Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

În aceasta perioada s-au dezvoltat mai multe curente literare printre care se numarã ºi modernismul.Acesta cuprinde toate acele miºcari artistice care exprimã o rupturã de tradiþie ºi are în vedere principalele elemente noi în poezie,prozã ºi în critica literarã.Modernismul nu s-a manifestat numai în domeniul literaturii,ci ºi în artã.Fiind total opus tradiþionalismului,acesta reprezintã o manifestare radicalã ºi îndrãzneaþã,a celor mai noi forme de exprimare în planul creaþiei.Aceastã tendinþã susþine teoria imitaþiei,promovarea tinerilor scriitori,care au o imaginaþie bogatã ºi care creeazã cu uºurinþã o poezie,de asemenea susþine ºi trecerea de la o literaturã cu tematicã ruralã la o literaturã de inspiraþie urbanã, ºi evoluþia de la epic la liric.Printre moderniºti se numãrã George Bacovia,Lucian Blaga,Ion Barbu ºi Tudor Arghezi.Aceºtia s-au impus prin originalitatea creatoare.

Tradiþionalism

Tradiþionalismul este o ideologie cultural literalã interbelicã caracterizatã printr-un ansamblu de idei, credinþe, prin care promoveazã tradiþia ºi ideea de specific naþional. Atitudinea tradiþinalismului este mai veche în cultura noastrã, iar ea preia elemente din semãnãtorism ºi poporanism.
Tradiþinalismul interbelic se constituie în opoziþie cu modernismul lovinescian(secolul XX)
Tradiþionalismul preþuieºte ºi aparã tradiþia înþeleasã ca expusã pericolului alterãrii ºi degradãrii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea tradiþionalistã, numai cã el este întors, de regulã, împotriva tendinþelor ºi valorilor moderne ce aduc o eroziune ºi chiar o degradare a „vechiului”. Specifice ºi definitorii pentru tradiþionalism sunt interesul ºi pasiunea pentru folclor, conservarea în mit a trecutului naþional, mai ales a celei de facturã ruralã.

Cel mai „intens” tradiþionalism la reprezentat în cultura noastrã, gândirismul, miºcarea literarã dezvoltatã în jurul revistei „Gândirea” (1921-Cluj-condusã de Cezar Petrescu). Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând literatura în toate aspectele sale: poezie, prozã, teatru, cronici.
Gândirismul insistã asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea tradiþionalistã a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul naþional în cultura românã.

Nichifor Crainic, conducãtorul revistei din 1926 pânã în 1944 susþne: „Autohtonismul nu poate fi reflectat în totalitea lui dacã nu i se ia în discuþie pe lângã cele trei elmente ale specificului naþional (Istoria nationalã, Folclorul românesc, Natura) ºi folclorul spiritual care este caracteristic românilor, credinþa ortodoxã sau ortodoxismul.”

Modernism

* etimol.> derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou.
Modernismul apare în literatura sec.al XX-lea ºi cuprinde toate acele miºcãri artistice care exprimã o rupturã de tradiþie ºi se referã la principalele elemente noi în poezie, prozã ºi criticã literarã.Modernismul nu s-a manifestat numai în domeniul literaturii,ci ºi în artã,fiind total opus tradiþionalismului.Acesta reprezintã o manifestare radicalã ºi îndrãzneaþã,a celor mai noi forme de exprimare în planul creaþiei.Acestã tendinþî susþine teoria imitaþiei,promovarea tinerilor scriitori,care au o imaginaþie bogatã ºi idei ingenioase,trecerea de la o literaturã cu tematicã ruralã la o literaturã de inspiraþie urbanã,evoluþia poeziei de la epic la liric.

În literatura latino-americanã de dupã 1880, modernismul este influenþat de simbolismul francez,caracterizat de muzicalitate ºi exotism. În literatura romînã criticul literar Eugen Lovinescu a teoretizat modernismul prin cenaclul “Sburãtorul” în lucrãrile de doctrinã: “Istoria civilizaþiei romîne moderne”, “Istoria literaturii romîne contemporane”, “Memorii” etc. Reprezentanþi: I.Barbu, C.Petrescu, I.Voronca, A.Holban, P.Constantinescu, G.Brãescu,
G.Cãlinescu, V.Steinu, H.Papadat-Bengescu º.a.

Avangardism

Prezent în limbajul militar al Evului Mediu, termenul avangardã (avant - garde) se referã iniþial la un detaºament trimis într-o misiune de razboi, în recunoaºtere.
Începând însã cu secolul XIX el desemneazã ºi tendinþele novatoare, radicale din politicã, literaturã, picturã, arhitecturã, muzicã, cinematografie.
Deºi au în comun spiritul ludic sau sociale, miºcãrile avangardiste ( futurismul, dadaismul, suprarealismul, constructivismul, integralismul) variazã prin formula, prin gradul de nonconformism ºi prin intensitatea negaþiei. « mai multe referate din Romana