Digestia

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Digestia

Tractul gastro-intestinal asigură aportul continuu de apă, electroliţi şi substanţe nutritive necesare organismului. în vederea realizării acestor funcţii, este necesară: 1. deplasarea alimentelor prin tractul alimentar; 2. secreţia sucurilor digestive şi digestia alimentelor; 3. absorbţia produşilor de digestie, a apei şi a electroliţilor; 4. circulaţia sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substanţelor absorbite; 5. controlul acestor funcţii prin intermediul sistemului nervos şi endocrin.

Majoritatea substanţelor întâlnite în alimente au o structură chimică complexă, diferită de cea a constituienţilor organismului, şi nu pot fi preluate ca atare din natură. E suferă, în prealabil, transformări mecanice, fizice şi chimice. Totalitatea acestora reprezinsi digestia alimentelor. Prin digestie, principiile alimentare sunt descompuse în molecule simple, fără specificitate biologică, iar acestea pot fi absorbite la nivelul mucoasei intestinale

În tubul digestiv există enzime specifice pentru fiecare tip de substanţă organică Astfel, proteinele suferă acţiunea enzimelor proteolitice (proteaze), care le desfac până la aminoacizi. Glucidele cu moleculă mare sunt scindate de către enzimele amilolitice (glicolitice) până la stadiul de glucide simple. Lipidele sunt hidrolizate de către enzimele lipolitice (lipaze).

DIGESTIA BUCALĂ

La nivelul cavităţii bucale, cât şi al altor organe digestive, există o activitate motorie şi unaSecretorie. Activitatea motorie a cavităţii bucale constă din masticaţie şi timpiL bucal al deglutiţiei.

Masticaţia este un act reflex involuntar, ce se poate desfăşura şi sub control votat tar. Organele masticaţiei sunt oasele maxilare, mandibulare şi dinţii (organe pasive), precum şi muşchii masticatori ai limbii şi ai obrajilor (organe active). Prin masticaţie, alimer : introduse în cavitatea bucală sunt tăiate şi transformate în fragmente mai mici.

Rolurile masticaţiei: 1. Fragmentarea alimentelor, ceea ce determină: a. facilitarea deglutiţiei; b. creşterea suprafeţei de contact dintre alimente şi enzimele digestive. 2. Amestecarea alimentelor cu produsul de secreţie al glandelor salivare, ce are ca rezultate: a. iniţierea procesului de digestie a amidonului sub acţiunea amilazei salivare; b. iniţierea procesului de digestie a lipidelor sub acţiunea lipazei linguale; c. lubrifierea şi înmuierea bolului alimentar. 3. Asigurarea contactului cu receptorii gustativi şi eliberarea substanţelor odorante care vor stimula receptorii olfactivi, această stimulare iniţiind secreţia gastrică.

Activitatea secretorie a cavităţii bucale se datorează glandelor salivare.

Saliva este secretată, în principal, de trei perechi de glande salivare: parotide (localizate lângă unghiul mandibulei; sunt cele mai mari şi produc o secreţie apoasă), sublinguale şi submandibulare (ultimele două secretă o salivă ce conţine o cantitate mai mare de proteine, deci secreţia va fi mai vâscoasă). Glande mai mici există, practic, în toată cavitatea bucală; cele linguale secretă lipaza linguală.

Compoziţia salivei. Zilnic se secretă 800 - 1500 ml salivă, soluţie apoasă ce conţine electroliţi şi proteine. Concentraţia electroliţilor şi osmolalitatea variază cu debitul secreţiei, dar, în general, comparativ cu plasma, saliva este hipotonică; conţine concentraţii mai mari de K+ şi HCO, şi mai mici de Na+ şi CI". în salivă se găsesc două tipuri de proteine: 1. enzime: a amilaza salivară (ptialina) şi lipaza linguală; 2. mucina, glicoproteină ce lubrifiază alimentele. Saliva mai conţine substanţe bactericide (lizozim) şi unii produşi de catabolism (uree, acid uric); reprezintă şi o cale de eliminare din organism a unor virusuri.

Funcţiile salivei: 1. Protecţia mucoasei bucale prin: răcirea alimentelor fierbinţi, diluarea eventualului HC1 sau bilei ce ar regurgita în cavitatea bucală, îndepărtarea unor bacterii. 2. Digestiv: saliva începe procesul de digestie al amidonului şi al lipidelor, a amilaza produce digestia chimică a amidonului preparat; astfel, în prezenţa ionilor de clor şi a apei, amidonul este hidrolizat în trepte până la stadiul de maltoză. Această enzimă va fi inactivată de pH-ul intragastric scăzut. Lipaza linguală începe degradarea lipidelor, acţionând atunci când acestea se găsesc în cavitatea bucală, stomac şi porţiunilor superioare ale intestinului subţire. 3.Lubrifierea alimentelor uşurează deglutiţia; umectarea mucoasei bucale favorizează vorbirea. 4. Excreţia unor substanţe endogene şi exogene. 5. Elaborarea senzaţiei gustative prin dizolvarea substanţelor cu gust specific şi suprafaţă receptivă a analizatorului gustativ.

Ca urmare a transformărilor din cavitatea bucală, alimentele sunt omogenizate, imbibate cu mucus şi formează bolul alimentar.
Deglutiţia cuprinde totalitatea activităţilor motorii ce asigură transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac. Este un act reflex ce se desfăşoară în trei timpi.

Timpul bucal (voluntar). în momentul în care alimentele sunt gata pentru a fi înghiţite, ele sunt în mod voluntar împinse în faringe datorită presiunii pe care o exercită limba prin mişcarea ei în sus şi posterior asupra palatului moale. De acum încolo, procesul deglutiţiei devine în întregime, sau aproape, un act automat şi, în mod obişnuit nu mai poate fi oprit.

Timpul faringian.
La intrarea în faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest nivel. Impulsurile de la acest nivel ajung la trunchiul cerebral şi iniţiază o serie de contracţii faringiene musculare automate, după cum urmează: a. Palatul moale este împins în sus, închizând coanele, b. Plicile palato-faringiene de pe fiecare parte a faringelui sunt trase medial, apropiindu-se unele de celelalte, formând o deschizătură sagitală prin care alimentele trec în faringele posterior, c.Corzile vocale sunt puternic apropiate, iar laringele este împins în sus şi anterior de către muşchii gâtului. Această acţiune, combinată cu prezenţa ligamentelor ce previn deplasarea în sus a epiglotei, determină deplasarea posterioară a epiglotei peste orificiul laringian. Ambele efecte previn pătrunderea alimentelor în trahee, d. Deplasarea superioară a laringelui măreşte deschiderea esofagului. In acelaşi timp, cei 3-4 cm ai peretelui muscular al esofagului posterior (sfincter esofagian superior sau sfincter faringo-esofagian) se relaxează, permiţând astfel alimentelor să se deplaseze liber din faringele posterior în esofagul superior, e. Concomitent cu ridicarea laringelui şi relaxarea sfincterului faringo-esofagian are loc contracţia întregului perete muscular faringian, începând cu porţiunea superioară a faringelui, contracţie ce se propagă în jos ca o undă peristaltică rapidă, ce antrenează succesiv muşchii faringieni mijlocii şi inferiori, şi, în continuare, esofagul, propulsând astfel alimentele în esofag. întreg procesul durează 1 - 2 secunde. « mai multe referate din Biologie