Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari

5x puncte

categorie: Romana

nota: 7.68

nivel: Liceu

Hristos și sufletul omenesc / D. Stăniloae (1993). „Miorița este Hristos și sufletul omenesc. Cei trei ciobani – cel care are oi mai multe cred că este Hristos, iar ceilalți doi: Pilat și evreii. Și el are ca mireasă sufletul omeŹnesc. Iată cât de adâncă este Miorița! Se simte că poporul nostru este un popor creștin” – a afirmat Părintele Stăniloae în primăvara anului 1993 [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Geneza Mioritei - ipoteze, teorii, interpretari

Hristos și sufletul omenesc / D. Stăniloae (1993). „Miorița este Hristos și sufletul omenesc. Cei trei ciobani – cel care are oi mai multe cred că este Hristos, iar ceilalți doi: Pilat și evreii. Și el are ca mireasă sufletul omeŹnesc. Iată cât de adâncă este Miorița! Se simte că poporul nostru este un popor creștin” – a afirmat Părintele Stăniloae în primăvara anului 1993 (în Vestitorul Ortodoxiei, nr. 189, 1997).

Aceasta este, fără îndoială, una dintre cele mai tranșante poziții care definește dimensiunea religioasă a Mioriței, fără pic de ezitare, în mod limpede și curat. PersonalitaŹtea puternică și erudiția profesorului Stăniloae conferă autoritatea necesară acestui punct de vedere.
Paralelismele par fără echivoc: asimilarea tânărului cioban cu Hristos, acceptarea martirajului din această perspectivă, atitudini identice în fața „sfârșitului”, tema comună a miresei, a nunții, mântuirea prin moarte, nemurirea prin mântuire, seninătate și împăcarea cu soarta; puterea de a înfrunta destinul cel mai tragic, de a privi moartea în ochi și de a o accepta…

- Cântec ritualic religios / M. Eliade (1970). Fără a aprofunda cercetarea privind istoria și geneza Mioriței, Mircea Eliade (1970) apreciază, totuși, că „originile sale se găsesc într-un univers religios” (Mircea Eliade, Mioara năzdrăvană, în De la Zamolxis la Genghis-Han, Editura Humanitas, BucuŹrești, 1995, p. 254, p. 259-260, 263) făcând trimitere la „prezența nucleului epic inițial (testamentul, n.n.) al Mioriței printre cântecele rituale”.

„În Miorița universul întreg este transformat. Suntem introduși într-un cosmos liturgic în care se săvârșesc Mistere (în sensul religios al acestui termen). Lumea se relevă «sacră», cu toate că această sacralitate nu pare, la prima vedere, de structură creșŹtină. După cum au arătat analizele precedente, concepte specific creștine nu sunt atesŹtate în Miorița. Nu există decât episodul bătrânei mame căutându-și fiul, care amintește de alte piese folclorice vorbind despre peregrinările Fecioarei în căutarea lui Iisus. Dar chiar în folclorul religios românesc, creștinismul nu este cel al Bisericii.

Una din caŹracŹteristicile creștinismului țărănesc al românilor și al Europei orientale este prezența a nuŹmeroase elemente religioase «păgâne», arhaice, câteodată abia creștinizate. Este vorba de o nouă creație religioasă, proprie sud-estului european, pe care noi am numit-o «creștinism cosmic», pentru că, pe de o parte, ea proiectează misterul cristologic asupra naturii întregi, iar pe de altă parte, neglijează elementele istorice ale creștinismului insistând, dimpotrivă, asupra dimensiunilor liturgice a existenței omului în lume.” M. Eliade consideră, în continuare, că în Miorița nu este o simplă nuntă, ci „o nuntă de proporții și dimensiuni cosmice”. Și poate nu este întâmplător faptul că „tot ca o nuntă au fost interpretate de misticii și teologii creștini agonia și moartea lui Cristos”.

III. REFLECTAREA UNUI FAPT ETNOGRAFIC

? Ritualul nunții postume / I. Mușlea (1925) – Brăiloiu (1946) – Fochi (1964). Într-o lucrare apărută la Paris, în 1925, Ion Mușlea (Le mort-mariage – une particularité du folklore balkanique, în Melanges de l’école RouŹmaine en France, Paris, 1925, p. 19), apropie pentru prima dată interpretarea baladei Miorița de ritualurile funerare ale tinerilor, găsind similitudini între această „particularitate a folclorului balcanic” și secvența în care păstorul substituie moartea sa unei nunți de dimensiuni cosmice. Precizarea s-a dovedit de bun-augur pentru cercetările viitoare.

În opinia lui Mircea Eliade, sociologul H.H. Stahl (1938) a subliniat că Miorița, departe de a exprima «dragostea de moarte», face parte dintr-un ceremonial specific tinerilor morți celibatari.

Sigur că această descoperire a fost primită cu entuziasm de unii cercetători dornici să se îndepărteze de scenariile mitologizante sau filosofice, fapt care a dus la noi construcții interpretative, mergând până la identificarea actului de concepție a textului cu reŹflectarea acestui rit funerar.

Cel care a lansat cu multă convingere această ipoteză a fost Constantin Brăiloiu (1946). Acesta a sesizat „legătura Mioriței cu credințele și ritualurile funerare roŹmânești”. Astfel, ajunge la concluzia că obiceiul nunții funerare a tinerilor nelumiți trebuie să constituie nucleul tematic originar al Mioriței, în jurul căruia s-a conŹstruit ulterior epicul baladei. Deci, în opinia lui C. Brăiloiu, geneza e fundamentată pe „o specie dispărută de panegiric popular al mortului”, un elogiu postum, combinat cu moŹtivul tânărului nelumit.

Iar versurile din testament au constituit altădată elementul verbal al unui descântec. La rândul său, Adrian Fochi a consumat multă energie și spațiu tipografic pentru a argumenta că la baza Mioriței ar sta un obicei de largă circulație europeană, al morții tinerilor nelumiți, al „juneții învinse” prematur, al ritualului de înmormântare – nuntă, care a configurat episodul testamentar, și-n jurul căruia s-a alcătuit apoi întreaga baladă.

A. Fochi își alcătuiește propria demonstrație pornind de la constatarea că episodul testamentar este nucleul cântecului, „singurul episod stabil în absolut toate variantele Mioriței, indiferent de tipologia textului”. Or, în varianta baladă, acest episod e axat pe nunta mioritică, al cărui substrat arhaic este, cu certitudine, motivul tânărului nelumit: „Ciobanul din Miorița e în pericol de a deveni și el un nelumit. De aceea el ia atâtea precauțiuni referitoare la înmormântarea sa, iar «testamentul» său ocupă un loc atât de amplu în cuprinsul cântecului”.

- Conflict de transhumanță.
Rivalitate economică /. V. Alecsandri (1850) / O. DenŹsușianu (1922). Înainte ca Vasile Alecsandri să fi încredințat balada Miorița spre publicare (1850), prietenului său, Al. Hurmuzachi, se pare că poetul a avut timp să cugete asupra rosturilor acestei creații și să formuleze prima teorie privind geneza textului, după cum stau mărturie comentariile care au însoțit balada, apărute în ziarul „Bucovina”. Modul (documentat) în care descrie transhumanța păstorilor (inspirată din primele versuri ale baladei) dovedește că alcătuirea teoriei alecsandriene se baza pe un incident petrecut la trecerea peste pământuri și iscat dintr-o patimă nechibzuită a doi dinŹtre ciobani pentru însușirea turmelor de oi ale celui de-al treilea.

Pe parcursul „emigrațiilor turmelor, ce se coboară, în fiecare an, din vârfurile Carpaților și trec prin Moldova de se duc și iernează peste Dunăre” (V. Alecsandri, în scrisoarea adresată lui Hurmuzachi și publicată în ziarul Bucovina, III, 1850, p. 49 și urm) s-ar fi consumat în mod real o dramă pastorală, aceasta inspirând vreun rapsod genial.

În linii mari, teoria s-a conservat pe tot parcursul ultimei jumătăți a secolului al XIX-lea, și chiar în primele decenii ale secolului al XX-lea Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga (1910) și Ovid Densușianu (1922) s-au numărat printre cei mai fideli susținători ai teoriei. Acesta din urmă este și autorul unei vaste opere în care analizează viața păstorească a românilor, reflectată în poezia noastră populară, și care împinge într-o extremă – se va dovedi nefastă, în opinia altor cercetători – nu atât originea pastorală a Mioriței, cât și a poporului român.

O. Densușianu socotește că germenele mioritic ar fi rivalitatea ecoŹnomică dintre ciobani, devenită tipică pe drumurile de transhumanță: „Ceea ce e esențial în Miorița e conflictul dintre ciobani, care ne duce spre ceva caracteristic vieții păstorești” (Ovid Densușianu, Viața păstorească în poezia noastră populară (1922); ed. a III-a, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 359-416).

Principalul opozant, care în cele din urmă a și reușit să descalifice argumentat această teorie, a fost Dumitru Caracostea. El a sesizat inadvertența dintre tabloul desŹcris în primele versuri ale baladei, ce sugerează, de altfel, ideea de transhumanță și doleanța ciobanului de a fi îngropat la stână.

- Luptă reală între ciobani / A. Densușianu (1895), I. Taloș (1981). Există, de asemenea, și teorii care se axează pe ipoteza unei lupte reale ce ar fi avut loc între păstori, pornind de la o intrigă oarecare. Aron Densușianu (Epopeea noastră pastorală, în Revista critică literară, vol. III, 1895, p. 315-331, apud A. Fochi, Miorița, 1964) ia ca punct de plecare versiunea-baladă, cu tot cortegiul aferent și imaginează un scenariu potrivit căruia episodul germinativ e un conflict degenerat într-o luptă, în care cel mic îi învinge pe agresori.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles