Flora si vegetatia in Depresiunea Maramures

2x puncte

categorie: Biologie

nota: 8.58

nivel: Liceu

Condițiile fito-istorice ale Maramureșului,determinate de condiția geografică, structura geologică,clima temperată ,complexitatea geomorfologică zonală (diferența de nivel de 2000 m ,expozițiile diferite,marea amplitudine a inclinațiilor versanților etc.),de evoluția diferitelor tipuri de sol și de influiențele antropozoogene ,favorizează dezvoltarea unei flore bogate și diversificate ,precum [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Flora si vegetatia in Depresiunea Maramures

Condițiile fito-istorice ale Maramureșului,determinate de condiția geografică, structura geologică,clima temperată ,complexitatea geomorfologică zonală (diferența de nivel de 2000 m ,expozițiile diferite,marea amplitudine a inclinațiilor versanților etc.),de evoluția diferitelor tipuri de sol și de influiențele antropozoogene ,favorizează dezvoltarea unei flore bogate și diversificate ,precum și instalarea unui covor vegetal variat , reprezentat prin numeroase asociații vegetale în zona cercetată de noi.

Cap.III.Vegetația

Ținutul Maramureșului face parte,latitudinal,din zona nemorală a pădurilor de foioase ale Europei Centrale,subzona pădurilor mezofile.Altitudinal,pe acest teritoriu,se disting două zone:zona forestieră și zona alpină.Ponderea cea mai mare în vegetația Maramureșului o are vegetația lemnoasă.

În funcție de altitudine(diferența de altitudine este de peste 2000 m),de substrat,de influiențe climatice și pedobiologie,se observă o distribuție etajată a vegetației.Începând din depresiune până spre vârfurile cele mai înalte,în Maramureș se deosebesc patru etaje de vegetație,și,în cadrul acestora,trei subetaje de vegetație:

I.Etajul colinar(al pădurilor de stejar și gorun)
II.Etajul montan: -subetajul inferior(al carpino-făgetelor);
-subetajul mijlociu(al pădurilor de fag și de amestec
de fag cu rașinoase);
-subetajul superior(al pădurilor de molid)
III.Etajul subalpin(tufărișuri în regiunile montane înalte și pajiști subalpine);
IV.Etajul alpin(cu ierburi scunde,arbuști pitici și vegetație de stâncărie).

Limitele etajelor sunt variabile datorită influiențelor locale.În cadrul vegetației zonale dominate,factorii locali specifici oferă condiții de dezvoltare și a altor formațiuni vegetale:intrazonale și zonale.Zonal,este reprezentată marea majoritate a vegetației forestiere,iar după defrișarea acestora se instalează vegetația pajiștilor secundare zonale.

I.Etajul colinar(al pădurilor de stejar și gorun)

Sunt păstrate păduri de gorun în partea de nord si de nord-est a Depresiunii Maramureșului,pe dealurile dintre interfluviile Iza-Vișeu și Tisa-Ronișoara,în zona inferioară a Ruscovei,cele mai compacte asemenea păduri se află în Bazinetul Ronișoara.Pe Dl. Hera,o parte din gorunet este declarat rezervație naturală,cu denumirea „Gorunetul de la Ronișoara” la altitudinea de 500-600 m.La fel,se mai păstreză câteva petice de gorunete în amestec cu stejar și carpen în cursul inferior al Săpânâței și în comuna Ocna Șugatag(Padurea Crăiasa),un stăjeret de terasa în comuna Săpânța,loc declarat Rezervația Dendrologică „Livada”(și cu plantații în „parc” de 39 specii de arbori diferiți)

În compoziția pădurilor în stratul arborilor,edificator este:(Quercus petraea).Alături de el,se întâlnește cerul(Quercus cerris),stejarul(Quercus robur),jugastrul(Acer campestre),cireșul(Cerasus avium),plopul de munte(Populus tremula),carpenul(Carpinus betulus),mesteacănul(Betula pendula) și fagul(Fagus silvatica).

Stratul arbuștilor este bogat în specii și bine închegat,fiind format din:alun(Corylus avellana),sânger(Cornus sanguinea),păducel(Carataegus monogyna),lemn râios(Evonymus verrucosa),lemn câinesc(Ligustrum vulgare),măcieș(Rosa sp.),călin(Viburnum opulus), etc.Stratul ierbos este format dint-un număr mare de specii,dintre care amintim:Aposeris foetida,pochivnicul(Asarum europaeum),colțișorul(Dentaria bulbifera),degetarul(Digitalis grandiflora),păiușul(Festuca ovina),spânzul(Helleborus purpurascens),mierea ursului(Pulmonaria officinalis),rogozul(Carex pilosa),feriga de câmp(Pteridium aquilinum).În aspectul lui estival,covorul ierbos al pădurilo de gorun este format din brândușa de primăvară(Crocus vernus ssp.vernus),călugărie(Erythronium dens-canis),viorele(Scilla bifolia).

Asociațiile cunoscute sunt:Luzolo luzoloide-Quercetum petraeae,în depresiunea Ronișoara As.Dentario bulbiferae-Quercetum petraeae,As.Querco petraeae-Carpinetum transsylvanicum.

În locul unde pădurile au fost defrișate,s-au instalat pajiști secundare,constituite în mare majoritate din graminee,pe lângă care,în procentaje mai mici,se întâlnesc legumninoase,ciperacee și alte specii cu valoare economică și cu flori viu colorate ce înviorează aspectul monoton al gramineelor.

Pe terasele râurilor,unde apa freatică se află la mică adâncime,se instalează specii mezohigrofile,împrumutând un aspcet mozaicat acestor pajiști.

Compoziția floristică a pajiștilor este foarte bogată:moleață(Agrostis alba),iarba vântului(A.tenuis),coada vulpii(Alopecurus pratensis),vițelarul(Anthoxanthum odoratum),firuța(Poa pratensis), etc.

Alături de graminee,mai apar și leguminoase,ca:coada șoricelului(Achillea millefolim,A.spadicea),traista ciobanului(Capsella bursa-pastoris),pătlagina(PLantago lanceolata,Pl. Media),boglari(Ranunculus sceleratus),păpădia(Taraxacum officinale).În pajiștile mezo-higrofile întâlnim specii ca:stupitul cucului(Cardamine pratensis),rogozul(Carex distams,C.leporina),clopoțeii(Campanula patula),târșa(Deschampsia caespitosa),aglica(Filipendula hexapetala),rugina(Juncus sp.),floarea cucului(Lychnis flos-cucului),floarea broștească(Ranunculus acris),clocotici(Rhinanthus alectorolophus),sorbestea(Sanguisorba officinalis),jaleșul(Stachys officinalis),tătăneasa(Symphytum officinalie),etc.

În fitocenozele pajiștilor secundare sunt identificate numeroase asociații vegetele, ca : As. Alopecuretum pratensis, As. Festuco rubrae – Cynosuretum, As. Agrosteto-Cynosure-tum cristatum. În acest subetaj, suprafețe întinse sunt invadate de tăpoșică (Nardus stricta), formând As. Adytum stricter suboptimum.

În jurul orașlui Sighetu Marmației, s-au înfiripat, infrasonic, As. Holceto-Trifolietum Dubai, As. Molinio-Potentilletum erectile (Nyárády et col., 1971). N stațiuni cu umiditate mai ridicată, pe terasele joase ale râurilor Iza și Vișeu, s-au instalat cenozele mezohigrofile As. Potebtillo erectae-Molinietum. În Valea Tisei a fost identificată As. Ranunculeto acris-Molinietum coeruleae, As. Trifolio-Poëtum trivialis în jurul comunelor Rona de Jos, Crăciunești, Vișeul de Jos.

Pe pantele însorite, în locul pădurilor defrișate, s-au instalat tufărișuri de porumbar (Prunus spinosa) și de păducel (Crataegus monogyna) formând As. Pruno spinosae – Crataegetum.

Pe malul râurilor, vegetează populații de răchită roșie (Salix purpurea), răchită (S. fragilis), mlaje (S. triandra), salcie albă (S. alba), de arin negru (Alnus glutinosa) formând As. Aegopodio – Alnetum glutinosae, As. Salicetum triandrae, As. Salicetum purpureae.

În lunca inundabilă a Tisei, între comunele Câmpulung la Tisa și Remeți, se întinde Zăvoiul Tisei. Datorită plantelor agățătoare care leagă arborii cu stratul arbuștilor, bine dezvoltat, zăvoiul formează un desiș greu de patruns in multe locuri. În stratul arborilor, pe lângă sălcii și arini, mai sunt prezente: carpenul (Carpinus betulus), mălinul (Padus racemosa), plopul negru (Populus nigra).

Stratul arbuștilor este bine dezvoltat, fiind alcătuit din: sânger (Cornus sanguinea), alun (Corylus avellana), mai ales la marginile zăvoiului și în locuri mai deschise, lemn câinesc (Ligustrum vulgare), mur (Rubus sp.), soc negru (Sambucus nigra). Plantele agățătoare (urcătoare) sunt: volbura (Calystegia sepium), curpenul (Clematis vitalba, Echinocystis lobata), hameiul (Humulus lupulus), vița de pădure (Vitis sylvestris).

Stratul ierbos este și el bine dezvoltat fiind alcătuit din buruienișuri sau plante înfiripate pe pajiștile mărginașe: spilcuța (Leucanthemum vulgare), crețușca (Filipendula ulmaria), sânzâienele (Gallium mollugo), trepădătoare (Mercurialis perennis), voinicica (Sisymbrium loeselii), urzica (Urtica dioica), rutișor galben (Thalictrum flavum), lumânare (Verbascum blattaris) etc. Terenurile defrișate in Zăvoiul Tisei sunt invadate, insular, de asociații dense de napporcesc (Helianthus tuberosus) și de planta adventivă Reynoutria sachalinensis.

În bălțile formate din brațe părăsite de pe lângă Tisa și mai puțin de-a lungul Izei apar populații de limbariță (Alisma plantago-aquatica), Batrachium fluitans, rugină (Juncus effusus, J. inflexus), lintiță (Lemma minor), trifoiște (Menyanthes trifoliata), broscariță (Potamogeton natans), stuf (Phragmites communis), piciorul cocoșului (Ranunculus aquatilis), Schoenoplectus tabernamontani, țipirig (Scirpus lacustris).

În Depresiunea Maramureșului sa găsesc soluri sărăturoase, solonceacuri (cca 300 ha), răspândite în jurul salinelor de la Coștiui și Ocna Șugatag și As. Bolboschoenetum maritimae subas. phragmitetosum la Coștiui lângă băi și în Ieud la Iezer și As. Pulicaria prostrata-Lythrum hyssopifolia-mentha pulegium înfiripată la Coștiui lângă Pârâul Sărat, iar pâlcurile de fitocenoze halogene de la Botiza, Coștiui, Bogdan Voda, Ieud, Slătioara formează As. Juncetum gerardi cu faciesul eleocharosum palustris, As. Agrostideto-Caricetum distantis cu facies triclochinosum la Bogdan Voda, Ieud, Slătioara. La Bptiza și Ieud a fost identificată As. Puccinellietum limosae (Țopa 1971).

II.Etajul montan

Subetajul inferior (al făgetelor)

Vegetația caracteristică a acestui subetaj este constituită din păduri de amestec de gorun și carpen, formând As. Carpino-Fagetum (As. Querco petraeae – Carpinetum) situate la limita inferioară a făgetelor. După I. Resmeriță (1977), aceste păduri au caracter de climax spre exigențe xeromezofile.

Subetajul mijlociu (al pădurilor de fag si de amestec de fag cu rășinoase)

Învelișul vegetal al acestui subetaj este variat. Domină pădurile de fag pure, dar formațiile forestiere mai cuprind și păduri de amestec de fag cu carpen și cu molid. Se mai întâlnesc și vegetații de mlaștină, de văi umede, de stâncării și de pajiști.Pe întinse suprafețe, făgetele au ajuns în stadiu de climax, însă foarte multe păduri bătrâne au fost defrișate.

În locul lor, se găsesc păduri mai tinere de regenerare sau pâlcuri de plantații cu diferite esențe lemnoase (brad, molid, larice, duglas). Pe verticală, au o amplitudine largă de răspândire (între 800-1000 m diferență de nivel). Aceste limite sunt influențate de condițiile climatice și edafice locale. Specia principală a formației este fagul (Fagus sylvatica). Arborii au dimensiuni în general mari și trunchiuri viguroase, drepte, formând păduri închise. La altitudini mari, li se adaugă molidul sau bradul, iar la limitele inferioare carpenul.

Alte specii lemnoase întâlnite diseminat în aceste păduri sunt: jugastrul (Acer campestre), paltinul (Acer pseudoplatanus), carpenul (Carpinus betulus), paltinul de munte (Ulmus glabra), gorunul (Quercus petraea), plopul tremurător (Populus tremura). Arbuștii sunt mai rar întâlniți și aparțin la un număr mic de specii: tulichina (Daphne mezereum), socul negru (Sambucus nigra), murul (Rubus hirtus), afinul (Vaccinium myrtillus), alunul (Corylus avellana).

Stratul ierbos este bine dezvoltat, bogat în specii, dar neuniform repartizat datorită umbririi. În funcție de lumină, variază și abundența speciilor ierboase. Speciile principale sunt: floarea paștilor (Anemone nemorosa), vinarița (Asperula odorata), scărița muntelui (Blechnum spicant), trestioara (Calamagrostis arundinacea), clopoțeii (Campanula abietina), rogozul (Carex pilosa, C. sylvatica), brebenelul (Corydalis cava), colțisorul (Dentaria bulbifera, D. glanduligera), târșă de pădure (Deschampsia flexuoasa), laptele câinelui (Euphorbia amygdaloides), fraguța (Fragaria vesca), sânzienele (Galium schultesii), ciocul berzei (Geranium robertianum), urzica galbena (Lamium galeobdolon),aurata(Leucanthemum waldsteinii), trepădătoare (Mercurialis perennis), feriga (Dryopteris filix-mas, Athyrium filix-femina), coada cocoșului (Polygonatum verticillatum), feriga de câmp (Pteridium aquillinum), mierea ursului (Pulmonaria rubra), sugarul (Salvia glutinosa), tătăneasa (Symphytum cordatum), veninerița (Veronica officinalis) etc.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Biologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles