteaza ca om strivind orice initiativa. Prima si ultima strofa sugereaza dimensiunea infinitului printr-o senzatie auditiva. Cele doua strofe sunt aproape identice cu deosebirea celui de al doilea vers:

     "De-atâtea nopti aud plouând,

     Aud materia plângând...

     Sunt singur, si ma duce-n gând

     Spre locuintele lacustre."

      Versul al doilea schimbat în ultima strofa "Tot tresarind, tot asteptând..." are valoare de simbol semnificând adâncirea însingurarii pâna la disparitia totala.

      Amintirea locuintelor lacustre semnifica întoarcerea ni timp ce subliniaza sentimentul singuratatii. Starea de nevroza provocat de plânsul materiei din prima strofa se corecteaza cu frica din a doua. În existenta primitiva podul ramas la mal înseamna un pericol. De aceea poetul tresare prin somn "... si mi se pare / Ca n-am tras podul de la mal". În aceasta strofa deja imaginile vizuale sunt înlocuite cu cele tactile si organice, care le simtim cu organe vitale.

      Aici apare epitetul ud în care intra simbolul de solitudine (singuratate) plâns, necunoscut, poetul afirmând:

     "Si parca dorm pe scânduri ude,

     În spate ma izbeste-un val -".

      Nu gasim din partea poetului nici un gest de aparare atunci când îsi da seama ca este amenintat de moarte fiindca "n-am tars podul de la mal".

      În strofa a III.-a poetul se confunda cu începutul afirmând:

     "Un gol istoric se întinde,

     Pe-acelasi vremuri ma gândesc...".

     Imaginea pilotilor grei simbolizeaza apasarea, dar se include si timpul greu, succesiunea noptilor, lumea însasi este grea, poetul simtind o înfrângere interioara.

      În ultima strofa sentimentul de monotonie exasperanta îl redau gerunziile plouând, asteptând, care rimeaza cu substantivul gând. Întreaga viata este o eroziune redata de Bacovia prin pilonii izbitii continuu de apa si care în final se prabusesc. Poetul aude plânsul naturii ca simbol al însingurarii, al izolarii:

     "De-atâtea nopti aud plouând,

     Tot tresarind, tot asteptând...

     Sunt singur, si ma duce-n gând

     Spre locuintele lacustre."
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles