Din lumea celor care nu cuvanta - Marinimie de Emil Garleanu

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Din lumea celor care nu cuvanta - Marinimie de Emil Garleanu

Din lumea celor care nu cuvanta - Marinimie de Emil Garleanu - Fire visãtoare, dotat cu o sensibilitate deosebitã, încã de pe bãncile ºcolii, Emil Gîrleanu se dedicã literaturii. ªi-a fãcut debutul în 1900, publicînd în paginile revistei Arhiva din Iaºi, poezia Iubitei , devenind apoi redactor al revistei sãmãnãtoriste Fãt Frumos din Birlad si colaborator la Convorbiri critice, Sãmãnãtorul º.a., în paginile cãrora publicã o bunã parte din scrierile sale. Pe lîngã o intensã muncã pe tãrîmul beletristicii, a desfãºurat o importantã activitate de organizator. A întemeiat revista Fãt Frumos , a fost redactor la Falanga literarã ºi artisticã , supliment al Convorbirilor critice , a dirijat Biblioteca româneascã Socec; a scos la Craiova revista Proza , pe care o redacta singur, împreunã cu Dimitrie Anghel ºi ªt. O. losif, Emil Gîrleanu a înfiinþat îa Bucureºti Societatea scriitorilor români (1908), devenind în 1911 preºedintele ei.

Emil Gîrleanu a desfãºurat ºi o activitate importantã la Teatrul Naþional din Craiova (1911), in calitatea sa de director. Entuziast animator cultural, iubitor al creaþiei populare, fin cunoscãtor al naturii, scriitorul se stinge din viaþã la 2 iulie 1914, la Bucureºti, lãsînd o operã plinã de gingãºie si sen¬sibilitate. Emil Girleanu, în faza de început, este influenþat de ideologia sãmãnãtoriºtilor aºa cum vãdesc unele schiþe ºi povestiri în care elogia viaþa patriarhalã a boierilor moldoveni ( Bãtrinii , 1905, volum de debut). Forþa talentului lui Emil Gîrleanu însã îl conduce treptat spre o viziune realistã in literaturã, prin abordarea unor teme din viaþa celor umili.

Din lumea celor care nu cuvanta
Marinimie

Pe fata baltii,apa sclipea.Aici sfaramaturi de oglinzi;acolo,placi de otel.Peste tot era o liniste neclintita.Cocostarcul a intrat in balta.Cu picioarele lui lungi,subtiri ca niste lugere,trupul lui se legana.Se uita cateodata in apa.

Parca ar fi gasit ceva ce cauta de mult si isi mai uda pliscul.Deodata isi incordeaza gatul si priveste.Pe fruna unui nufar,o mica broscuta se bucura si ea de racoarea diminetii.

Cand la vazut pe cocostarc,biata vietate a incremenit de frica.In spaima ei,il vedea urias,cu capul atingand cerul si cu pliscul lungi si larg.Cocostarcului i se parea atat de mica aceasta vietate,ca parca o pierde si nu o mai zareste.Broscutei nu ii veni sa creada ca cocostarcul a trecut pe langa dansa ca si cum u ar fi vazut-o.Apoi,de bucurie,sari pe o alta frunza de nufar,in semn de recunostiinta,si taie tacerea diminetii cu un sunet de multumire. « mai multe referate din Romana