Dictionar de concepte operationale

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.07

nivel: Liceu

Abaterile de la calitatile generale ale stilului nu trebuie folosite in vorbirea cultivata, ele fiind utilizate in operele literare cu intentie stilistica.

Abaterile de la claritate:

o obscuritatea rezulta din erorile de folosire a limbii la unul sau mai multe niveluri;
o non-sensul exprima o contradictie logica generatoare de absurd;
o paradoxul este co[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dictionar de concepte operationale

Abaterile de la calitatile generale ale stilului nu trebuie folosite in vorbirea cultivata, ele fiind utilizate in operele literare cu intentie stilistica.

Abaterile de la claritate:

o obscuritatea rezulta din erorile de folosire a limbii la unul sau mai multe niveluri;
o non-sensul exprima o contradictie logica generatoare de absurd;
o paradoxul este combinarea unor idei cu sensuri opuse sau contradictorii;
o echivocul rezulta din formulari care pot avea cel putin doua sensuri fara a permite optiunea pentru unul dintre ele;
o pleonasmul consta in repetarea aceleiasi idei prin doua cuvinte aflate in relatie de subordonare;
o tautologia consta in repetarea aceleiasi idei prin doua cuvinte aflate in relatie de coordonare;
o ermetismul este incifrarea intentionata a comunicarii.

Abaterile de la proprietate:

o folosirea improprie a unor cuvinte sau constructii;
o amestecul de elemente caracteristice unor stiluri diferite.

Abaterile de la corectitudine:

o solecismul este o greseala de natura sintactica; apare in propozitie prin dezacorduri, iar in fraze prin folosirea nepotrivita a elementelor de relatie;
o anacolutul este incrucisarea a doua constructii sintactice diferite.


Abaterile de la precizie:

o prolixitatea consta in aglomerarea comunicarii cu multe cuvinte inutile si nelalocul lor;
o digresiunea este indepartarea de la ideea centrala a comunicarii prin dezvoltarea altor idei;

Abaterile de la puritate se realizeaza prin amestecul de registre lexicale (arhaisme, neologisme, regionalisme, elemente de argou).

Calitatile particulare ale stilului confera originalitate in exprimarea orala si scrisa. Ele sunt:

o naturaletea este exprimarea fireasca si cu stapanire deplina a resurselor limbii;
o simplitatea este utilizarea cuvintelor si a structurilor sintactice cu frecventa mare in limba;
o armonia este perfecta coordonanta a componentelor fiecarui nivel al limbii;
o concizia este concentrarea exprimarii se reducerea ei la strictul necesar;
o oralitatea este folosirea in comunicare a elementelor de limba vorbita.

Abaterile de la calitatile particulare ale stilului:

o cacofonia reprezinta combinatii de sunete de la finalul si inceputul cuvintelor, stridente sonor, care produc asociatii semantice neplacute;
o poliloghia este exprimarea de tip logoree, plina de confuzii si ambiguitati.

Accent: pronuntarea apasata "proeminenta" a unei silabe.

Acronia este un artificiu in constructia unui text narativ ce instaureaza neconcordanta dintre timpul real al desfasurarii evenimentelor si cronologia liniara (ideala) a nararii lor. Procedeul este folosit pentru: nararea in planuri paralele, explicari, rememorari.
Actul gratuit este o actiune umana care este in afara oricarui sistem moral si nu se poate justifica decat prin el insusi. In literatura, apare ca forma de manifestare a personajului cu traseu interior discontinuu si este introdus Dostodievski, prin romanul "Crima si pedeapsa".
Actiunea, ca totalitate a evenimentelor se constitue prin trecerea dintr-o situatie in alta, prin situatie intelegandu-se relatia dintre personaje la un moment dat. Trecerea dintr-o situatie in alta se realizeaza prin:
o introducerea de personaje noi;
o inlaturarea personajelor vechi;
o modificarea legaturilor dintre ele.
Aforismul ca specie inrudita cu fragmentul, este sentinta care rezuma o idee importanta in putine cuvinte.
Analepsa este evocarea ulterioara a unui eveniment anterior fata de punctul in care ne aflam al istoriei. Are rolul de a comlpeta perspectiva asupra unui personaj, eveniment, etc.
Analiza psihologica este o modalitate de sondare a subiectivitatii personajului pentru a evidentia tensiunile, cautarile, traumele vietii interioare. Se poate realiza in planul personajului prin dialog, stil indirect liber si monolog interior.
Antagonistul este al doilea actor cu rol de adversar al primului actor, protagonistul (in tragedia antica greaca).
Anticalofilia presupune sinceritate absoluta, banalitate scoasa de sub tirania semnificativului, renuntare la stilul frumos.
Anticiparea este o modalitate de a prefigura evolutia personajului, realizata prin replici, prin gesturi sau situatii care anunta evenimentele ulterioare, hotaratoare in desfasurarea faptelor.
Anticlimax este opozitia in acelasi contex (mai restrans - o fraza, mai larg - itreaga opera) a doua gradatii: una ascendenta si cealalta descendenta. Anticlimaxul impune asadar existenta unui climax.
Antiromanul este o opera literara in proza, polemica si radicala, care tinde sa prezinte realitatea fara a se supune conventiilor romanului. Inglobeaza forme experimentale caracteristice modernismului si se distinge prin: lipsa subiectului evident, episoade fara legatura intre ele, minima dezvoltare a personajelor, descrierea obiectelor care abunda, sufocand spatiul romanesc. Nu se urmareste verosimilul, ci suprimarea lui prin: amestec de planuri, colaje, schimbari de registru, digresiuni, citate, introducerea unor pasaje nonfictionale, a stereotipiilor de limbaj, etc.
Antiteza ca forma a repetitiei se realizeaza prin contrastul dintre doi termeni care au o parte identica sau comuna.
Arhaismul este o forma lexicala, fonetica, morfologica sau sintactica specifica unei perioade indepartate in raport cu momentul prezent, care fie a disparut, fie se foloseste foarte rar fiind considerat invechit. In comunicarea literara, notiunea de arhaism poate fi folosita diferit, in functie de instantele comunicarii:
o pentru a desemna cuvintele folosite de autor in mod intentionat (cu intentie stilistica) pentru a reprezenta un anumit timp istoric;
o pentru a desemna cuvinte resimtite de un cititor concret al unui text literar, ca disparute din limba sau invechite.
Autenticitatea este o trasatura caracteristica a prozei de analiza, implica refuzul schematismului psihologic si al problematicii exclusiv sociale. Presupune sinceritate absoluta, banalitate scoasa de sub tirania semnificativului, renuntare la stilul frumos (anticalofilie). Autenticitatea reprezinta conditia esentiala a originalitatii si primeste statutul de valoare estetica. Principiul autenticitatii in literatura este o conventie care vizeaza reducerea distantei dintre existenta reala si universul secund al operei. El fuctioneaza atat la nivelul formei operei, cat si la nivelul continutului, dar conceptia despre autenticitate si solutiile de a o realiza difera in functie de factorii obiectivi (contextul in care traieste autorul), cat si subiectivi (individualitatea autorului).
Autorul abstract:
o este o versiune a autorului concret, proiectata in opera;
o rezulta din lectura operei, nu tine, in mod obligatoriu, de intentia autorului concret;
o este creatorul lumii operei;
o prezenta sa in text poate fi mai mult sau mai putin discreta;
o exprima in mod indirect o anumita viziune asupra lumii, care se poate deduce cin universul reprezentat, teme, idei, personaje;
o distinctia dintre autorul concret si autorul abstract se poate evidentia la nivelul optiunior politice, ideologice, filozofice, expirmate intr-o opera literara; nu o data aceste optiuni sunt in opozitie fata de cele ale autorului concret.
Autorul concret:
o este creatorul real al unei opere literare;
o este o personalitate independenta de opera literara, cu propria sa biografie;
o apartine lumii reale, si nu lumii fictionale, deci traieste intr-o anumita epoca istorica.


B



Basmul este o creatie literara care la origine se comunica nemijlocit, prin viu gai, de la un povestitor carte ascultatorii sai. Acest mod de transmitere directa, specific culturii populare se numeste oralitate. Basmul este ilustrat de mai multe tipuri:

cu animale (povestiri cu protagonisti animale carora li se gasesc corespondent in ordinea umana pe baza unor trasaturi considerate specifice): "Capra cu trei iezi", "Punguta cu doi bani".
Culte valorificate de scriitorii clasici in opere originale, numite basme culte: Ion Creanga "Povestea lui Harap-Alb", "Povestea porcului", "Povestea lui Stan Patitul", Mihai Eminescu "Fat-Frumos-din-Lacrima", Ioan Slavici "Zana Zorilor", "Florita-din-codru", "Ileana cea sireata", "Doi feti cu stea in frunte". Relatia dintre basmul popular si basmul cult:
o basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular;
o tiparul narativ si functiile specifice basmului popular sunt preluate din basmul cult;
o adoptarea speciilor populare de catre un scriitor se face din perspectiva modului sau propriu de a concepe lumea si a stilului care il individualizeaza.

Basme fantastice (naratiuni in care este reprezentata o lume neobisnuita, de proportii fabuloase): "Povestea lui Harap-Alb", "Povestea porcului". Termenii fantastic si fabulos sunt folositi adeseori ca termeni sinonimi. Basmul popular este numit basm fantastic, care apartine imaginarului si sinonim cu cel de fabulos, miraculos.
Basme nuvelistice (naratiuni care asimileaza intr-un orizont fabulos sau hiperbolic aspecte de existenta cotidiana): "Soacra cu trei nurori", "Povestea lui Stan Patitul".
Basmul popular - personaje-caracteristici:
o sunt atat oameni cat si fiinte imaginare;
o sunt grupati in doua serii opuse: personaje negative si pozitive;
o sunt universali: feciorul de imparat sau de om sarac, fratele cel mic, zmei, imparati;
o sunt secundati de donatori, personaje care-l sprijina pe erou in actiunea sa;
o se compun dintr-o marime constanta, functia, si una variabila, atributele exterioare;
o marimea variabila nu da varietate de substanta personajelor, acestea diferentiandu-se doar prin varsta, sex, conditie, etc.



C


Caracterizarea directa poate fi realizata de catre:
o narator (prin portretul fizic si/sau moral, prin comentarii explicite, aluzii);
o personajul insusi (autocaracterizarea prin marturisiri facute altor personaje, autoanalize monologate);
o alte personaje (prin marturii, descrieri, etc).

Caracterizarea indirecta se deduce din:
o actiunile, atitudinile, opiniile exprimate de personaj;
o mediul in care traieste: orasul, casa, interiorul, dar si familia, grupul sau societatea in care evolueaza;
o limbajul folosit (de la registrul al limbii, pana la particularitatile de ordin stilistic).
Categoria timpului in naratiune presupune diferite tipuri de relatii:
o cronologia priveste raportul dintre felul cum se succed evenimentele in discurs si felul cum se succed aceleasi evenimente in istorie;
o durata sau viteza temporala se refera la raportul dintre durata variabila a elementelor istoriei si pseododurata relatarii lor in discurs;
o frecventa priveste posibilitatea de repetare a discursului si a istoriei;
o distanta temporala se stabileste intre faptele petrecute si momentul enuntarii lor.

Categorii textuale:
o textul este un ansamblu de fraze aflat ein relatie si caracterizat prin continuitatea si stabilitatea sensului;
o coeziunea desemneaza modalitatile specific verbale guvernand relatiile sintactice care mentin identitatea referintei;
o coerenta este o trasatura a organizarii textului, de natura semantica; ea trimite la un anumit sens global al acestuia si asigura integrarea treptata a semnificatiilor in jurul unei teme.

Cererea este un text cu destinatie oficiala prin care o persoana solicita rezolvare unei probleme personale sau de grup. Continut:
o formula de adresare (cu precizrea functiei celui caruia i se adreseaza solicitantul);
o datele solicitantului (nume, functie, adresa);
o formularea concisa si clara a obiectului solicitarii;
o motivarea solicitarii (eventual, temeilul legal);
o semnatura solicitantului, data, localitatea;
o functia celui caruia i se adreseaza cererea.

Ciclul romanesc este formula narativa in care autorul prezinta destinele diferitelor personaje si succesiunea generatiilor pe parcursul mai multor perioade istorice.

Cititorul abstract:
o este destinatarul pe care opera literara il presupune, il proiecteaza, il contine implicit;
o este imaginea receptorului ideal pe care il reclama o anumita opera litrara, receptor capabil sa realizeze o lectura corespunzatoare, corecta.

Cititorul concret:

o este destinatarul/receptorul unei opere literare;
o este o persoana reala, cu o existenta independenta de cea a autorului;
o traieste intr-o anumita epoca istorica, aceeasi sau diferita de cea a autorului concret.

Cititorul fictiv este cel caruia i se adreseaza autorul pe parcursul discursului sau narativ si se mai numeste si naratar.

Climax este figura care consta intr-o gradatie ascendenta intr-un context mai restrans (o fraza) sau mai larg (intregul unei opere) si care are functia stilistica de a mari expresivitatea contextului.

Cliseul este o formula verbala uzata, stereotipa si banalizata in forma si/sau continut, fara valoare expresiva, intrebuintata in imprejurari asemanatoare, dintr-o desprindere facila. Cliseul prezinta interes literar, atunci cand este folosit cu intentie si in exces, capatand caracter de parodie, satira, caricatura si avand functie ironica sau umoristica. Cliseul nu admite variante, are aceeasi usurinta de distributie ca si un cuvant, reprezinta o deviere fata de context. Poate fi pus in relatie de sinonimie cu sablonul, stereotipia, locul comun, automatismul verbal.

Coerenta este o trasatura esentiala a romanului realist, care-l face credibil si convingator. Se realizeaza prin diferite reguli: a repetitiei, a noncontradictiei, etc. Romanul realist refuza, la nivelul istoriei, loviturile de teatru si situatiile neprevazute, preferand intrigi simple si banale. Multe dintre descrieri, scene, tablouri se succed intr-o ordine care implica paralelism, gradatie sau antiteza. Coerenta este o trasatura a organizarii textului, de natura semantica; ea trimite la un anumit sens global al acestuia si asigura integrarea treptata a semnificatiilor in jurul unei teme.

Coeziunea desemneaza modalitaile specific verbale guvernand relatiile sintactice care mentin identitatea referintei.

Comicul este un mod de
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles