Echilibrul necesar - eseu

2x puncte

categorie: Filosofie

nota: 9.58

nivel: Liceu

În concepția Sfântului Augustin, aventura umană este o luptă strânsă între ,,lumina divină" și ,,întunericul drăcesc", între două puteri supreme, reprezentate de ,,Civitas Dei" (statutul lui Dumnezeu) și ,,Civitas terrena" (statutul pământului).

Lupta devine într-un punct finită, pentru că unul dintre adversari trebuie să cedeze, aventura începând astfel cu ,,facerea omului" și sit[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Echilibrul necesar - eseu

În concepția Sfântului Augustin, aventura umană este o luptă strânsă între ,,lumina divină" și ,,întunericul drăcesc", între două puteri supreme, reprezentate de ,,Civitas Dei" (statutul lui Dumnezeu) și ,,Civitas terrena" (statutul pământului).

Lupta devine într-un punct finită, pentru că unul dintre adversari trebuie să cedeze, aventura începând astfel cu ,,facerea omului" și situarea lui în paradis și sfârșindu-se cu ,,re-facerea omului". În toată lupta- aventură, omul, un picaro, va fi dotat cu structuri al căror rost este foarte bine cântărit în economia universală și care vor îngădui ființei doar o finalitate limitată în cosmos.

I se va impune, prin cenzură și frâne transcendente, un permanent destin creator, care rămâne mereu în relativitate. Prin toate aceste condiționări ale aventurii, omul se situează pe o linie incontestabil tragică, dar și măreață în același timp, într-o permanentă istoricitate, iremediabilă și fără capăt.

,,Pentru a încerca să înțelegem aventura umană" trebuie să ne raportăm și la divinitate, și la orizontul misterului. Parte integrantă din ființa umană, orizontul misterului ține de structura, când mai clară, când mai obscură, dar fundamentală a conștiinței. Fără acest orizont, omul n-ar fi Om, nu ar avea de ales decât între asumare și resemnare, nemaiputând ieși din orizontul concret și, mai ales, pătrunde în orizontul necunoscutului.

Dacă Dumnezeu s-a făcut om (iar omul poate fi absorbit de Dumnezeu) înseamnă că fiecare parte se poate împărtăși din calitatea celeilalte. Se ajunge astfel la un ,,punct de echilibru între spirit și materie, între ficțiune și realitate", care poate fi găsit și explicat cu ajutorul Legii Kybalionului.

Esență a filozofiei hermetice, cunoscută și sub denumirea de ,,Legea a tot ce este" sau ,,Legea lui UNU", legea Kybalionului se manifestă în toate cele trei sfere ale universului (materială, spirituală și mentală), nefiind întâmplător alcătuită, la rândul ei, din șapte legi (șapte-simbol al vieții veșnice, totalitatea universului în mișcare și echilibru, cheia desăvârșirii).

Spune legea corespondenței: ,,Ceea ce este sus este și ceea ce este jos, ceea ce este jos este și ceea ce este sus". Aceasta ajută, într-un fel, la decriptarea tainelor universului: ceea ce este în planul fizic, jos, este ca și ceea ce este în spirit, sus. Ceea ce este mic este și mare.

Conform acestei legi totul se leagă, iar acea disociere care se face între spirit și materie este falsă, fiindcă în fond (și în absolut) ce este spiritul este și materia. Se explică astfel faptul că există o armonie, un raport constant între diferitele planuri de manifestare ale Vieții și Ființei (material, mintal, spiritual). Planurile sunt asemănătoare, diferența între ele fiind doar de grade și niveluri de vibrații, aparent diferite. Există așadar un echilibru!

Legea a patra, a polarității: ,,Totul este dublu... asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație, extremele se ating, toate adevărurile nu sunt decât semi-adevăruri, toate paradoxurile pot fi conciliate." Fiecare aspect numit (sau nenumit, dar existent în sine) are o față văzută și una nevăzută. Nu există bine și rău, sunt polarități ale unei energii și împreună formează monada.

Bucuria și tristețea sunt polarități ale senzațiilor, căldura și frigul, deși par opuse, în realitate sunt același fapt, distingându-se doar prin diferența de grade. La fel, dragostea și ura, binele și răul, toate depind de voința noastră de a le transforma dintr-una în alta. Din nou echilibru!

Cea de-a șaptea lege, a genului: ,,Este un gen în toate lucrurile, totul are principiile sale". Fiindcă ,,genul se manifestă, echilibrat, pe toate planurile", Masculinul și Femininul din fiecare, luate ca un tot unitar, și nu separat, ca principii, se manifestă dinamic și într-un echilibru perfect în procesul creației, în ființa umană, care-și găsește realizarea (aproape tot timpul) în limitele ce i s-au hărăzit. Și astfel, Totul este posibil!

În lucrarea sa, Ce putem afla despre om..., Konrad Lorenz ne propune nouă, cititorilor ,,să privim un acvariu cu pești!", dându-ne și câteva explicații. De regulă peștii sunt colorați, cu înotătoare bogate, au forme neobișnuite și decorează armonios acvariul.

,,S-ar putea ca pentru mulți să fie o dezamăgire faptul că multitudinea de forme a ceea ce are viață, ale cărei legi armonioase ne trezesc venerație și a cărei frumusețe ne încântă simțul estetic, a luat naștere într-un mod prozaic și mai cu seamă cu o determinare cauzală clară" (ibidem). Cele mai multe persoane, la vederea peștilor, se vor opri la ,,prima uimire":

Ce frumoși sunt!, pe când altele vor fi în stare să vadă mai mult decât toți ceilalți privitori sau crescători de pești... Așa este și cu aventura umană: fiecare o înțelege și-o ,,admiră" după cum simte propriile sale vibrații.

Unul dintre cele trei ,,hiatusuri evoluționiste" (ibidem) concepute de Lorenz pune problema ființei umane la limita dintre Leib und Seele (trup și minte). El demonstrează că nu există o separație între trup și minte, că întreaga cunoaștere și toate emoțiile se petrec la nivelul creierului, contrazicând crezul lui Descartes, conform căruia aproape toate acțiunile ființei umane erau atribuite minții independente, sufletului nemuritor și intangibil.

Cu toate acestea, nu există un înțeles universal, la care să ajungem cu toții. În aventura umană nu există decât înțelesul pe care-l dăm noi vieții noastre, un înțeles propriu, un roman propriu, o carte a vieții aventuroase a fiecăruia.

,,Câți oameni sunt într-un singur om? Tot atâția câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții. Și, dac-ai mări acea picătură, să te poți uita în adâncul ei, ai revede toate miile de stele ale cerului, fiecare-o lume, fiecare cu țări și popoare..." (Mihai Eminescu, idem). În ființa umană se află Viața și Moartea, tangibilul și intangibilul, cognoscibilul și incognoscibilul, se ascunde întregul Univers: ,,Cunoaște-te pe tine însuți, și vei cunoaște Universul!".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles