Floare Albastra - comentariu

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.94

nivel: Gimnaziu

Tema iubirii este ilustrata de motivul florii albastre, motiv de circulatie europeana, present si la Novalis, sau Leopardi, unde floarea albastra sugereaza tenatia catre infinit, catre o patrie indepartata a poeziei, un ideal de fericire si iubire pura, dorinta naufragiului in infinit. Acest motiv nu este unic in poezia eminesciana, putandu-se regasi si in Calin (file din poveste), Sarmanul Dionis[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Floare Albastra - comentariu

Tema iubirii este ilustrata de motivul florii albastre, motiv de circulatie europeana, present si la Novalis, sau Leopardi, unde floarea albastra sugereaza tenatia catre infinit, catre o patrie indepartata a poeziei, un ideal de fericire si iubire pura, dorinta naufragiului in infinit. Acest motiv nu este unic in poezia eminesciana, putandu-se regasi si in Calin (file din poveste), Sarmanul Dionis, ca o expresie cromatica pentru sentimentul infinitului. Floarea albastra exprima la Eminescu cea dintai tentativa a vietii (pe care o reduce, totusi, la pesimismul caracteristic poeziei sale de tinerete cu ultimul vers), dar nu fara o a relua, sub forma unei oscilatii spectaculoase intre idea de moarte si viata.

Versurile “In zadar…/Gramadeste-a ta gandire/Si campiile asire/Si intunecata mare” evoca, in uriase imagini ale mortii disparitia in neant. Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozitii: eternitate/temporalitate, masculine/feminine, detasarea apolinica/trairea dionisiaca, aproape/departe, atunci/acum, rece/cald, abstract concret, care se insumeaza in opozitia viata-moarte:dezumanizarii prin meditatii idealiste asupra vieii i se propune contactul cu viata in forme temporale. O dubla perceptie, ceea ce il facuse pe T. Maiorescu sa-l declare pe Eminescu iubitor de antiteze cam exagerate.

Compozitia romantica se ilustreaza prin confruntarea a doua planuri antitetice: lumea concreta a iubirii si cunoasterii terestre si lumea abstracta a geniului, a cunoasterii absolute. Lumea abstracta este dominata de simboluri ale cunoasterii absolute, ale tenatiei catrea absolute. Fiecare simbol present este o metafora prin care se contureaza lumea genialitatii: soarele fiind simbolul cunoasterii, marea –simbol al genezei, campiile – ale cunoasterii, piramidele – simboluri ale aspiratiei catre inalt.

Structura conclusive “in zadar” reprezinta avertismentul fetei ca fericirea nu se afla intr-un spatiu al departeului, cin in planul apropiat, evidentiind diferentele lumilor din care provin cei doi. Fata viseaza la o fericire imediata, adusa de iubirea hedonista, in timp ce el viseaza la lumea inalta a ideilor, fericirea apolinica. Eul liric are o stare contemplative, se dedubleaza, privind de la un nivel mai inalt si ramanand in spatiul lui, desi intrevede un adevar in spusele fetei.
Eul liric imrpumuta pe rand cele doua ipostaze, masculine-feminin.

Perceptia principiului masculin asupra femeii cunoaste mai multe trepte, sugerate de modificarea apelativelor: de la mititica la ce frumoasa, ce nebuna. Trecerea de la concret la abstract de realizeaza prin trecerea de la epitet la metafora si simbol. In timp ce principiul feminine are ca atribute sensibilitatea, candoarea si aminteste de un joc erotic, cel masculine este contemplativ si meditativ. Idealul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru. Simbolul codrului, des intalnit in idila eminesciana, urmareste eternizarea sentimentelor, in mijlocul unui peisaj spectaculos, feriti de resul lumii (simbolul luminisului).

Izvorul asigura fondul musical al idilei, identificandu-se cu eul liric si preluand starile acestuia. Spre deosebire de alte idile eminesciene, aici femeia este cea care adreseaza chemearea spre iubre, aspira carte refacerea perfectiunii umane primordiale, redate de mitul androginului. In schimb eul lyric este cel care se afla in ipostaza daimonului, investit cu cunoastere si condamnat la singuratate. Astfel, idila Floare Albastra face trecerea de la ipostaza paradisiacal a iubirii la cea demonica din Luceafarul.

Consimtirea si, de la un timp, perpendicitatea transcendentului la real, de o parte, si vocatia realului la transcendent de alta, compun forma embrionara din “Floare albastra”, pe care opera intreaga o va actualize si multiplica, urmand sa reinfloreasca supreme in Luceafarul. Pana la drama lui Hyperion insa, pana la retragerea lui din nefireasca aventura cu realul, vor exista numeroase momente de compozitie a contrariilor.(…) In lumea lui Eminescu, zeul e ispitit de frumusetea omului-muritor, cu care doreste sa-si indoiasca natura nemuritoare. Se vor desparti in cele din urma pt ca ii desparte legea, darn u fara a pastra fiecare in felul lui amintirea seducatoarei experiente. La Eminescu poezia vietii da prÍt poeziei mortii, si din aceasca perspective opera i se alcatuieste diferit. (Vladimir Streinu).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles