Directii in dezvoltarea de software pe plan mondial

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Directii in dezvoltarea de software pe plan mondial

Existenta unei crize soft a fost pentru prima data recunoscuta explicit in 1968, la o conferinta sponsorizata de NATO. Ca o prima concluzie a aparut ideea ca si dezvoltarea de soft trebuie realizata intr-o maniera inginereasca, idee ce a nascut sintagmele cunoscute Software Engineering sau mai nou Information Technology.
Rezultatele concrete ale acestei conferinte sau materializat in deplasarea centrului de greutate dinspre limbajele de programare catre elaborarea de metodologii si standarde de dezvoltare a softului.



Cu toate acestea, daca privim acum, dupa 30 de ani, rezultatele obtinute in dezvoltarea softului in maniera industriala sunt inca departe de progresele realizate in alte ramuri ingineresti precum microelectronica sau productia de automobile, ramuri industriale orientate pe productia de componente si asamblarea acestora in produse finite. In general, componentele considerate blocuri de constructie prefabricate si testate, produse si comercializate de cateva firme specializate, cu respectarea normelor si standardelor recunoscute (ISO,DIN), sunt asamblate de alte firme in produse finite(aparatura electrocasnica, audio-video, calculatoare, automobile, etc) care ajung pe piata la consumator.
Se pune problema transformari productie soft intr-un astfel de tipar al productiei si asamblarii componentelor standardizate. Progresele facute pana la mijlocul anilor '90 sunt putin relevante: biblioteci de subprograme stintifice din Fortrand si C, serviciile oferite de sistemele de operare moderne, biblioteci de subprograme grafice sau pachete de comunicatii sunt exemple primare de astfel de astfel de componente soft reutilizabile, chiar daca ele sunt destul de departe de definita actuala a termenului. Pe la mijlocul anilor '80, ingineria soft si-a pus mari sperante in programrea orientata pe obiecte (POO),considerata solutia ideala pentru rezolvarea crizei soft. Din pacate, asteptarile n-au fost confiramate: din ce in ce mai multi specialisti considera azi ca sperantele puse in POO nu s-au implinit, in special cand e vorba de dezvoltare programelor foarte mari, intretinerii lor dar mai ales in privinta reutilizari codului. Limbajele de programare orientate pe obiecte sunt complexe prin urmare curba de invantare este lunga; pe langa invantarea limbajului este necesara si familiarizarea cu ierarhiile de obiecte, proprii fiecarui mediu de dezvoltare, care cere un timp mult mai mare chiar si decat invatarea limbajului. Intr-o aplicatie orientata pe obiecte (vazuta ca o colectie structurata de obiecte ce comunica intre ele) obiectele sunt dependente de implementare altor obiecte , asadar se pot conecta doar la obiectele prevazute in etapa de proiectare a aplicatiei.
Incercare de a rezolva toate aceste probleme a dus la aparitia conceptului programarii orintate pe component(POC). Softul bazat pe componente inseaman o compunere(asamblare) a componentelor, unele dintre ele componente standard, iar altele componente specializate. Componentele sunt obiecte de sine statatoare care se pot integra si functiona intre-aplicatii, inter-retele si inter-sisteme de operare.
O componenta are o interfata bine precizata prin care isi expune functionalitatea, este independenta de sistemul care o foloseste, serviciile ei putand fi apelate intro maniera transparenta si independenta de sistemul de operare sau mediu de programare.
Succesul industriei componentelor nu poate fi stabilit decat de piata. Piata stabileste succesul sau falimentul unei firme ce produce componente soft, in functie de calitatea serviciilor oferite de aceasta si de usurinta cu care componentele se asambleaza in aplicatii. « mai multe referate din Informatica