Elegia a noua

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.63

nivel: Liceu

Elegia a noua
Obosit, Demiurgul își privește creația: “Mă uit la păŹianjeni ca la mine înŹsumi, mă uit la cămile ca la mine însumi (…). Mă uit la munte ca la mine însumi, la mare ca la mine însumi. (…) Ah, numai la mine nu mă uit ca la mine însumi”, stă scris în Al treilea testament .
Apartenența la mit e limpede: “De la ou ni se trage…”.[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Elegia a noua

Elegia a noua
Obosit, Demiurgul își privește creația: “Mă uit la păŹianjeni ca la mine înŹsumi, mă uit la cămile ca la mine însumi (…). Mă uit la munte ca la mine însumi, la mare ca la mine însumi. (…) Ah, numai la mine nu mă uit ca la mine însumi”, stă scris în Al treilea testament .
Apartenența la mit e limpede: “De la ou ni se trage…”.

De aceeași părere a fost și sculptorul Constantin BrânŹcuși, preluând mitul oului ca temă pentru lucrările Nou născut (vezi cele șapte versiuni) și Începutul lumii. Un exeget avizat al creației brâncușiene, Mircea Deac, este de părere că artistul român ar fi luat contact cu acest mit prin filosofia tibetanului Milarepa, dar și prin intermediul basmelor auŹtohtone ; folclorul românesc a conservat eleŹmenŹtele unei mitologii străvechi, de o poezie dulce și o fiŹlosofie viguroasă, etică.

Elegia a noua
Evident că Nichita a preluat echivalentele simŹboŹlistice unanim uziŹtate, adăuŹgânŹdu-le doar un tuș de lirism personal. Astfel, “pasărea” nu e decât un termen profan pentru “spirit”, așa cum “aripile” sunt ferestre spre alte luŹmi, iar “oul” este mormânt și leagăn al spiritului , un simŹbol al ciclicității deci.
În prima parte din Elegia a noua, undeva, pe Terra - o planetă oarecare din Univers - , e pe punctul de a se naște spiritul, conștiința și siŹnele unei viețuiŹtoare vreŹmelnice. Ființa care se naște spărgând coaja unui ou neŹgru e jumătate om, jumătate pasăre (“sentimentul unei aŹripi îmi curge-n spinare, senzația de ochi își caută o orbită”; “sare din mine un fel de plisc”; “refuză să fie un obelisc șira intimă, curbată”), altfel spus materie și spirit deopotrivă, gravitație și levitație.

În a doua parte a elegiei, neabandonând metafora oului, Nichita dezvoltă tema asŹpiŹrației spre perfecțiune, prin spargerea succesivă a cojilor neștiinței: “Sar cojile negre deodată și iată-mă, suav, închis într-un ou mult mai mare”. E legea ciclicității, a asŹcensiunii în spirală. FieŹcare ciclu (creștere, apogeu, desŹcreștere) înseamnă acumulare de inforŹmații și experiențe, deci evoluție. Apoi, după un popas în Hiperboreea, se deŹclanșează un nou ciclu, porŹnind de data aceasta de la acumulările anterioare.

Coaja oului e cu mult mai mare.
(La fel și lumile se nasc și mor fără încetare. SoaŹrele apuŹne și răŹsare. Râurile se varsă în mare, se fac nori de ploaie sau zăpadă, penŹtru ca firicelul de izvor să devină iarăși râu).
În virtutea legilor universale, componentele vii ale creŹației sunt plasate în sisteme deschise, evolutive. Din această perŹspectivă, moarŹtea propriu-zisă nu există, ci este doar o etapă ce marchează sfârșitul unui ciclu. După staŹdiul de repaus hiperboreean, va urma imŹplicit, nu nașŹterea, ci re-nașterea. Reprezentarea grafică a sisŹtemelor deschise este spiŹrala.

Elegia a noua
Taina acestei legi e înŹchisă în corpul omului, căci structura moleculei de AND este răspunsul.
Tema din elegia a noua o regăsim și în volumele ulteŹrioare ale lui Nichita, poetul încercând să gloseze porŹnind de la această idee geŹneŹroasă. Astfel, în poezia Mă asemui cu un copac (vol. Obiecte cosŹmice, 1967) imaginea ouălor conŹcentrice e subŹstituită cu salturi sucŹceŹsive în astral: “Atunci voi fi îngăduit de prieteni, de dușmani și voi schimba planeta (…). Apoi îmi voi schimba iarăși planeta, și-așa mai departe, ce monotonie…”.

Tot în 1967, apare volumul Roșu vertical, ce conŹține poezia Oul cu iris: “Sar cojile! La început, privirea dă din aripi în unda despărțită în delta pe care o face când se varsă în oră, secunda”. Un an mai târziu, poetul închide tema deŹfinitiv, constatând cu tristețe și o ușoară undă de pesimism, că perŹfecțiunea e intangibilă: “O, nu există nici un ou din care să se nască lumea trăită rău, din nou, în lumea cea visată și cerească” (Egg, în vol. Laus Ptolemaei, 1968).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles