Dumnezeu in conceptia filozofilor

5x puncte

categorie: Filosofie

nota: 8.70

nivel: Facultate

In lumea vizibila, soarele face ca lucrurile sa fie laminate, si deci vazute. In lume inteligibililui, suprasensibila, idea Binelui este deasupra tuturor celorlalte idei. Asa cum spune Platon, Binele este “pricina pentru tot ce-I drept si frumos; ea zamisleste in domeniul vizibil lumina pe domnul acesteia, iar in domeniul inteligibil chiar ca domneste, producand adevar si intelect”. DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dumnezeu in conceptia filozofilor

In lumea vizibila, soarele face ca lucrurile sa fie laminate, si deci vazute. In lume inteligibililui, suprasensibila, idea Binelui este deasupra tuturor celorlalte idei. Asa cum spune Platon, Binele este “pricina pentru tot ce-I drept si frumos; ea zamisleste in domeniul vizibil lumina pe domnul acesteia, iar in domeniul inteligibil chiar ca domneste, producand adevar si intelect”.

Pentru filosoful Platin (sec.III e.n.), idea aceasta de Bine este Dumnezeu. El este unul, simplul, vesnicul, infinitul. Dumnezeu este cauza a tot ce este; El transcunde timpul si spatial, lucrurile totae deriva din El, insa, El ramane neschimbat. La El insa nu ajungem nici cu ajutorul simturilor si nici prin ratiune, ci pe calea extazului mistic.

In multe dintre problemele pe care le cerceteaza, filosofii nu simt nevoia sa puna la lucru un concept precum cel de Dumnezeu; insa in abordarea altor probleme, unii filosofi au argumentat ca e necesar sa facem apel la acest concept.

Potrivit acestor filosofi, conceptual de dumnezeu poate fi integrat in sistemele noastre de idei si poate fi utilizat ca un principiu explicativ. Astfel, dupa R.Descartes, Dumnezeu are valoare explicative dintr-o perspective epistemological (=care vizeaza cunoasterea noastra): Dumnezeu face posibila cunoasterea certa: ideile clare si distincte il au pe Dumnezeu ca autor. De aceea, in cazul lor concordanta cu lucrurile este garantata. De obicei insa, filosofii au considerat ca Dumnezeu este principiu explicativ sub un aspect antologic (=care zizeaza ceea ce exista).

1) Intr-un prim sens, Dumnezeu a fost inteles drept cauza transcendenta a lumii. Simbolul credintei crestine, “Crezul” adoptat de consiliul de la Niceea, exprima sintetic acest punct de vedere“Cred intr-unul Dumnezeu, tatal atottiitorul. Facatorul cerului si al pamntului, al tuturor vazutelor si nevazutelor… ”. Inteles drept creator al lumii, Dumnezeu este principiul prin care putem explica existenta acesteia.

2) Intr-un al 2-lea sens, Dumnezeu a fost considerat sa substanta imanenta a lucrurilor. Desigur ca cel de-al 2-lea sens este incompatibil cu primul. In acest caz, Dumnezeu nu este o cauza a lucrurilor situate in afara acestora si, in general, in afara lumii. B.Spinoza filosoful care a sustinut acest punct de vedere, considera ca “ tot ce exista se gaseste in Dumnezeu si nimic nu poate nici sa existe, nici sa fie conceput fara Dumnezeu”.

Asa cum omul are diverse attribute, precum cele de a fi rational, de a fi biped, de a fi mamifer etc, tot asa Dumnezeu are o infinitate de atribute; dintre acestea noi cunoastem numai 2: intinderea si cugetarea. Prin atributul intinderii Dumnezeu creeaza toate lucrurile materiale care se gasesc in timp si spatiu; atributul cugetarii exprima rationalitatea infinita a lui Dumnezeu. Inteles astfel, Dumnezeu este identic cu natura lucrurilor: Dumnezeu adica Natura, scria Spinoza. Conceptul de Dumnezeu permite sa explicam natura, lumea, faptul ca ea exista de sine statatoare, ca o substanta, lumea este un tot unitar, necreata si nepieritoare, infinita in atributele sale.

3) Intr-un al 3-lea sens Dumnezeu a fost conceput drept cauza prima a lucrurilor ce se afla in lume. Uitandu-ne in jur, vedeau cum ele se misca, se transforma. Daca ceva se misca, argumenta Aristotel, trebuie sa existe un altceva care il misca, acesta, la randul lui, trebuie sa fie miscat de altceva – si asa mai departe. Dar nu putem merge la infinit: trebuie sa existe un prim motor, ceva care sa puna in miscare otate lucrurile.

Dar acest prim motor nu poate fi el insusi in miscare, caci atunci el ar trebui sa se miste pe sine insusi. Acel miscator nemiscat este dupa Aristotel Dumnezeu: existenta lui ne permite sa explicam miscarile tuturor miscarilor din lume. Sa urnim “potenta”, capacitatea unui lucru de a primi un atribut, o proprietate si “act” – faptul de avea acea proprietate. De pilda, zicem ca cineva are capacitatea de a invata chimia; iar dupa ce a invatat-o, el este chemist in act. Dumnezeu nu poate fi in potenta; caci atunci El ar putea fi creat de altcineva, ori ar putea sa se trnsforme se devina altceva decat este – ceea ce am vazut ca nu e posibil. Prin urmare, Dumnezeu este act pur.
« mai multe referate din Filosofie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles