Dorinta de Mihai Eminescu
1x punct
categorie: Romana
nota: 9.08
nivel: Gimnaziu
"Eminescu[...]a fost și rămâne cea mai copleșitoare mărturie despre forma inegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc,atunci când se alimentează din adâncimile fertile și insondabile ale unui fond autentic"afirma Șt.Augustin Doinaș.
În lirica eminesciană ,natura apare deseori asociată cu iubirea ,fiind martora și ocrotitoarea fericirii poetului.În mijlocul naturii,[...]
DOWNLOAD REFERAT
În lirica eminesciană ,natura apare deseori asociată cu iubirea ,fiind martora și ocrotitoarea fericirii poetului.În mijlocul naturii,[...]
Preview referat: Dorinta de Mihai Eminescu
În lirica eminesciană ,natura apare deseori asociată cu iubirea ,fiind martora și ocrotitoarea fericirii poetului.În mijlocul naturii,în adâncul codrului,lângă izvor,în preajma teiului încărcat de floare,poetul trăiește fiorul iubirii,al așteptării,al tristeții.
În poezia "Dorința",Mihai Eminescu trăiește bucuria și emoția adâncă la gândul întâlnirii cu iubita în mijlocul naturii.Chemarea înflăcărată a poetului adresată iubitei, așteptarea plină de speranță și de lirism vibrează în fiecare vers într-o atmosferă de dulce și înfiorată emoție.
Titlul transpune sugestiv conținutul liric al poeziei,dorința intensă a poetului de a-și revedea iubita, ,,de-a visa un vis ferice" alături de ea,copleșiți de fericire și vrăjiți de armonia naturii.
Poezia conturează două spații care se întrepătrund într-o profundă comunicare:spațiul exterior ,real,al naturii și spațiul interior,imaginar,al emoției poetului.
Iubirea curată și fericită a tinerilor este proiectată într-un tărâm de basm.Cadrul natural,de o rară frumusețe,vibrează la emoția poetului;el nu mai este un simplu cadru al iubirii,ci devine un confident și ocrotitor al idilei.Natura dobândește astfel însușiri umane,este personificată.
Chemarea și așteptarea înfrigurată a iubitei se transmite izvorului ,,care tremură "pe prund,florilor de tei care vor cădea "înfiorate"în părul iubitei:,,Iar în păr înfiorate/Or să-ți cadă flori de tei."Codrul devine o gazdă primitoare și discretă a întâlnirii celor doi îndrăgostiți:"Crengi plecate o ascund."Izvorul cu unda limpede și răcoroasă apare ca un confident al emoției și nerăbdării poetlui:"Vino-n codru la isvorul/Care tremură pe prund."La adăpostul crengilor plecate ale codrului,pe "prispa cea de brazde",lângă izvor,poetul își cheamă iubita.
Așteptarea fetei îl face să-și imagineze emoția întâlnirii. Bucuria revederii este ocrotită de liniștea tainică a codrului și amplificată de senzația ruperii de lume într-o apropiere înfiorată a celor doi îndrăgostiți:"Vom fi singuri singurei,/Iar în păr înfiorate/Or să-ți cadă flori de tei."
Fiorul tainic al iubirii iradiază în jurul cuplului,florile de tei suave și parfumate cad înfiorate în părul fetei,sporindu-i gingășia.Iubirea celor doi tineri apare într-o stare de fericire deplină,care se prelungește sub forma somnului și a visului ferice:,,Vom visa un vis ferice."Această fericită îngemănare prin iubire a celor două suflete își găsește ecou în natură:,,îngâna-ne-vor c-un cânt/Singuratece isvoare/,Blânda batere de vânt."Epitetele subliniază sugestiv fericirea izvorâtă din iubirea împărtășită("vis ferice")proiectată într-un spațiu intim("singuratece isvoare") de o tandrețe infinită("Blânda batere de vânt").
Poetul dorește să prelungească aceste clipe de iubire în eternitatea naturii,să înveșnicească iubirea în sânul codrului:"Adormind de armonia/Codrului bătut de gânduri." Moartea își pierde aspectul sumbru,ea despovărează sufletele și proiectează în veșnicie fericirea unică a iubirii. Îngropați și adormiți de mireasma florilor de tei care vor cădea continuu deasupra lor,tinerii îndrăgostiți își vor continua,,visul ferice"în mijlocul armoniei codrului:,,Flori de tei deasupra noastră/Or să cadă rânduri-rânduri."
Locuțiunea adverbială,"rânduri-rânduri"accentuează ideea stării de fericire,stare pe care poetul vrea să o păstreze veșnic,în mijlocul frumuseții naturii.Albul florilor de tei asociat cu parfumul acestora,într-o cădere continuă,simbolizează coborârea lină în somnul veșnic al naturii,în care îndrăgostiții vor fi adormiți pentru eternitate sub omătul înmiresmat al florilor de tei,care îi va acoperi încetul cu încetul.
Muzicalitatea dulce a versului eminescian contribuie la realizarea armoniei tabloului,la atmosfera luminoasă și senină care învăluie cuplul îndrăgostiților.Măsura de 7-8 silabe,rima pereche în versuri percepute ca distihuri ample de 15 silabe sporesc farmecul inconfundabil al poeziei.Mijloacele stilistice echilibrat utilizate potențează lirismul eminescian. « mai multe referate din Romana