Dimensiunea religioasa a existentei

2x puncte

categorie: Religie

nota: 9.67

nivel: Liceu

In Dacia, creștinismul pătrunsese, chiar de la începutul colonizării romane, adus de legionari. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi "creștinismul de bază" sunt latinești: Dumnezeu (de la Dominus Deus), duminică, cruce, creștin, biserică, lege sacră,cuminecare, rugaciune,altar, Scripturi, sfant mai ales în cuvinte compuse ca [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dimensiunea religioasa a existentei

In Dacia, creștinismul pătrunsese, chiar de la începutul colonizării romane, adus de legionari. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi "creștinismul de bază" sunt latinești: Dumnezeu (de la Dominus Deus), duminică, cruce, creștin, biserică, lege sacră,cuminecare, rugaciune,altar, Scripturi, sfant mai ales în cuvinte compuse ca Sânta Maria, Sân Petru, Sân Nicolae, deoarece in limbajul current, a fost inlocuit cu Sfant, prin contaminare cu slavonul "seventu". Cu toate acestea , organizarea ecleziastică, instalarea unei ierarhii bisericești au așteptat sfarșitul marilor navaliri barbare si coincide cu perioada de glorie a primului Țar bulgar, deoarece au păstrat slavona veche drept limbă bisericeasca pîna la sfîrsitul secolului al XVII-lea, însă tot timpul au fost supuși de departe, patriarhatului Constantinopolului. Urmarea este că cei mai mulți termini privitori la organizarea ecleziastica, precum si la teologie sau la literature religioasă sunt de origine slavo-greacă.
Fiecare sat, ne spune Wilkinson, îsi avea mica lui biserica.


Bisericile acestea de țară erau destul de sărăcăcioase, fiind uneori construite din lemn. În schimb cele mai multe biserici din orașe, precum și cele din mănăstiri , erau făcute din cărămidă, sau din piatră, iar interiorul era cel mai adesea bogat impodobit. "Numărul bisericilor și al mănăstirilor ce se afla înauntru și înafara orașelor este necrezut de mare", scria Raicevich in 1788. Vreo yece ani mai târziu, Wilkinson număra 70 de biserici la Iași, iar la București nu mai puțin de 360 de biserici și 20 de mănăstiri. Cifrele acestea ni se par exagerate.
Numarul preoților era si el destul de mare. Wilkinson spune ca erau vreo 15000. Tot pe vremea aceea (anii 1810) Dionisie Fotino dă cifra, care pare mai exacta de 10278.


Preotul trăia cel mai adesesa din banii de pe slujbe (plătiți cel mai adesa de țărani, în natură), însă la rândul său, trebuia să dea o sumă de bani episcopului sau mitropolitului.


Preotii ca și călugării, se recrutau aproape toți dintre țărani. De aici înfățișarea lor necioplită și învinuirea că nu știu de nici unele, aduse de cele mai mulți de către observatorii străini.
Laurncon susține că "este greu să afli în Europa un cler mai neștiutor, mai superstițios decât cel din țara românească".
Aproape toate mănăstirile din cele două Principate erau ctitorii domnești sau ctitoriile vreunui mare boier, pe care urmașii țineau cu tot dinadinsul să le întrețină, să le înzestreze cu noi moșii, încât, la începutul secolului al XIX-lea proprietățile bisericești reprezentau 1/3 din totalitatea pământului arabil al țării.
Străinii, arată care mai de care, importanța data, (în toate păturile sociale ale populației), recomandărilor si interdicțiilor Bisericii, de care trebuie să se țina seama cu mare grijă.
În privința posturilor -foarte aspre-, Wilkinson spune că românii mai curând ar muri, decât să se atingă, și bolnavi de-ar fi, de "bucatele de pe lista fără de sfârșit a lucrurilor oprite".


Lumea crede în diavol și în darul pe care îl are aghiasma de a-l alunga din casă, în deochi, în blesteme și în tot soiul de farmece împotriva cărora se luuptă cu descântece, de vreme ce este vorba de vrăjitorie.
Ca să se mărite, apoi ca să aibă copii, femeile recurg adesea la prctici magice care se adaugă unor practice religioase excepțonale, cum sunt posturile prelungite, rugăciunile "la icoane făcătoare de minuni".
Credința românilorera de un soi aparteȘ la ei, manifestările nu erau zgomotoase, nu se întâlneau mistici, exaltați, fanatici. Viața de toate zilele era plină de smerenie,naiva , simplă, dar care pătrundea totulș omul își făcea rugaciunea când se trezea și când se culca, se închina înainte de a rupe pâinea sau înaiinte de a se apuca de o treabă, oricare ar fi fost ea. Și nu numai oamenii din popor făceau așa.


La fel se petreceau lucrurile in toate păturile societății.
Sfinții sunt invocați la tot pasul pentru a li se cere ajutorul.
În atâta nesiguranță, de care se lovește pretutindeni, românul nu are decât o scăpare: biserica. Acolo el se simte ocrotit, izbăvit si poate iubit.
Nu indiferența religioasă, ci doar lipsa fanatismului si a sectarismului, a făcut să nu existe, în Țările Române, nici un fel de rezistență seriosă din partea Bisericii în fața modernizării.
Românii sunt, întra-devăr, poporul cel mai tolerant din lumea creștina, dar tot ei sunt ,,visceral" legați de religia lor, de legea lor.
Așa se explică rezistența multiseculară, nu numai în fața islamismului, dar și în fața influenței catolice sau protestante. În lumina aceasta, tragedia lui Constantin Brâncoveanu, din 1714, capătă valoare de simbol



În acele vremuri tulburi, de război și mizerie, biserica rămâne singurul refugiu al culturii.
La țară, și adesea la oraș, preotul este cel care joacă rolul de învațător pentru copii de țărani.
Cele mai frumoase opere de artă religioasă sunt aduse în biserici și mănăstiri. Acestea din urmă, dețin cea mai mare parte a bibliotecilor, unde sunt păstrate manuscrisurile și cărți de mare preț.
Tot în mănăstiri funcționeayă cele mai multe tiparnițe chiar până în secolul al XIX-lea, abia în 1817 este instalată la București prima tiparniță particulară.
Unii episcopi sau stareți de mănăstiri sunt ei inșiși distinși oameni de cultură, cum a fost Iosif episcop de Argeș din 1793 până în 1820.


În biserică și pentru biserică se construiește și se picteayă necontenit. Încetul cu încetul, arta biyantină moare, iar prima influență a artei baroce sau a celei neoclasice occidentale asupra arhitecturii și a picturii este nefericită.
Însă, la adăpostul bisericilor sau în chiliile mănăstirilor, călugări și pictori laici necunoscuți duc mai departe vechea tradiție a picturii bisericești.


Spiritualitati bipolare

"Atmosfera ortodoxa, cu accentul pe tot ce e organic, a fost favorabila mai vartos creatiei de naturala spontaneitate, anonima, populara, folclorica."
Viata spirituala ortodoxa isi are bipolaritatea ei specifica, cu o impartire intre transcendenta si categoriile organicului.Tot ce e organic este inaltat in ortodoxie la rangul unui al II-lea pol al vietii spirituale. Categoriile preferate ale organului sunt: viata, pamantul si firea.


Intre sarbatorile crestine, cea mai caracteristica e aceea a Invierii. Se remarca la multi autori , ca Pastele nu se serbeazanicaieri cu aceeasi launtrica bucurie si stralucire ca la ortodoxi si aceasta probabil datorita faptului ca la Pasti se serbeaza triumful vietii organice asupra mortii.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles