Eutanasia

2x puncte

categorie: Medicina

nota: 7.23

nivel: Facultate

ABORDARE ISTORICĂ ȘI CONCEPTUALĂ

Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri ușor și dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a
omorî din milă”. E vorba, așadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferințe considerate inutile. În istorie au existat întotdeauna cazuri d[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Eutanasia

ABORDARE ISTORICĂ ȘI CONCEPTUALĂ

Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri ușor și dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a
omorî din milă”. E vorba, așadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferințe considerate inutile. În istorie au existat întotdeauna cazuri de eutanasie. Popoarele nomade își abandonau bătrânii și bolnavii care deveneau o povară în permanentele lor deplasări. De regulă, răniților în războaie li se dădea lovitura de grație. Uneori, cei încercuiți, pentru a nu cădea vii în mâinile dușmanilor, se omorau reciproc.

Așa au pierit cei aproximativ o mie de evrei asediați de romani la Masada. Practici asemănătoare găsim la popoarele primitive. La Battakii din Sumatra, tatăl ajuns la bătrânețe îi invită pe copiii săi să-i mănânce carnea. Apoi se urca întrun copac se lasă să cadă jos ca un fruct copt, după care cei din
familie îl omorau și îl mâncau. Se practică uciderea bătrânilor la unele triburi din Aracan (India), din Siamul inferior, la triburile Cachibas și Tupi din Brazilia, în Europa la străvechea populație slava Wendi, iar la începutul secolului nostru o practică în Rusia așa-numita sectă a “strangulatorilor”. Se știe că în Sparta copiii handicapați erau expuși și lăsați să moară, lucru aprobat de Aristotel, pentru motive de utilitate publică (Politica VII). Platon
extindea această practică la bătrânii grav bolnavi (Republica 460). Epicur rezumă astfel curentul general de gândire al grecilor antici: “Noi suntem stăpânii durerilor, stăpâni în a le suporta, daca ele sunt suportabile, iar în caz contrar, stăpâni în a părăsi viața cu suflet liniștit, așa cum
părăsim teatrul dacă nu ne place”.

La Roma, practica de a expune nou-născuții cu malformații a continuat până la împăratul Vallens (secolul al IV-lea). Știm cât de mult prețuiau vechii romani sinuciderea, aceasta fiind considerată o moarte demnă care permitea să scapi de răzbunarea dușmanilor sau de vreo alta umilire. Tacitus descrie în termeni elogioși sinuciderea lui Petronius (Annales XVI, 18-19). Valerius Maximus e fericit să facă cunoscut că Senatul din Marsilia păstra “otrava de stat”. Silius Italicus, care avea el însuși să se sinucidă, îi elogiază pe alții care sunt gata să grăbească moartea bătrânilor, a răniților în război și a bolnavilor. La Roma, unde erau exaltate forța, tinerețea, frumusețea, vigoarea fizică, domnea repugnanta absolută față de bătrânețe și de boală. Stoicii se mândreau cu sinuciderea marilor lor reprezentanți: Seneca, Epictet, Pliniu cel Tânăr. Scria Seneca: "Dacă bătrânețea va ajunge să-mi zdruncine
judecata, dacă ea nu îmi va lăsa viața adevărată, ci doar existenta, voi ieși afarădin această locuință ruinată și aducătoare de ruină”.

Dar nu toți aprobau acest punct de vedere. Pitagora și mai ales Hippocrate sau împotrivit eutanasiei. Hippocrate a inclus în faimosul său jurământ această
frază: “Nu mă voi lăsa determinat de cuvântul nimănui în a procura o otravă sau în a-mi da consimțământul la așa ceva”. Cicero scria în Visul lui Cicero: “Tu, Publius și toate persoanele drepte, voi trebuie să vă păstrați viața și nu trebuie să dispuneți de ea fără a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca să nu dați dovada că v-ați sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a încredințat-o”. În această privință creștinismul a însemnat o schimbare a moravurilor și a modului de a privi moartea. Autorul creștin care a tratat magistral tema sinuciderii legata de porunca a V-a “Să nu ucizi”, a fost Sf. Augustin.

În continuare, în istoria creștinismului, trebuie să așteptăm 16 veacuri pentru a mai auzi pe cineva care să ridice problema eutanasiei; și acest cineva e un sfânt al Bisericii, Sfântul Tomas Morus (1478-1535) în care unii vor să-l vadă pe cel dintâi susținător al eutanasiei în timpurile moderne. Tocmai un sfânt! În romanul său filosofic, “Utopia”, este o pagină în care Tomas Morus îi descrie pe imaginarii locuitori ai Insulei Utopia care practică uciderea bolnavilor incurabili, sfâșiați de dureri cumplite. Un ase menea comportament e calificat ca fiind “un act de înțelep ciune”, mai mult “un act religios și sfânt”.
Desigur că această afirmație, având în vedere genul literar în care este scrisă cartea, trebuie luată ca o utopie, nu ca o realitate. Un sfânt și un martir
care și-a dat viața pentru credința Bisericii nu ar fi putut susține o învățătură condamnată de Biserică.

După Tomas Morus, un alt englez, Francisc Bacon (1561-1626) este suspectat de a fi susținut eutanasia. În cartea sa “Novum Organum”, Bacon introduce în limbajul modern cuvântul “eutanasie” după ce Morus introduce cuvântul “utopie”. Nu încape îndoială că la Bacon eutanasie nu înseamnă uciderea muribundului, ci administrarea de paliative pentru ca muribundul să poată părăsi calm și liniștit această viață. De fapt, trebuie să așteptăm nazismul pentru a vedea eutanasia pusă în practică într-o manieră organizată. E primul program politic de eliminare a unor vieți considerate lipsite de valoare vitală. Motivele au fost de ordin utilitarist, rasist; trebuia suprimate gurile inutile și trebuia redresată economia germana afectată de război. Potrivit documentelor tribunalului de la Nuremberg, între 1939 și 1941, naziștii ar fi eliminat 70.000 de vieți omenești.

De fapt, ce au făcut naziștii n-a fost o eutanasie propriu-zisă, ci o simplă exterminare. Eutanasia înseamnă “moarte dulce”; naziștii nu au avut nici o
preocupare ca victimele din camerele de gazare să aibă parte de o moarte dulce. Primele încercări de legalizare a eutanasiei s-au înregistrat deja la
începutul secolului al XX-lea in țări industrializate: Anglia, Statele Unite și Germania și s-au creat asociații de luptă în acest sens. În anul 1903 circa o mie
de medici din Asociația Medicală Americană cereau eutanasia pentru bolnavii de cancer, pentru tuberculoșii gravi și pentru paralitici. În 1906 un proiect de
lege pentru eutanasie era prezentat în Germania și un altul în statele americane Ohio și Jawa.

În 1922 sovieticii au decis să nu mai pedepsească delictul de eutanasie, dar și-au retras îndată decizia. Deși după anii ’30 s-au prezentat noi proiecte pentru legalizarea eutanasiei, nici unul n-a fost aprobat de parlamentele respective nici în Germania, nici în America, nici în Anglia.
Lupta s-a reluat după război. În anul 1946, 379 de pastori protestanți și rabini au adresat legislatorilor statului New York o petiție în care invocau în
favoarea eutanasiei “drepturile individului”. Dar nici aceste încercări nu au avut succes.
In anii ’60 s-a adoptat, cu succes o alta tactică. Lansându-se ideea “morții din mila”, tribunalele au început să nu mai pedepsească pe cei care ucideau din milă, cunoscându-se faptul că legislațiile sunt nevoite în cele din urmă să aprobe o practica deja existentă. Tot așa se obținuse puțin mai înainte și legalizarea avortului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles