Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica
categorie: Romana
nota: 9.85
nivel: Liceu
Preview referat: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica
Tradiționalism
Tradiționalismul este o ideologie cultural literală interbelică caracterizată printr-un ansamblu de idei, credințe, prin care promovează tradiția și ideea de specific național. Atitudinea tradiținalismului este mai veche în cultura noastră, iar ea preia elemente din semănătorism și poporanism.
Tradiținalismul interbelic se constituie în opoziție cu modernismul lovinescian(secolul XX)
Tradiționalismul prețuiește și apară tradiția înțeleasă ca expusă pericolului alterării și degradării. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea tradiționalistă, numai că el este întors, de regulă, împotriva tendințelor și valorilor moderne ce aduc o eroziune și chiar o degradare a „vechiului”. Specifice și definitorii pentru tradiționalism sunt interesul și pasiunea pentru folclor, conservarea în mit a trecutului național, mai ales a celei de factură rurală.
Cel mai „intens” tradiționalism la reprezentat în cultura noastră, gândirismul, mișcarea literară dezvoltată în jurul revistei „Gândirea” (1921-Cluj-condusă de Cezar Petrescu). Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând literatura în toate aspectele sale: poezie, proză, teatru, cronici.
Gândirismul insistă asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea tradiționalistă a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul național în cultura română.
Nichifor Crainic, conducătorul revistei din 1926 până în 1944 susțne: „Autohtonismul nu poate fi reflectat în totalitea lui dacă nu i se ia în discuție pe lângă cele trei elmente ale specificului național (Istoria natională, Folclorul românesc, Natura) și folclorul spiritual care este caracteristic românilor, credința ortodoxă sau ortodoxismul.”
Modernism
* etimol.> derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou.
Modernismul apare în literatura sec.al XX-lea și cuprinde toate acele mișcări artistice care exprimă o ruptură de tradiție și se referă la principalele elemente noi în poezie, proză și critică literară.Modernismul nu s-a manifestat numai în domeniul literaturii,ci și în artă,fiind total opus tradiționalismului.Acesta reprezintă o manifestare radicală și îndrăzneață,a celor mai noi forme de exprimare în planul creației.Acestă tendințî susține teoria imitației,promovarea tinerilor scriitori,care au o imaginație bogată și idei ingenioase,trecerea de la o literatură cu tematică rurală la o literatură de inspirație urbană,evoluția poeziei de la epic la liric.
În literatura latino-americană de după 1880, modernismul este influențat de simbolismul francez,caracterizat de muzicalitate și exotism. În literatura romînă criticul literar Eugen Lovinescu a teoretizat modernismul prin cenaclul “Sburătorul” în lucrările de doctrină: “Istoria civilizației romîne moderne”, “Istoria literaturii romîne contemporane”, “Memorii” etc. Reprezentanți: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban, P.Constantinescu, G.Brăescu,
G.Călinescu, V.Steinu, H.Papadat-Bengescu ș.a.
Avangardism
Prezent în limbajul militar al Evului Mediu, termenul avangardă (avant - garde) se referă inițial la un detașament trimis într-o misiune de razboi, în recunoaștere.
Începând însă cu secolul XIX el desemnează și tendințele novatoare, radicale din politică, literatură, pictură, arhitectură, muzică, cinematografie.
Deși au în comun spiritul ludic sau sociale, mișcările avangardiste ( futurismul, dadaismul, suprarealismul, constructivismul, integralismul) variază prin formula, prin gradul de nonconformism și prin intensitatea negației. « mai multe referate din Romana