Elemente moderne si postmoderne - Mircea Eliade

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.43

nivel: Liceu

În cartea sa, Gândirea slabă, Gianny Vattimo spune: „…modernitatea a fost epoca istorismului forte: însuși conceptul de modern a căpătat o valoare normativă – explicativă… Adică a fi modern însemna a fi mai apropiați de sfârșitul timpuriloe, mai avansați către adevăr. Numai în cultul progresului are sens o valoare normativă a termenului de „modern”. Nimănui nu-i[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Elemente moderne si postmoderne - Mircea Eliade

În cartea sa, Gândirea slabă, Gianny Vattimo spune: „…modernitatea a fost epoca istorismului forte: însuși conceptul de modern a căpătat o valoare normativă – explicativă… Adică a fi modern însemna a fi mai apropiați de sfârșitul timpuriloe, mai avansați către adevăr. Numai în cultul progresului are sens o valoare normativă a termenului de „modern”. Nimănui nu-i place să fie numit reacționar; preferă să fie numit modern, pentru că ne gândim la istorie ca la un curs unitar al istoriei – explicativă o invenție a lumii occidentale care se considera pe sine centrul, în timp ce toate celelalte culturi, cu istoriile lor, erau considerate mai primitive, mai înapoiate, necivilizate etc. Marile imperialisme o dată încheiate – a luat cuvântul cultura islamică, diversele culturi ale lumii a 3-a nu se mai simt primitive în comparație cu noi occidentalii – astfel încât e greu să ne mai gândim la istorie ca la un curs unitar. Aceasta, după mine, justifică discursul celor ce vorbesc de sfârșitul modernității. Sfârșitul modernității nu înseamnă că nu mai au loc evenimente, ci că evenimentul nu mai e considerat ca având loc pe o linie unitară a istoriei gândite ca progres unic…”1

Teoria lui Vattimo este foarte coerentă. În centrul teoriei lui asupra postmodernismului, teorie considerată în plan mondial importantă stă conceptul de gândire slabă. G. Vattimo numește gândire puternică, forte, gândirea de tip modernist, aparținând ce deosebire culturii euro-americane de după iluminismul francez și care administrează plenar modernitatea în special după 1900 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
Din acest punct de vedere de tip G. Vattimo, gândirea forte, modernă are drept caracteristica principală atitudinea fundamental critică față de toată moștenirea occidentală (filosofică, religioasă, artistică, economică, politică) perspectiva critică lansată și sistematizată în ceea ce filosofii au numit „cultura critică”.

Criticismul modern atât filosofic cât și artistic literar nu se mulțumește însă să demoleze valorile moștenite, ci au pretenția de a impune un model totalizator, modelul cultural european. Prin urmare modernismul este o cultură forte în sensul că urmărește deținerea controlului cultural și se bazează pe o politică a impunerii sintezelor universale după regulile stabilite de către gândirea și cultura europeană.
Postmodernitatea presupune depășirea perspectivei unei gândiri autoritare. Gândirea slabă este tolerată, bazată fiind pe includerea vocilor diferite și a culturilor diferite. Gândirea slabă înseamnă recunoașterea diversității culturale cu riscul fragmentării și cu prețul pierderii controlului unificator, totalizator asupra cursului istoriei. Sensul conceptului de „gândire slabă nu este unul negativ, ci unul de tip pozitiv. Gândirea slabă este expresia unei poziții democratice pentru că ea dorește o lume ca loc al tuturor, o lume integrată.

Teoria lui Vattimo bazată pe conceptul de „gândire slabă” vizualizează postmodernitatea ca pe un spațiu cultural la care participă multiple modele interpretative atât ale realității cât și ale adevărului, a istoriei. Prin urmare esența postmodernității este pluralismul, toleranța, acceptarea dezvoltării simultane a mai multor linii culturale, viziuni asupra istoriei.
Romanul Întoarcerea din rai reprezintă o nouă etapă în evoluția autenticității, înțeleasă ca un conținut moral. Regăsim în acest roman un Eliade familiar, discursiv, meditativ, disociativ și imaginativ, senzual și ascetic, orgolios, uman și diprețuitor. Viziunea pluralistă a lui Eliade ne dă senzația că asistăm la o serie de jurnale intime, împletite astfel încât ele să evoce un fragment de viață. Personajele își gândesc faptele, le comentează și le retrăiesc mintal.

Întoarcerea din rai este romanul generației care s-a format în perioada de după război. Viața nouă care se întrezărea pentru întreaga țară a avut repercursiuni în viața tineretului. Generația acestui timp aduce cu sine introspecțiunea și analiza, vrea să se cunoască și să fie cunoascută, de aici egotismul ei accentuat, nevoia de a se defini prin manifeste, de a-și găsi sensul propriu. Mircea Eliade este un reprezentant tipic al acestei mișcări, înclinat spre meditație. În scrierile lui Eliade se simte tensiunea interioară care transformă datele cunoașterii în experiență personală, dramatizându-le, făcând din ele un mijloc de verificare a propriilor surse sufletești. Întoarecerea din rai este o confesiune, iar în fiecare din personajele acestui roman suntem înclinați să vedem un Mircea Eliade în ipostaze diferite din viața sa.

Pavel Anicet, personajul principal al cărții, este un tânăr blond, cu statură atletică, frumos, puternic și fascinant. Deosebit de înzestrat, prevestea să devină un nume răsunător în publicistica și cultura românească. Surprinzător însă, el încetează de câțiva ani să mai scrie și chiar să mai citească.
Acest Don Juan dorit și râvnit iubește în același timp două femei – pe Ghighi și pe Una, fără să fie în stare să se fixeze asupra uneia din ele. Dorind singurătatea, frământându-se, nu vede decât o singură soluție: sinuciderea. Moartea senină, fără suferințe îi poate asigura libertatea. Ea este singua beatitutdine. Sinuciderea lui Pavel exprimă tragedia propriei sale generații.
Pamfletar, abstinent până la 26 de ani, posesor a două licențe, corector de noapte la un ziar, el nu dorește să parvină, nu-l interesează nici obținerea unei slujbe onorabile, Pavel Anicet reprezintă tipul ratatului.

Într-unul din lungile sale solilocvii, Pavel Anicet își spune: „Slăbiciunea noastră, a modernilor, e că în loc ca noi să gândim, gândurile ne gândesc pe noi. Noi stăm molâi, femei adipoase, lubrice, nesatisfăcute, și gândurile ne violentează, ne schingiuesc, ne vând altora, iar noi nu protestăm, ci le lăsăm să ne stăpânească, să ne îndrepte pașii, să ne prostitueze oricărui adevăr care le satisface pe ele, nu pe noi.”2
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles