Dreptul civil

5x puncte

categorie: Drept

nota: 8.78

nivel: Facultate

În privința persoanelor juridice urmează a se avea în vedere că drepturile și obligațiile lor se exercită prin intermediul organelor persoanei juridice, ale căror acte și fapte juridice sînt actele și faptele personei (jurdidice) însăși (art. 35 din Decretul nr. 31/1954).

Atît timp cît nu au fost constituite încă aceste organe, persoana juridică poate exista, avînd deci capacitate[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dreptul civil

În privința persoanelor juridice urmează a se avea în vedere că drepturile și obligațiile lor se exercită prin intermediul organelor persoanei juridice, ale căror acte și fapte juridice sînt actele și faptele personei (jurdidice) însăși (art. 35 din Decretul nr. 31/1954).

Atît timp cît nu au fost constituite încă aceste organe, persoana juridică poate exista, avînd deci capacitate de folosință, însă ea nu va avea deocamdată capacitatea de exercițiu. Voința organelor de conducere este voința persoanei juridice, astfel că actele întocmite în numele său o obligă. O persoană juridică răspunde de paguba provocată prin neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate sau prin fapta sa ilicită și culpabilă cu bunurile din patrimoniul său.

Este vorba așadar de actele și faptele juridice săvîrșite de organele de conducere ale persoanei juridice în limitele puterilor care le-au fost conferite. O persoană juridică nu răspunde de obligațiile personale ale asociaților ce o compun, aceștia răspunzînd în nume propriu.
Statul este personană juridică, apărînd ca subiect de drepturi și obligații.

Conținutul raportului juridic civil
Este construit din drepturile subiectului activ și din îndatoririle subiectului pasiv.

Clasificarea drepturilor subiective:

1. După sfera persoanelor obligate sînt:
• absolute: se caracterizează prin aceea că:
- titularul dreptului (subiectul activ) este determinat;
- subiectul pasiv (cel obligat) este constituit din toate celelalte persoane.

Drepturile absolute sunt opozabile tuturor în sensul că toate celelalte persoane (subiect pasiv) sînt obligate să respecte facultățile pe care titularul dreptului le are asupra lucrului și să se abțină de la orice acțiune de natură să îl împiedice să-și exercite dreptul.

Ex.: dreptul la nume, reputație, onoare (drepturi personale); dreptul de proprietate, dreptul de autor (drepturi patrimoniale).
• relative: ele există în folosul unei anumite persoane determinate.

Atît subiectul activ, cît și pasiv sînt determinate.
Este drept relativ acel în virtutea căruia o persoană numită creditor are dreptul să pretindă unei alte persoane, numită debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva.

2. După conținutul lor:
• patrimoniale: pot fi evaluate în bani, au un conținut economic;
• nepatrimoniale: nu pot fi evaluate în bani (dreptul la nume, reputație, etc.). Toate acestea sînt și drepturi absolute.

Drepturile patrimoniale se clasifică la rîndul lor în:
• drepturi reale:
- acestea se stabilesc cu privire la un lucru determinat, între o persoană ca subiect activ și toate celelalte ca subiecte pasive nedeterminate;
- "reprezintă acel drept subiectiv în virtutea căruia titularul său poate să-și exercite atributele asupra unui lucru determinat, în mod direct și nemijlocit, fără a fi necesară intervenția unei alte persoane."(C. Stătescu)

• drepturi de creanță: - acestea reprezintă dreptul pe care îl are o persoană numită creditor de a pretinde unei alte persoane, numite debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva.

Deosebiri existente între drepturile reale și drepturile de creanță:
1. Dreptul real (ca un drept absolut) presupune existența unui subiect activ de la început determinat și un subiect pasiv nedeterminat, format din toate celelalte persone, pe cînd dreptul de creanță (ca un drept relativ), presupune determinarea de la început atît a subiectului activ, cît și a subiectului pasiv (singurul subiect obligat fiind acest subiect pasiv determinat).

2. La dreptul real obligația ce revine subiectului pasiv nedeterminat este acea de a nu face nimic de natură a stînjeni exercitarea de subiectul activ a dreptului său. Subiectului pasiv îi revine astfel o obligație generală negativă.

În cazul dreptului de creanță, obligația ce revine subiectului pasiv poate fi atît pozitivă - de a da, a face ceva -, cît și negativă - de a nu face ceva, din cele ce, în lipsa obligației, subiectul pasiv ar fi putut să facă.

Dreptul real are întotdeauna ca obiect un lucru determinat, pe cînd dreptul de creanță are întotdeauna ca obiect un lucru determinat sau determinabil în viitor.

3. Titularul dreptului real își exercită prerogativele direct asupra lucrului, fără a avea nevoie de concursul altei persoane, în timp ce titularul dreptului de creanță nu poate obține realizarea dreptului său decît cu concursul debitorului.

4. Din punctul de vedere al opozabilității:
- dreptul real este opozabil tuturor;
- dreptul de creanță este opozabil numai debitorului.

5. Din punctul de vedere al efectelor:
• Dreptul real conferă titularului său:
- dreptul de urmărire, care constă în posibilitatea titularului său de a urmări bunul în patrimoniul oricui s-ar afla;
- dreptul de preferință, care constă în facultatea pe care o conferă dreptul real de a avea prioritate față de orice alt drept, prioritate care dă putința satisfacerii titularului dreptului real înaintea titularilor altor drepturi.

• Dreptul de creanță conferă titularului său un gaj general asupra patrimoniului debitorului în concurs cu ceilalți creditori ai acestuia.

6. Drepturile reale sînt limitate, prevăzute de lege;
Drepturile de creanță sînt într-un număr nelimitat.

Obiectul raportului juridic:
reprezintă prestația pe care subiectul activ o poate pretinde din partea subiectului pasiv, care poate fi pozitivă (de a da, de a face) sau negativă (de a nu face).


Clasificarea bunurilor

1. După însușirile lor fizice:
a) bunuri corporale: cele care au o înfățișare concretă, materială, pot fi percepute cu propriile noastre simțuri;
b) bunuri incorporale: cele care au o existență abstractă (drepturi reale, drepturi de creanță).

2. După cum se consumă sau nu de la prima întrebuințare:
a) bunuri compatibile;
b) bunuri necompatibile.

Utilitate practică a clasificării: numai asupra bunurilor necompatibile se pot constitui drepturi care să poată permite o întrebuințare prelungită, cu obligația de a fi restituite în natură.

3. După cum se pot înlocui unele cu altele:
a) fungibile;
b) nefungibile.

Utilitate practică: debitorul unui lucru fungibil se liberează de obligația sa predînd creditorului un bun de același gen. Debitorul unui lucru nefungibil se liberează numai dacă predă debitorului său exact lucrul determinat prin obligația asumată.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles