Genetica sistemului imun

3x puncte

categorie: Medicina

nota: 9.88

nivel: Facultate

Imunitatea adaptativa (specifica, dobandita [1]) reprezinta apanajul exclusiv al vertebratelor si se bazeaza pe existenta limfocitelor. Raspunsul acestor celule este mai lent si este dobandit doar prin contactul cu antigenul; in plus, raspunsul este caracteristic, specific doar acelui antigen. Acest lucru este posibil datorita unui fenomen extraordinar care inzestreaza limfocitele cu receptori pen[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Genetica sistemului imun

Imunitatea adaptativa (specifica, dobandita [1]) reprezinta apanajul exclusiv al vertebratelor si se bazeaza pe existenta limfocitelor. Raspunsul acestor celule este mai lent si este dobandit doar prin contactul cu antigenul; in plus, raspunsul este caracteristic, specific doar acelui antigen. Acest lucru este posibil datorita unui fenomen extraordinar care inzestreaza limfocitele cu receptori pentru antigene.
Sistemul imun ar putea fi descris prin prisma functiilor sale: supraveghere (distinctia self/non-self),

aparare (declansarea unui raspuns, natural sau dobandit, in scopul eliminarii sau neutralizarii antigenului), reglare (controlul raspunsurilor imune prin mecanisme reglatorii in scopul mentinerii homeostaziei sau prevenirii distrugerilor tisulare), memorie imunologica (capacitatea de raspunde optimizat la un nou contact cu acelasi antigen) si toleranta (inducerea unei stari de neresponsivitate fata de anumite antigene). O data declansat un raspuns fata de un antigen (raspuns imun), vor fi implicate atat imunitatea specifica cat si cea nespecifica, ca un sistem integrat.

Limfocitele deriva din celulele stem limfoide. In functie de locul unde se vor maturiza in continuare (timus sau maduva osoasa) vor rezulta limfocite T, respectiv limfocite B. Inainte de a parasi timusul, limfocitele T sufera o diferentiere suplimentara in limfocite T helper si limfocite T citotoxice. Chiar daca maniera lor de actiune, precum si consecintele sunt foarte diferite, activarea limfocitelor T va conduce la un raspuns imun denumit "celular". Activarea limfocitelor B va conduce la diferentierea lor in plasmocite; aceste celule secreta anticorpi, molecule capabile sa recunoasca antigenele (notiunea de anticorp va fi discutata ulterior).

Acest tip de raspuns imun este denumit "umoral". Desi fiecare tip de raspuns prezinta caracteristici distincte, intre ele exista o stransa interdependenta (figura 16.1).Practic, notiunea de receptor implica automat notiunea de specificitate: legarea dintre receptor si ligandul sau nu poate fi decat una specifica. Ideea unei astfel de interactiuni a aparut inca din 1897, o data cu studiile lui Ehrlich cu privire la legarea dintre toxina difterica si antitoxina difterica. Paul Ehrlich este cel care avanseaza "Teoria catenelor laterale" in care se postuleaza genial nu numai existenta receptorilor (catene laterale) pentru antigen dar si caracterul pre-format (receptori produsi inca de dinaintea patrunderii antigenului in organism).

Specificitatea implica faptul ca fiecare receptor isi leaga ligandul sau, sau altfel spus, un receptor nu poate fi utilizat decat de un singur ligand. Numarul extrem de mare de structuri care se pot constitui in antigene implica faptul ca in interiorul organismului ar trebui sa existe un numar corespunzator de receptori pentru aceste antigene. Astfel, numarul de antigene existente in natura (cifra teoretica avansata se ridica la circa 109) si deci al receptorilor pentru antigen care trebuie sa existe in mod corespunzator, depaseste numarul total al genelor existente in genom. Aceasta constatare se afla in totala contradictie cu dogma geneticii care postula: "o gena - o proteina".

Contestata tocmai pentru ideea de receptori pre-formati, teoria lui Ehrlich a revenit in atentie datorita probelor experimentale de netagaduit. Mai intai, Niels Jerne demonstreaza existenta anticorpilor naturali, cu care organismul se naste (deci pre-formati), iar apoi Burnet, Talmage si Lederer contribuie la conturarea "Teoriei selectiei clonale", teorie pe care se bazeaza intreaga imunologie moderna. Dar daca receptorii sunt intr-adevar pre-formati, inseamna ca organismul dispune de capacitatea de a produce receptori pentru toate antigenele existente,

inclusiv pentru cele cu care organismul s-ar putea sa nu se intalneasca niciodata. Devenea astfel tot mai evident faptul ca mecanismul genetic de formare al receptorilor pentru antigene este unul cu totul special si ca organismul a elaborat o strategie particulara pentru formarea lor, astfel incat sa se poata ajunge la aceasta enorma diversitate, necesara pentru a face fata intregii game de antigene.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles