Evolutia limbajelor de programare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Evolutia limbajelor de programare

Noţiunea de limbaj: este definită ca un sistem pentru comunicare. Limbajele scrise folosesc simboluri (care sunt caractere) pentru a construi cuvinte. Întreg setul de cuvinte formează vocabularul limbajului. Modul în care cuvintele pot fi combinate pentru a fi înţelese este definit de sintaxa şi gramatica limbajului. Sensul dat de cuvinte sau combinaţii de cuvinte este definit de semantica limbajului.
În domeniul computerelor, limbajele umane sunt denumite limbaje naturale. Din nefericire computerele nu sunt de ajuns de sofisticate pentru a înţelege limbajele naturale. Prin urmare comunicarea cu computerele se face prin intermediul unor limbaje specifice computerelor denumite limbaje de programre.

Noţiunea de limbaj de programare: este definită ca fiind ansamblul format de un vocabular şi un set de reguli gramaticale, necesar instruirii unui computer pentru a realiza anumite activităţi.
După modul cum au evoluat în timp limbajele de programare pot fi:
o limbaje de prima generaţie: limbajul maşină (machine language);
o limbaje de generaţia a doua: limbajul de asamblare (assembly language);
o limbaje de generaţia a treia: limbajele de înalt nivel (high-level programming languages);
o limbaje de generaţia a patra: limbaje mai apropiate de limbajul uman decât limbajele de înalt nivel (ex. de comandă: FIND ALL RECORDS WHERE NAME IS "SMITH" )
În figura de mai jos sunt prezentate primele trei generaţii de limbaje de programare şi modul cum interacţionează acestea cu computerul.


Figura




Limbajul maşină

Când un computer urmează instrucţiunile unui program se spune că programul este în execuţie (running). Înainte de a fi executat programul trebuie să fir rezident în memorie. Adică programul trebuie să ocupe un set de bytes consecutivi în memorie. Totodată programul trebuie scris într-un limbaj maşină intern. Fiecare tip de procesor are propriul limbaj maşină. Acesta este conceptul de bază cu privire la modul de execuţie a unui program. Faptul că programul ce se execută este stocat (chiar şi parţial) în memoria principală (RAM) duce la concluzia că numai prin schimbarea programului din memoria RAM computerul poate trece la execuţia altui proces (task)/program.
Aşa cum s-a prezentat mai sus toate computerele au un limbaj maşină intern (specific tipului de procesor). Acest limbaj este codat într-o reprezentare binară şi este foarte greoi (plictisitor) de utilizat pentru scrierea unui program. Majoritatea instrucţiunilor programului vor conţine astfel două părţi:
o o parte care se referă la operaţia de codare - se vor indica ordinea operaţiilor;
o o parte care se referă la adresa din meorie - indică locaţia de memorie ce se va utiliza ca operand al instrucţiunii.

operation
code address
meaning

00010101 10100001 load c(129) into accumulator
00010111 10100010 add c(130) to accumulator
00010110 10100011 store c(accumulator) in location 131

Astfel programatorii care utilizează limbajul maşină vor trebuie să fie atenţi în ce zone de memorie se vor stoca date şi în ce zone de memorie se vor executa programele (instrucţiunile). Astfel pot apărea erori de programare datorate suprapunerii scrierii instrucţiunilor peste date. Prin urmare programarea în limbaj maşină presupune o bună capacitate de a interpreta datele şi instrucţiunile la nivel de bit. Totodată aceasta reprezintă si posibilitatea de a se genera alte programe şi de a le executa.
« mai multe referate din Informatica