Folclorul - izvor de inspiratie in opera lui Eminescu

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.61

nivel: Facultate

Dintre toate speciile Eminescu a fost atras cel mai mult de basm. Romanticii germani au creat basmul cult, pe care-l considerau un gen suprem, sinteza filosofiei cu poezia. Prin "Fat-Fru 11111s1814l mos din lacrima" Eminescu a creat basmul cult romanesc. Cele mai multe dintre poemele eminesciene au structura unui basm cult.

"Luceafarul", care-si are punctul de plecare in basmul pop[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Folclorul - izvor de inspiratie in opera lui Eminescu

Dintre toate speciile Eminescu a fost atras cel mai mult de basm. Romanticii germani au creat basmul cult, pe care-l considerau un gen suprem, sinteza filosofiei cu poezia. Prin "Fat-Fru 11111s1814l mos din lacrima" Eminescu a creat basmul cult romanesc. Cele mai multe dintre poemele eminesciene au structura unui basm cult.

"Luceafarul", care-si are punctul de plecare in basmul popular romanesc, "Fata din gradina de aur", "Povestea magului calator in stele", "Calin, file din poveste", "Strigoii", chiar si "Memento mori" are uneori aspecte de basm. Putem spune astfel ca basmul constituie temelia creatiei eminesciene. Din elegia "Mai am un singur dor" se desprinde conceptia mioritica despre moarte.

Pe buna dreptate Garabet Ibraileanu spunea ca "Eminescu a prelucrat dorul popular si a creat noi variante de dor", cum sunt "dorul de moarte" si "dorul nemarginit". Distanta de la poezia populara la poezia lui Eminescu este echivalenta cu distanta de la muzica populara la muzica simfonica.

Eminescu face muzica simfonica in versurile sale. G. Calinescu spunea ca prin romantele sale Eminescu "propune lautarilor adevarate simfonii beethoveniene". Influenta metricii populare se observa mai ales in poezii ca "Revedere", "Ce te legeni" si "La mijloc de codru". Acelasi Calinescu afirma ca in aceste poezii Eminescu face "folclor savant", adica recurge la metrica populara pentru a exprima idei filosofice culte.

Nu in ultimul rand specificul national se manifesta la Eminescu prin limba, prin idiomatic, Eminescu ramane cel mai mare creator de limba din literatura noastra. Putem spune chiar ca exista o limba eminesciana, asa cum exista o limba sadoveniana, argheziana sau crengiana. Eminescu a stapanit ca nimeni altul legitatile interne ale limbii romane si este un inovator in cadrul limbii noastre.

Prin Eminescu limba romana a glasuit ca niciodata mai frumos. In legatura cu aparitia lui Eminescu in literatura noastra s-au exprimat doua puncte de vedere complet opuse. Dupa Garabet Ibraileanu aparitia lui Eminescu in literatura noastra reprezinta un miracol. Dupa Calinescu, dimpotriva, aparitia lui Eminescu constituie o continuare a traditiei si o sinteza stralucita a ei.

Ambele puncte de vedere raman valabile si se completeaza reciproc. In Eminescu trebuie sa vedem atat un miracol, cat si o sinteza a traditiei.
Arte poetice eminesciene.Creatia eminesciana se caracterizeaza printr-un mare numar de arte poetice. "Ars poetica" este o specie prin definitie clasica, creata inca din Antichitate de Horatiu, prin care se exprima un crez artistic, o conceptie despre poezie. Prezenta acestui mare numar de arte poetice in creatia eminesciana constituie una din notele clasicizante ale romantismului eminescian. Cele mai cunoscute arte poetice antume ale lui Eminescu sunt: "Epigonii", "Scrisoarea II", "Criticilor mei".

In "Scrisoarea II" Eminescu deplange degradarea artei, transformata intr-o marfa si intr-un mijloc de parvenitism social. "Criticilor mei" este un raspuns dat denigratorilor eminescieni, criticantilor, pseudo-criticilor, al carui prototip ramane Zoil, critic destructiv si veninos al Antichitatii.

Eminescu avea nostalgia adevaratei critici:
"Unde ai judecatorii,
Ne-nduratii ochi de gheata".
In "Criticilor mei" Eminescu da si o admirabila definitie a capodoperei, a carei principala caracteristica o reprezinta armonia dintre continut si forma:
"Unde vei gasi cuvantul
Ce exprima adevarul?"

Mult mai numeroase sunt artele poetice eminesciene postume: "Eu nu cred nici in Iehova", in care se autodeclara romantic, "Odin si Poetul", "Numai Poetul", "Cartile", care contine un elogiu neprecupetit adus lui Shakespeare, pe care il numeste "prieten bland al sufletului meu", "Noi avem acelasi dascal", "Icoana si privaz", "Cu gandiri si cu imagini", "Iambul", "Dintre sute de catarge" si "in zadar in colbul scolii".
"Epigonii" ("Convorbiri literare", 1870) face parte, alaturi de "Venere si Madona", si "Mortua est", din cele trei poezii publicate de Eminescu in "Convorbiri literare", in urma carora Titu Maiorescu a atras pentru prima data atentia asupra poetului in studiul sau "Directia noua in poezia si proza romaneasca" (1872).

"Epigonii" ramane cea mai reprezentativa si cea mai importanta arta poetica eminesciana. Desi este scrisa la varsta de numai douazeci de ani, aceasta poezie prezinta o deosebita importanta pentru ca Eminescu pune problema raportului dintre traditie si modernitate, dintre traditie si inovatie. Avand o temeinica cultura, Eminescu intelegea foarte bine acest raport fundamental al culturii, si stia ca traditia formeaza baza, temelia unei culturi, in timp ce modernitatea este ceea ce se adauga la traditie in masura in care rezista timpului, ceea ce nu inteleg multi dintre teoreticienii actuali, care au o proiectie rasturnata asupra culturii.

O cultura este o constructie spirituala care incepe cu temelia, cu traditia."Epigonii" este construita pe baza antitezei trecut-prezent. Prima parte contine elogiul traditiei si al inaintasilor, iar cea de-a doua parte contine critica prezentului, a contemporanilor pe care Eminescu ii numeste "epigoni", adica urmasi nevrednici si lipsiti de valoare ai unor inaintasi ilustri.

Titlul poeziei este inspirat de celebrul roman "Epigonii" ("Die Epigonen") al lui Karl Immermann, aparut in anul 1836 in perioada de sfarsit a Romantismului german. Termenul de "epigon", care provine din grecescul "epigonos" si care inseamna urmas, descendent, nu era cunoscut pana la acea data in cultura noastra. Eminescu are meritul de a fi introdus acest termen in cultura romaneasca.

Antiteza este "cam exagerata", asa cum observa pe buna dreptate Titu Maiorescu in "Directia noua in poezia si proza romaneasca". Elogiul inaintasilor apare disproportionat in raport cu critica excesiva a contemporanilor. De altfel, Titu Maiorescu n-a fost de acord cu continutul de idei al poeziei, pentru motivul ca din randul contemporanilor faceau parte si junimistii si Eminescu insusi, dar a publicat poezia mai mult pentru frumusetea formei si a imaginilor.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles