Duiliu Zamfirescu

07 mai 2009

!!! Textul de mai jos este doar un preview al referatului cu numele de mai sus. Pentru varianta printabila care poate sa contina imagini sau tabele apasa butonul de 'download' !!!

Duiliu Zamfirescu in perioada 1877 si 1880, este student la inmatriculat al Facultatii de drept si, doar ca auditor, participa la cursurile desfasurate in cadrul Facultatii de Litere si Filosofie. Dupa o scurta activitate juridica, Duiliu Zamfirescu devine redactor la „Romania libera”, iar in 1885 se angajeaza in Ministerul Afacerilor Straine, incepand o indelungata cariera diplomatica ce va dura douazeci de ani, in timpul careia face numeroase calatorii, viziteaza muzee celebre si locuri vestite, studiaza istoria antica si arheologia.

Duiliu Zamfirescu a debutat cu cateva poeme publicate in 1877, in revistele „Ghimpele” si „Razboiul”, ramase simple versificatii. Intre 1880 si 1882, se produce debutul semnificativ al lui Duiliu Zamfirescu in paginile „Literatorului”. A doua revista literara, la care va colabora in mod constant si care-i va marca evolutia estetica a lui Duiliu Zamfirescu spre clasicitate, este „Convorbiri literare”, frecventand cenaclul in voga al timpului „Junimea”, si intretinand relatii cordiale cu mentorul acesteia, criticul epocii – Titu Maiorescu.

Publica volumele lirice: „Alte orizonturi”, „Imnuri pagane”, „Poezii noua”, doua volume de nuvele („Fara titlu”, „In fata vietii”) si patru din cele cinci opere in proza care alcatuiesc ciclul romanesc al „Comanestilor”, format din:”Viata la tara”, „Tanase Scatiu”, „In razboi”, „Indreptari” si „Anna” sau „Ceea ce nu se poate”.

Asadar,Duiliu Zamfirescu a lucrat 17 ani, intre 1894 si 1911, la configurarea acestei vaste panorame a societatii romanesti.

Duiliu Zamfirescu moare in 1922, la Agapia.