Forme de manifestare a dramaturgiei in teatrul modern - citat Mihail Sebastian

5x puncte

categorie: Romana

nota: 8.43

nivel: Liceu

Eliberarea de formele dramaturgiei tradiționale se manifestă prin mai multe aspecte: alăturarea comicului și a tragicului, preferința pentru teatrul parabolă și teatrul absurdului, reluarea parodică a unor strategii din dramaturgia tradițională, inserția liricului în text, valorificarea miturilor, apariția personajului-idee, lipsa conflictului, încălcarea succesiunii temporale a evenimentelor, dis[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Forme de manifestare a dramaturgiei in teatrul modern - citat Mihail Sebastian

Eliberarea de formele dramaturgiei tradiționale se manifestă prin mai multe aspecte: alăturarea comicului și a tragicului, preferința pentru teatrul parabolă și teatrul absurdului, reluarea parodică a unor strategii din dramaturgia tradițională, inserția liricului în text, valorificarea miturilor, apariția personajului-idee, lipsa conflictului, încălcarea succesiunii temporale a evenimentelor, dispariția dialogului și prezența monologului, timpul și spațiul cu valoare simbolică etc.

“Iona” de Marin Sorescu face parte din volumul “Setea muntelui de sare” care apare in 1974. Este subintitulată “Piesă în patru tablouri”, termenul de “tragedie” configurând lupta individului (Iona) cu destinul și încercarea lui de a-l înfrunta .

Punctul de plecare al piesei este povestea biblică a lui Iona, om credincios, care este trimis de divinitate în cetatea Ninive să propovăduiască credin?a unor oameni care și-o pierduseră de mult. Chinuit de spaima de a nu fi ucis, Iona refuză să se ducă și este aruncat in apă, înghițit de un chit (balenă), iar după patru zile și patru nopți este eliberat, considerând că s-a pocăit suficient.

Pescarul lui Marin Sorescu este înghițit (pedepsit?) de un chit, fără să știe de ce. La început, Iona crede că a murit, după care reintră în viață și are iluzia libertății. Faptul că povestea biblică este amintită doar pe jumătate arată că omul modern și-a uitat miturile. Pe Iona îl străfunge ideea sinuciderii, dar renunță. El taie o “fereastră” în burta peștelui și crede că a ieșit la lumină, dar acesta fusese înghițit de un alt pește, aici începând tabloul al treilea, în interiorul peștelui II. Faptul că Iona trece dintr-o burtă în alta poate sugera universurile care se înghit unul pe celălalt. În acest tablou apar Pescarul I și Pescarul II, personaje mute, care nu fac decât să accentueze singurătatea lui Iona. Faptul că aceștia poartă câte o bârnă în spate poate sugera “crucea” pe care și-o duce în spate fiecare om. Încercând să iasă din spațiul în care se află, Iona intră in interiorul peștelui III, ceea ce sugerează faptul că intră în alte universuri închise, cu cât iese in afară.

Plecând de la povestea biblică, Marin Sorescu va crea o dramă modernă despre singurătate și absența sensului din lume. Piesa este construită sub forma unui monolog în care Iona, personajul principal, își pune întrebări și tot el răspunde. În piesă mai apar și Pescarul I și Pescarul II care nu au replici, fiind doar personaje figuranți.
Piesa este împărțită în patru tablouri, fiecare reprezentând un moment din existen?a pescarului. În primul tablou Iona stă în fața mării, așteptând să prindă peștele cel mare, dar datorită faptului că nu reușește, pescuiește din acvariul pe care avea lângă el.

Resemnat în fața destinului, Iona nu întrevede nicio schimbare care l-ar putea scoate din singurătate și care l-ar putea salva. El se amuză oarecum vorbind despre niște copii și de o soție. Dar aceștia pot fi doar un pretext al pescarului de nu fi singur. Finalul primului tablou îl reprezintă momentul în care Iona este înghițit de un chit. În tabloul II este prezentat interiorul peștelui I.

În tabloul IV Iona iese la suprafață, dar constată că totul în jurul lui este alcătuit din guri uriașe de pește. Încetul cu încetul realizează că viața poate fi o închisoare din care nu mai ieși dacă nu ajungi la conștiința de sine. Începe să își aducă aminte de bunici, părinți, școală, pentru ca la sfârșitul ultimului tablou să o ia “invers”: sinuciderea lui Iona poate fi răspunsul unui om revoltat care refuză să își accepte destinul, iar prin sinucidere devine liber sau se regăsește pe sine.

În concluzie, piesa “Iona” aduce o înnoire radicală a teatrului românesc. Lipsa precizării perioadei istorice, situarea în atemporal, demitizarea sunt aspecte ale teatrului modern, care susțin aserțiunea lui Mihail Sebastian: “Nu e rău ca, din când în când, să pătrundă în această lume închisă un om care să poată arunca o privire nouă asupra altor lucruri vechi”.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles