Federatia Rusa de la destramarea URSS pana in prezent

5x puncte

categorie: Diverse

nota: 9.63

nivel: Facultate

Rusia, deși conștientă de slăbiciunea ei (a pierdut “ războiul rece “ împreună cu întregul “ lagăr socialist “), având încă mulți lideri tributari spiritului restaurator neoimperial rămâne încă refractară față de transformările dorite de occidentali. Speranța în refacerea puterii imperiale este nu numai prezentă dar chiar într-o ascensiune, indiferent dacă cei care o promo[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Federatia Rusa de la destramarea URSS pana in prezent

Rusia, deși conștientă de slăbiciunea ei (a pierdut “ războiul rece “ împreună cu întregul “ lagăr socialist “), având încă mulți lideri tributari spiritului restaurator neoimperial rămâne încă refractară față de transformările dorite de occidentali. Speranța în refacerea puterii imperiale este nu numai prezentă dar chiar într-o ascensiune, indiferent dacă cei care o promovează aparțin taberei democratice sau forțelor procomuniste.

Ea nu ezită să șantajeze așa zișii “ parteneri “ vestici cu potențialul ei nuclear, Boris Elțîn vorbind cu mândrie nedisimulată de “grupul celor 8 “ – G-8 – în care chipurile ar fi admisă și Rusia la egalitate cu celelalte 7 mari puteri ale lumii, deși este evident ca țara sa mai are mult până să depășească stadiul de subdezvoltare și statutul de mai sus e obținut prin șantaj. În ultimii ani lucrurile au evoluat în direcția dorită de occidentali.

Rusia a ajuns atât de dependentă economic și financiar (are o datorie externă de cca. 200 miliarde dolari, pe care nu are cum s-o plătească) de marile puteri occidentale, încât aspirațiile neoimperiale și naționalismul belicos velicorus, în condiții normale nu-și mai pot pune în practică idealurile revanșarde. Pe fondul de mai sus, în decursul celor aproape 13 ani care s-au scurs de la dispariția URSS, lumea politică în general nu a fost pregătită pentru a percepe la dimensiunile lor reale fenomenele care s-au petrecut pe teritoriul fostei URSS.

Câțiva ani buni (cel puțin pana la alegerile parlamentare din decembrie 1993 și votarea constituției), din păcate, în unele state vestice s-a menținut mitul atotputernicei Moscovei, Federația Rusă fiind în continuare confundată cu defuncta URSS. Confuzia aceasta a însemnat în practică considerarea Federației Ruse, în ciuda slăbiciunii ei, drept un pol de putere capabilă încă să se contrapună cu succes în SUA și lumii occidentale, și nu cum este de fapt, unul din “ marii învinși în războiul rece “.

Procesul de demitificare a fostei URSS a mers lent mai ales în fostele țări socialiste, unde o bună parte din clasa politică nu a crezut multa vreme ca un colos de dimensiunea URSS s-a prăbușit atât de repede. În realitate procesul de coroziune exista încă de la formarea URSS. Populațiile din Caucaz nici astăzi nu-i acceptă pe ruși, ucrainenii s-au considerat totdeauna o rasă aparte în fostul imperiu rus și sovietic, iar “ lagărul socialist “ a fost creat artificial, țările membre fiind atrase în el în mod forțat cu complicitatea puterilor occidentale învingătoare în război, în frunte cu SUA.

Unele evenimente postbelice din fosta URSS, ca destalinizarea și începuturile timide ale unor reforme democratice, lansate de Hrusciov, au permis de fapt și atragerea URSS și statelor satelite în marele proces istoric, cunoscut sub denumirea de “ conferința de securitate și cooperare europeana “ (CSCE). Acceptând să participe la acest proces, URSS și-a semnat de fapt “ actul de deces “, deoarece prin implicarea oficială în dialogul global pe tema drepturilor omului, puterea sovietică și-a subminat propriile-i rădăcini, ea existând practic exclusiv prin încălcarea grosolană a oricărei libertăți individuale și prin negarea proprietății private și instaurarea terorii ideologice.

Primul rezultat al CSCE a fost trezirea “ maselor socialiste “ din
letargia comunistă prin apariția primelor mișcări dizidente în însăși inima imperiului sovietic. A urmat perioada brejneviană cunoscută drept “ epoca stagnării “. Leonid Brejnev l-a debarcat pe Nichita Hrusciov printr-o conspirație de palat, dar nu a mai putut să mai readucă țara în starea în care se afla pe vremea lui Stalin. În mod firesc după “ stagnarea “ din timpul lui Brejnev, nu putea urma decât “ perestroika “ lui Mihail Gorbaciov. E adevărat că în bună măsura Gorbaciov a fost inspirat, susținut și încurajat deschis în promovarea politicii sale de deschidere spre vest, de Eduard Șevardnadze, ca secretar al CC al PCUS și ministru de externe. Se spune ca fără Șevardnadze Germania n-ar fi obținut unificarea.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles