Europa

3x puncte

categorie: Geografie

nota: 9.33

nivel: Liceu

Europa este geologic şi geografic o peninsulă, formând cincimea vestică a Eurasiei. Este considerată în general ca un continent de sine stătător, deşi aceasta este mai mult o definiţie culturală decât una pur geografică. Europa este mărginită la vest de oceanul Atlantic, oceanul Arctic la nord, munţii Urali şi râul Ural la est, [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Europa

Europa este geologic şi geografic o peninsulă, formând cincimea vestică a Eurasiei. Este considerată în general ca un continent de sine stătător, deşi aceasta este mai mult o definiţie culturală decât una pur geografică. Europa este mărginită la vest de oceanul Atlantic, oceanul Arctic la nord, munţii Urali şi râul Ural la est, marea Caspică, munţii Caucaz şi marea Neagră la sud-est şi marea Mediterană la sud.

Ca mărime, Europa este penultimul continent din lume, fiind puţin mai mare decât Oceania, cu o suprafaţă de 10.600.000 km˛. Ca populaţie este al doilea continent în lume, după Asia, cu aproximativ 700.000.000 de locuitori, sau 11% din populaţia lumii.

Articol principal: Istoria Europei

Europa are o istorie lungă a unor mari reuşite culturale şi economice, începând din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt în mod general atribuite grecilor antici şi Imperiului Roman, care a supus întreg continetul pentru mai multe secole. După declinul Imperiului Roman, Europa a intrat într-o perioadă de stagnare, cunoscută cu numele de Evul Mediu, care s-a terminat prin fenomenul numit Renaştere şi prin Noii Monarhi, ce aveau să marcheze noi descoperiri, explorări şi creşterea cunoştiinţelor ştiinţifice. Din secolul XV, naţiunile europene, în special Spania, Portugalia, Franţa şi Marea Britanie, au construit mari imperii coloniale, cu dependenţe în Africa, Americi şi Asia. Revoluţia Industrială a început în secolul XVIII, ducând la o prosperitate sporită şi deci la o creştere în populaţie. După Al Doilea Război Mondial şi până la sfârşitul Războiului rece, Europa a fost împărţită în două mari blocuri politice şi economice: Naţiunile comuniste din Europa de Est şi ţările capitaliste din Europa de Vest. În jurul anului 1990, blocul estic s-a fărâmiţat

Geografic, Europa este formată din următoarele 45 de ţări (în ordine alfabetică):
o Albania
o Andorra
o Austria
o Belgia
o Belarus
o Bosnia şi Herţegovina
o Bulgaria
o Croaţia
o Cipru
o Danemarca
o Elveţia
o Estonia
o Finlanda
o Franţa
o Germania
o Grecia
o Irlanda
o Islanda
o Italia
o Letonia
o Liechtenstein
o Lituania
o Luxemburg
o Macedonia
o Malta
o Muntenegru
o Regatul Unit
o Moldova
o Monaco
o Norvegia
o Olanda
o Polonia
o Portugalia
o Republica Cehă
o România
o Rusia
o San Marino
o Serbia
o Slovacia
o Slovenia
o Spania
o Suedia
o Turcia
o Ucraina
o Ungaria
o Vatican
Mări şi oceane
o Marea Baltică
o Marea Nordului
o Marea Neagră
o Marea Mediterană
o Oceanul Atlantic

Populaţia europeană este de rasă albă sau caucaziană, împărţită în două mari grupuri subetnice, cel format de nordici, care au o culoare a pielii de un alb clar cu influenţe de roz, părul blond şi ochii între albaştri şi verzi, şi mediteraneenii care pot avea pielea de un alb clar până la culori maronii închise, cu părul de culoare castaniu închis sau chiar negru şi cu ochii de diverse culori, dar mai ales castaniu închis. Ambele grupuri deţin indivizi cu păr creţ.

Au fost multe grupuri etnice, cele care au invadat continetul european, dintre care cele mai importante sunt dacii, celţii, germanii, vikingii, latinii sau romanii, etruscii, ibericii, elenii şi grecii, slavii etc. din cei consideraţi legitimi ai acestui continent, dar şi imigranţi din continentul asiatic (arabi, evrei, fenicieni, asirieni, ţigani etc.).

În Europa din zilele noastre există şi alte tipuri de emigranţi între cei asiatici şi din orientul îndepărtat, şi anume africanii şi latino-americanii. Estimările cele mai blânde ale ONU prevăd 70 de milioane de imigranţi până în 2050, în condiţiile în care populaţia tradiţională a Europei va scădea până în jur de 300 de milioane ( http://www.france.diplomatie.fr/europe/actual/chevenement.gb.html ). Astfel nu este exclusă transformarea "bătrînului continent" într-o a doua Americă şi dispariţia unei culturi proprii milenare

Graniţele României de astăzi includ o mare parte din teritoriul statului antic Dacia. În vremea lui Burebista aceasta cuprindea şi vaste teritorii la sudul Dunării, la răsărit de Nistru şi vest de Tisa (până la Alpi. Sub regele dac Decebal Dacia era deja în mare parte cucerită de romani, care aveau control asupra teritoriilor de la sud de Dunăre (Moesia şi Dardania), asupra Panoniei (între Tisa şi Alpi) şi a regiunii sudice dintre cursul inferior al Prutului şi Marea Azov. Dacia lui Decebal a fost şi ea în mare parte ocupată de către Imperiul Roman în anul 106 (împaratul Traian) care ulterior s-a retras din Dacia nord-dunăreană in perioada 270-275 (sub împăratul Aurelian). În acea perioadă numele Dacia a continuat să se folosească pentru două provincii romane sud-dunărene (din Serbia şi Bulgaria de astăzi), dar şi pentru teritoriul de la nord de Dunăre. În acelaşi timp, pentru regiunea dintre Marea Adriatică, Marea Neagră, Marea Marmara şi Marea Egee se încetăţenea termenul de "Romania", de la care vine şi numele actual de România.

Nicolae Iorga, pe baza izvoarelor istorice studiate o viaţă, concluzionează în Istoria românilor, publicată în parte postum, că poporul român s-a format "între Carpaţii beşkizi şi Pelopones şi de la Marea Adriatică la Marea Neagră." Această constatare este făcută şi de P. P. Panaitescu, Silviu Dragomir şi alţii, cu formula etnografică românii sunt urmaşii traco-ilirilor romanizaţi. Părintele Dumitru Stăniloaie observă că romanizarea - subiectul unor dezbateri vaste - s-a realizat în primul rând prin Creştinarea traco-ilirilor, proces care determina şi romanizarea şi deschidea calea către o latinizare adevărată şi pentru cei din apropierea comunităţilor creştine.

Invazia slavă din sec. VII va avea două efecte devastatoare pentru români. Întâi, va permite grecilor să transforme Romania în Imperiu romaic, adică grecesc (prin termenul de romaic se arăta continuitatea prin greci a Imperiului roman). Apoi va separa pe românii din sudul Haemului (Munţii Balcani), de cei din nord. Separarea va cunoaşte o serie de întreruperi şi mişcări de unificare, ca cea a Asăneştilor (sec. XII-XIII), fără a putea fi însă împiedicată până la capăt. Românii sudici - aromânii - vor rămâne separaţi de cei nordici. Alte ramuri ale poporului român - românii din Dalmaţia şi Istria, cei din Crimea, Zaporojia şi Caucaz - vor dispărea şi ele, total sau aproape total, în decursul istoriei.

În Evul Mediu, populaţia de pe teritoriul actual al României trăia în trei principate distincte: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. In secolul 18, primele două (Moldova 1711, Tara Romaneasca 1716) au fost vasale Imperiului Otoman, dar aveau autonomie internă, perioada cunoscuta ca perioada domnitorilor fanarioti. Transilvania aparţinea Ungariei, apoi Imperiului Otoman, apoi Imperiului Austro-Ungar, dar având de asemenea o autonomie largă.

Statul modern român a fost creat prin unirea dintre principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, în anul 1859, odată cu alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta a fost nevoit să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, datorită orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului. După înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, conducerea ţării a fost asigurată de o Locotenenţă Domnească, aceasta fiind indirect responsabilă pentru perpetuarea Unirii. Aceasta nu fusese garantată decât pe parcursul domniei lui Cuza, momentul fiind depăşit de introducerea unei case domnitoare străine, de Hohenzollern din ramura catolică: din 1881, regi. România a devenit independentă în urma participării la războiul ruso-turc din 1877-1878.

Ţara îşi va mări teritoriul ca urmare a celui de-al doilea război balcanic, când în urma Păcii de la Bucureşti (1913) se obţine Cadrilaterul şi a Primului Război Mondial, când Transilvania, Bucovina şi Basarabia sunt obţinute, în cea mai mare parte, prin aplicarea politicii "autodeterminării naţiunilor" (principiile wilsoniene, cu iniţiative locale şi plebiscite), dar având ocazional aspectul unor campanii militare (1918-1919).

Basarabia, Bucovina de nord şi Ţinutul Herţa au fost încorporate Uniunii Sovietice în 1940, recuperate în anul 1941 şi apoi din nou încorporate în Uniunea Sovietică în anul 1944, iar astăzi se află în componenţa Republicii Moldova şi a Ucrainei. În anul 1940, Cadrilaterul a fost restituit Bulgariei.

DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Geografie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles