Faianta

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Faianta

O importanþã mare practicã a unor sau a altor materiale ceramice este stabilitã de studierea intensivã a proprietãþilor ºi a dezvoltãrii producerii, foarte des costul lor poate fi neesenþial la studiere.
În aºa fel importanþa industriei ceramice se defineºte nu numai cã ea include importante ramuri a industriei dar ºi cã proprietãþile materialelor ceramice sînt de neînlocuit în multe domenii.

Ceramica tradiþionalã
Putem stabili ceramica ca industria silicatelor care include în primul rînd producerea a articolelor din argilã, producerea cimentului ºi a sticlelor silicatice.
Arta producerii faianþei prin metoda formãrii ºi arderii ulterioare a lor este cunoscuta încã din timpuri strãvechi. Articolele din argilã arsã au fost gãsite în sãpãturi arheologice avînd vîrstã de cca 15 mii ani înaintea erei noastre, iar ca produse industriale ele erau pe larg rãspîndite în Egipt cca 5 mii ani înaintea erei noastre.

Producerea sticlei silicatice de asemenea este o artã strãveche. Sticla naturalã (obsidian) se folosea încã din evul mediu. Diferite obiecte de bijuterie erau acoperite cu emailuri aproximativ cu 12 mii ani înaintea erei noastre. Articole formate din sticlã erau cunoscute în perioada 12 – 5 mii ani înainte erei noastre, iar aproximativ 2 mii ani înaintea erei noastre în Egipt exista o industrie de sticlã destul de perfectã. Spre deosebire de industria sticlei industria cimentului a avut o dezvoltare mult mai tîrzie aproximativ 150 ani în urmã.

Egiptenii foloseau varul stins ca mortar pentru construcþii, mai tîrziu romanii au combinat varul cu cenuºa vulcanicã pentru pregãtirea cimentului hidrotehnic natural. Mai tîrziu aceastã artã dispare, dar proprietãþile hidraulice a varului argilos slab ars au fost din nou descoperite în 1750 în Marea Britanie,dupã care în urmãtorii 100 de ani procesele de producere a cimentului au rãmas neschimbate.

Diversitatea ceramicii tradiþionale poate fi ilustratã prin desenul 1. Cea mai mare parte a industiei ceramice îi revine producerii diferitor produse din sticlã. Ultima se produce din sticlã natriu-calciu-silicatã. Urmãtoarele cele mai însemnate ramuri ale ceramicii sînt producerea cimentului ºi varului. În acest grup de materiale cea mai mare parte îi revine cimentului hidrotehnic folosit în construcþii.

Cea mai diversã grupã de articole este inclusã în clasificarea ce se referã la ceramica finã.aceasta grupã include faianþa, farfor, materiale asemãnãtoare farforului la care se referã o mare parte de articole specifice.Din urmãtoarea clasã de materiale ceramice tradiþionale face parte emailurile, reprezentînd în general, acoperiri silicatice pe metal. O altã grupã de materiale includ materialele de construcþie ca cãrãmida ºi cerepiþa,de asemenea conducte de canalizare. Din punct de vedere tehnic ºi economic o grupã importantã le reprezintã materialele refractare.

ªi ultima grupã a ramurii industriei ceramicii care nu produce articole ceramice reprezintã sinteza mineralelor ºi materiale asemãnãtoare materiilor prime folosite în industria ceramicii.
Aceste tipuri de ceramicã tradiþionalã clar caracterizeazã profilul industriei silicatice, descrierea cãrora a fost pentru prima datã formulatã de Societatea Ceramicii Americane în 1899. În prezent industria silicatelor prezinta cea mai mare parte din volumul total de producþie a industriei ceramicii.

Ceramica nouã
Necãtînd la faptul cã industria ceramicii îºi are originile în antichitate ea nu stã pe loc. Cu toate cã ceramica tradiþionalã constituie cea mai mare parte a articolelor ceramice produse atît prin cantitate cît ºi prin calitate, în ultimii 20 de ani au fost elaborate diverse tipuri de ceramicã nouã. Ultima prezintã un interes aparte deoarece posedã calitãþi preþioase unice. Noile tipuri de ceramicã nouã au fost elaborate ori pentru a satisface cerinþele speciale cu privire la rezistenþa la temperaturi înalte, în legãturã cu proprietãþile mecanice ºi electrice îmbunãtãþite ºi rezistenþã chimicã înaltã, ori ele au fost obþinute întîmplãtor, dupã care au început sã fie produse în cantitãþi industriale. Pentru a arãta cît de activ decurgea procesul de creare a noilor tipuri de materiale ceramice, în continuare vom urmãri cum sau format cîteva tipuri de ceramici:

Ceramica oxizilor curaþi – este prevãzutã pentru întrebuinþarea în calitate de articole speciale electrotehnice ºi refractare. Se caracterizeazã prin proprietãþi bine pronunþate ºi stabile. Pentru prepararea ei cel mai des se folosesc astfel de oxizi ca: oxid de aluminiu (Al2O3), oxid de zirconiu (ZrO2), oxid de thoriu (ThO2), oxid de beriliu (BeO), oxid de magneziu (MgO), MgAl2O4, Mg2SiO4.

Combustibil radioactiv – a fost elaborat pe baza oxidului de uraniu (UO2), care posedã proprietatea de aºi pãstra proprietãþile sale de combustibil chiar ºi dupã folosirea lui în reactoare.
Ceramica magneticã – are diferite compoziþii ºi întrebuinþãri. Ea constituie baza sistemelor magnetice de înregistrare la amjoritatea aparatelor. Proprietãþile ei electrice unicale sunt deosebit de importante la folosirea în electronica microundelor cu frecvenþã înaltã.

Monocristalele – diferite materiale în prezent se produc ori pentru înlocuirea unor cristale naturale, ori datoritã calitãþilor lor unicale. Din punct de vedere practic douã di cele mai împortante tipuri de monocristale sînt monocristalele din safir obþinute din topituri, ºi cristalele mãºcate de cuarþ obþinute în condiþii hidrotermice.
« mai multe referate din Diverse