Eseu - text poetic studiat apartinand lui Tudor Arghezi

7x puncte

categorie: Romana

nota: 10.00

nivel: Gimnaziu

La nivel stilistic, titlul se valideaza ca un oximoron, care pare a copia modelul baudelairian din Florile raului, deoarece asociaza un termen din sfera semantica a frumosului - "flori" - cu unul din cea opusa - "mucigai". La nivel semantic, din punct de vedere denotativ, titlul fixeaza imaginarul poetic in sfera spatiului inchis, umed, specific inchisorilor, propice "florilor de mucigai", pete de[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Eseu - text poetic studiat apartinand lui Tudor Arghezi

La nivel stilistic, titlul se valideaza ca un oximoron, care pare a copia modelul baudelairian din Florile raului, deoarece asociaza un termen din sfera semantica a frumosului - "flori" - cu unul din cea opusa - "mucigai". La nivel semantic, din punct de vedere denotativ, titlul fixeaza imaginarul poetic in sfera spatiului inchis, umed, specific inchisorilor, propice "florilor de mucigai", pete de culoare in cadrul unui univers tern, mohorat, dezolant. In sens conotativ, se valideaza ideea ca in orice existenta sordida poate exista ceva frumos, "floarea" devenind un simbol al nasterii frumusetii din materia imunda.

La nivel metatextual, titlul avertizeaza asupra formulei lirice uzitate de poet, estetica uratului, confirmand ideea ca "Arghezi a imbogatit si innoit vocabularul poetic romanesc [...] prin impunerea nu numai de termeni pana la el tabu, ci si de alte vorbe fara acces, pana atunci, in literatura, recoltate din toate zonele si straturile limbii." ( D. Micu ) Incipitul are caracter declarativ, verbul de persoana I identificand eul liric subiectiv: "Le-am scris cu unghia pe tencuiala". Lexemele primei secvente poetice contureaza imaginea unui spatiu inchis, a unei materialitati grele, elementare, un spatiu interior, ostil.

Intunericul sugereaza claustrarea, devenind laitmotiv al poeziei si al volumului. Se descrie un spatiu al singuratatii absolute, din care lipseste pana si gratia divina: "Pe un parete de firida goala, / Pe intuneric, in singuratate, / Cu puterile neajutate, / Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul / Care au lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan." Adjectivul obtinut prin prefixare negativa - "neajutate" - este ilustrativ pentru conditia eului liric. Animalele biblice, secundanti ai celor trei evanghelisti, lipsesc din existenta creatorului arghezian. Versurile acestei strofe contureaza un imaginar al temnitei, respirand accente ale "substratului antropologic" (Adrian Marino), dat fiind faptul ca poetul a fost inchis intre 1918-1919 la Vacaresti, ca urmare a publicarii pamfletului Baroane.

Perspectiva este moderna, unul dintre elementele definitorii pentru lirica modernista fiind imposibilitatea interpretarii ei liniare, textul obligand permanent la reveniri, reconsiderari. Cursivitatea este asigurata de folosirea consecventa a ingambamentului, procedeu artistic prin care se continua ideea inceputa intr-un vers in versul urmator. Din punct de vedere stilistic, aceasta prima secventa lirica este lipsita de artificiul metaforizant. Expresivitatea rezulta din caracterul surprinzator al asocierilor, procedeele artistice fiind putine, pentru ca, in cazul lui Tudor Arghezi, "mai mult decat prin lansarea de cuvinte ca atare, oricare ar fi sursa acestora, banalitatea e ucisa, prin relatiile in care sunt puse cuvintele, prin "potrivirea" lor" ( D. Micu ).

Asadar, dintre procedeele artistice, apar: enumeratia - Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul" - epitetul - "firida goala", "puterile neajutate". La nivel sintactic, absenta complementului direct din prima fraza a poemului creeaza ambiguitatea sensurilor, specifica poeziei moderne. Absenta determinantului sintactic pentru verbul "am scris" este justificabila in mai multe moduri: complementul este exprimat anterior, in titlu ( "florile de mucegai le-am scris cu unghia pe tencuiala" ); complementul poate fi considerat lexemul din versurile urmatoare: "stihurile le-am scris cu unghia pe tencuiala".

Avand in vedere simetriile sintactice, se poate stabili o relatie de echivalenta intre florile de mucegai si stihuri, ceea ce presupune metamorfoza artistica a unei realitati ( florile de mucegai se transforma in stihuri ). Artisticul ca modalitate de iesire din contingent, ideea ca poezia inseamna atemporalitate constituie principiul organizator al ultimelor versuri din prima strofa: "Sunt stihuri fara an". Perpetuarea in timp a creatiei artistice - "fara an" - conserva momentul elaborarii - "Stihurile de-acum". Enumeratia prin care se prezinta caracteristicile liricului din Flori de mucigai are rolul de a puncta ineditul formulei artistice abordate, estetica uratului: "Stihuri de groapa, / De sete de apa / Si de foame de scrum, / Stihurile de acum."
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles