Descompunerea termica a hidrocarburilor

2x puncte

categorie: Chimie

nota: 7.61

nivel: Liceu

     Ca toate combinatiile organice, hidrocarburile sunt stabile numai la tem-peraturi relativ joase. Cānd sunt īncalzite destul de sus, un timp destul de lung, ele se desfac īn carbon si hidrogen. Se stie demult ca aceasta transformare nu se produce direct, ci printr-o serie de prefaceri intermediare, care dau nastere altor hidrocarburi, cu o stabilitate relativa mai mare la temperaturi īnalte. P[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Descompunerea termica a hidrocarburilor

     Ca toate combinatiile organice, hidrocarburile sunt stabile numai la tem-peraturi relativ joase. Cānd sunt īncalzite destul de sus, un timp destul de lung, ele se desfac īn carbon si hidrogen. Se stie demult ca aceasta transformare nu se produce direct, ci printr-o serie de prefaceri intermediare, care dau nastere altor hidrocarburi, cu o stabilitate relativa mai mare la temperaturi īnalte. Prin aceasta, descompunerea termica poate fi o sursa de noi hidrocar-buri si ea sta la baza unor importante procedee tehnice. Desi reactiile chimice sunt de acelasi tip, se deosebesc de obicei, dupa temperatura la care are loc descompunerea unei hidrocarburi, reactii de cracare sau de rupere (sub 650°) si, reactii de piroliza (peste aceasta temperatura).

     Reactiile de descompunere termica nu sunt niciodata simple, asa ca nu se obtine o singura hidrocarbura noua, ci se formeaza amestecuri mai mult sau mai putin complexe. Analiza acestor amestecuri este uneori grea. De aceea, nu se cunosc cu exactitate produsii de descompunere termica decāt la hidro-carburile simple. O alta complicatie provine din faptul ca hidrocarburile noi formate pot suferi, la rāndul lor, alte transformari dānd nastere unor noi hidrocarburi, care bineīnteles se gasesc amestecate cu produsii primari de des-compunere. De aceea, īn cercetarea reactiilor de descompunere termica, trebuie sa se faca deosebire īntre produsii primari, proveniti direct din hidrocarburile initiale, si produsii secundari, rezultati din descompunerea produ-silor primari.

     Descompunerea termica se poate studia fie printr-o metoda statica, īncalzind la o anumita temperatura hidrocarbura īnchisa īntr-un recipient si analizānd apoi produsii rezultati, fie printr-o metoda dinamica, trecānd hidrocarbura printr-un tub īncalzit la temperatura voita, asa īncāt actiunea caldurii sa se exercite un timp determinat, de obicei scurt, care depinde de viteza de trecere prin tub. Produsii de reactie sunt astfel scosi de sub influenta caldurii si formarea produsilor secundari este īmpiedicata sau īntārziata mult.

     Factorii care influenteaza descompunerea termica sunt, īn primul rānd, temperatura si durata de īncalzire. Īntre ei exista o corelatie. Cu cāt timpul de īncalzire este mai scurt, cu atāt temperatura trebuie sa fie mai īnalta, pentru a obtine acelasi grad de descompunere. Timpurile lungi favorizeaza, pe de alta parte, reactiile secundare. Un alt factor important este presiunea, care influenteaza īnsa mai putin reactiile de rupere (monomoleculare) ale moleculelor, cāt mai ales sintezele (bimoleculare). Suprafata recipientului sau tubului poate de asemenea juca un rol īnsemnat: ferul si mai ales nichelul accelereaza descompunerea cu carbonizare īnaintata si formare de hidrogen si de metan. Aceste metale dau nastere la reactii heterogene de suprafata, au deci un rol catalitic. Sticla, cuartul si, dintre metale, cromul sau otelurile bogate īn crom nu au asemenea actiuni de suprafata. Īn vase sau tuburi facute din aceste materiale au loc reactii omo-gene de piroliza, singurele care intereseaza īn cele ce urmeaza.

     Vom arata, pe scurt, produsii care s-au obtinut la descompunerea termica a principalelor clase de hidrocarburi.

     Metanul are o comportare mult deosebita de a celorlalte hidrocarburi, datorita faptului ca are un singur atom de carbon īn molecula. El se distinge printr-o mare stabilitate, care īntrece pe a tuturor hidrocarburilor (afara de acetilena). Cānd nu sunt de fata catalizatori (īn faza omogena), metanul este stabil pāna la cca. 900° (īn prezenta de catalizatori se stabileste echilibrul CH4 = C + 2H2). Trecut cu timpuri de contact foarte scurte (0,3 s) prin tuburi de cuart īncalzite la 1000-1200°, se formeaza, cu randamente mici, acetilena, etena, butadiena si hidrocarburi aromatice, benzen, toluen, xilen, naftalina, antracen etc. (F. Fischer). Hidrocarburile aromatice provin fie din acetilena, fie din etena, prin reactii secundare. La temperaturi si mai īnalte (peste 1200°), singurul produs ce se obtine este ace-tilena.

     Alcanii cu doi sau mai multi atomi de carbon īn molecula īncep sa se des-compuna la temperaturi mult mai joase decāt metanul si anume la temperaturi cu atāt mai joase, cu cāt molecula este mai mare (400-600°). Princi-palele reactii primare care se produc sunt: ruperea unei legaturi C - C, cu formarea unui alcan si a unei alchene mai mici (reactia de "cracare" pro-priu-zisa; F. Haber, 1896) si dehidrogenarea. Ca exemplu fie mentionata des-compunerea termica a n-butanului, la 600° si presiunea atmosferica, īn care au Ioc simultan urmatoarele reactii:



     1) CH3CH2CH2CH3 (R) CH4 + CH2 = CH - CH3

     2) CH3CH2CH2CH3 (R) CH3 - CH3 + CH2 = CH2

     3) CH3CH2CH2CH3 (R) CH3 CH = CH - CH3 + H2



     Din 100 moli de butan care se descompun, 48 urmeaza calea 1, 36 calea 2 si 16 calea 3. Dupa cum se vede, īn conditiile de mai sus, reactia care pre-domina este "demetanarea". Din asemenea reactii provin marile cantitati de metan care se gasesc īn gazele de cracare industriala a hidrocarburilor. La alcanii mai mari, ruperea legaturilor C-C se face īn orice loc al moleculei la īntāmplare, asa ca se obtine un amestec complex de alcani si alchene mai mici. Reactia de dehidrogenare joaca un rol important numai la descompu-nerea termica a alcanilor inferiori. Ea este reactia principala la etan, se pro-duce īntr-o proportie de 35-39% la propan, la 16% la butan, si merge sca-zānd la alcanii superiori.

     La izobutan, reactiile de descompunere termica sunt:



     (CH3)2CH - CH3 (R) (CH3)2C = CH2 + H2 (64 %)

     (CH3)2CH - CH3 (R) GH3 - CH = CH2 + CH4 (36 %)



     Cicloalcanii se rup, cānd sunt descompusi termic, īn mod asemanator cu alcanii si dau alchene. Astfel, ciclopentanul trece īn etena si propena:



     CH3 - CH = CH2

(R)

CH2 = CH2



     Termodinamica reactiilor de cracare. Dintre toate reactiile organice, reactiile de descompunere termica ale hidrocarburilor au fost cel mai exact studiate din punct de vedere termodinamic ceea ce se explica prin marea lor importanta tehnica.

     Cele doua reactii de descompunere ale hidrocarburilor, dehidrogenarea si ruperea sau cracarea, se pot reprezenta prin formulele generale:



     CH2n + 2 (R) CnH2n + H2 (1)

     Cm + 2 H2(m + n) + 2 (R) CmH2m + CnH2n+2 (2)



     Aplicānd acestor formule chimice ecuatiile de entalpii libere de formare din elemente ale alcanilor si alchenelor se ajunge, printr-un calcul elementar, la urmatoarele doua ecuatii de variatie a entalpiei libere (la presiunea de 1 at):



     pentru reactia de dehidrogenare (1): G° = 30.200 - 33,8 T

     pentru reactia de cracare (2): G° = 18 940 - 33,8 T



     Dupa cum se vede, reactiile acestea sunt aproximativ independente de numarul de atomi de carbon din molecula (pentru alcani cu molecule peste C4). Ambele reactii au entalpii libere pozitive la temperaturi joase si sunt deci termodinamic "imposibile" la aceste temperaturi. Din punct de vedere termodinamic, cracarea este favorizata fata de dehidrogenare caci, pentru cracare, entalpia libera G° = 0 la 270°C si devine negativa peste aceasta temperatura, īn timp ce pentru dehidrogenare G° = 0 abia la 622°C. Aceasta prevedere a teoriei se verifica experi-mental pentru alcanii superiori, care se cracheaza practic fara dehidrogenare; dupa cum s-a vazut īnsa mai sus, la alcanii inferiori, pāna la C4, dehidrogenarea (īn reactie omogena, necatalizata, īn faza gazoasa) joaca un rol important.

     Metanul fiind mult mai stabil decāt celelalte hidrocarburi, se prevede, din consideratii termodinamice, ca vor fi favorizate reactiile de demetanare:



     CnH2n + 2 (R) Cn-1H2(n - 1) + CH4



     si, īntr-o masura mai mica, deetanarea. Asa se explica marile cantitati de metan ce apar īn gazele de cracare termica. Interpretarea cinetic-mecanistica a formarii metanului se vede īnsa mai de-parte.



     Mecanismul reactiei de cracare. Reactiile de cracare, īn faza omogena gazoasa, ale hidrocarburilor saturate decurg prin radicali liberi. Un radical liber mic, de ex. CH3 (pro-venit dintr-un ciclu anterior sau din ruperea primara a unei hidrocarburi la legatura C - C) extrage un atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi superioare (preferential de la un carbon secundar, mai usor īnca de la unul tertiar) (Kossiakov si Rice):



     CH3CH2CH2CH2CH2CH2CH2CH2CH2R + CH3? (R)

CH3CH2CHCH2CH2CH2CH2CH2CH2R + CH4



     Radicalul ce s-a format se rupe īn pozitia b fata de carbonul radicalic, astfel īncāt se formeaza o alchena si un nou radical:



     (R) CH3CH2CH = CH2 + ?CH2CH2CH2CH2CH2R



     Īn acest radical se continua ruperile (3, pāna se ajunge la un radical metil sau etil, care initiaza un nou lant de reactii:



     CH2CH2CH2CH2CH2R (R) CH2 = ?CH2CH2CH2R etc.



     Īn radicalii intermediari mai mari se produc si izomerizari, electronul impar trecānd la un atom de carbon secundar. Noul radical se rupe acum īn b, cu formare de propena:



     CH2CHCH2CH2CH2R (R) CH3CH = CH2 + ?CH2CH2R



     Pe baza acestei scheme se pot prevedea cantitativ produsii de reactie ce iau nastere la cracarea unui alcan unitar. Verificarea experimentala (de ex. īn cazul hexadecanului, C16H34) a dus la rezultate ce confirma exact teoria.



     Formarea alchenelor si a hidrocarburilor aromatice. Īn practica, piroliza alcanilor nu se limiteaza la reactiile primare de mai sus, ci alcanii si mai ales alchenele, rezultate din aceste reactii primare, sufera, la rāndul lor, alte transformari.

     Īn transformarile pe care le sufera alchenele sub actiunea caldurii se produc ruperi care, mai ales la alchenele superioare, sunt asemanatoare cu ale alcanilor. Ruperile au ca rezultat formarea de alchene mai mici si mai ales de etena, care este produsul cel mai important cantitativ, atāt la piroliza alche-nelor, cīt si la piroliza secundara a alcanilor.

     Pentena se rupe īn felul urmator:



     CH3CH2CH2CH (R) CH3CH = CH2 + CH2 = CH2

     CH3CH2CH2CH (R) CH4 + CH2 = CH - CH = CH2



     La unele alchene se observa īnsa si reactii al caror mecanism este īnca neclar, de ex. īn cazul propenei:



     2CH3CH = CH2 (R) CH2 = CH2 + CH3 - CH2 - CH = CH2



     īn care probabil are loc īntāi o polimerizare, cu formare de hexena, si o rupere a acesteia īn etena si butena.

     Īn conditii normale, etena nu poate fi obtinuta īn concentratii mari, fiindca se polimerizeaza pe masura ce se formeaza. Daca se lucreaza īnsa la presiuni partiale mici ale materiei prime (vid sau diluare cu un gaz inert sau vapori de apa), se pot obtine randamente mari de etena. Astfel, prin piroliza heptanului, la cca. 700°, īn prezenta de vapori de apa, se obtine o transformare de 75% īn etena. La fel prin piroliza unor fractiuni superioare de petrol (mo-torina), īn vid; se obtine un gaz cu peste 50% etena. Aceeasi piroliza la pre-siune atmosferica conduce la un gaz cu cca. 25% etena.

     O alta transformare termica importanta a alchenelor īn timpul pirolizei este polimerizarea. Ea īncepe la temperaturi mai joase decāt ruperea, si anume pe la 400°, temperatura optima fiind 500°. Etena da, īn aceste conditii, 1-bu-tena, care sub actiunea caldurii se izomerizeaza īn 2-butena:



     2CH2 = CH2 (R) CH3CH2CH = CH2 (R) CH3CH = CHCH3



     La 700° reactia ia un drum putin diferit. Īn conditii īn care polimerizarea ulterioara este īmpiedicata (vid) se obtine aproape numai butadiena:



2CH2 = CH2 (R) CH2 = CH - CH = CH2 + H2



     Īn aceasta reactie se formeaza poate īntāi butena care se dehidrogeneaza, dar este posibil ca eliminarea hidrogenului sa aiba loc chiar īn momentul ciocnirii bimoleculare a celor doua molecule de etena. Formarea aceasta a butadienei este principala sursa de butadiena īn toate gazele de piroliza, obtinute Ia 700° si mai sus. Asemenea gaze contin, īn conditii normale, numai 1-5% butadiena, fiindca cea mai mare parte din aceasta hidrocarbura se transforma, pe masura ce se formeaza, īn hidrocarburi aromatice.

     Reactiile de piroliza, descrise mai sus, se petrec sub 700° si conduc, dupa cum s-a vazut, la alcani, alchene si, īn parte, la diene. La temperaturi mai īnalte (750-1000°) apar, īntre produsii de piroliza, hidrocarburile aromatice, temperatura optima de formare a acestora fiind cca. 850°.

     Sub 700° descompunerea fiecarui alcan sau alchene urmeaza calea ei proprie si conduce la produsi de reactie caracteristici. Peste aceasta temperatura produsii de reactie sunt aceiasi, indiferent de materia prima īntrebuintata. Acesti produsi se compun din mult benzen si omologii sai metilati, toluen, xileni etc., din ciclopentadiena, stiren, inden, precum si din naftalina, antracen, fenantren, fluoren si hidrocarburi aromatice condensate superioare. Se ga-sesc aici, dupa cum se vede, multe din componentele gudroanelor carbunilor de pamānt si este probabil ca si acestea provin, īn mare parte, din reactii de piroliza.

     Faptul ca natura produsilor de piroliza la temperaturi īnalte nu variaza cu materia prima se explica prin aceea ca ei se formeaza din acelasi produs intermediar. S-a crezut multa vreme ca acest produs este acetilena care da, prin polimerizare termica, benzen si alte hidrocarburi aromatice. Mai tārziu s-a vazut ca sub 1000° nu se formeaza, prin piroliza, decāt cantitati minime de acetilena, iar aceasta nu apare, precum s-a spus mai sus pentru cazul metanului, decāt peste 1200°. S-a recunoscut acum ca produsii inter-mediari, īn formarea hidrocarburilor aromatice, sunt etena si butadiena pro-venita din ea. Aceste doua hidrocarburi se condenseaza īn felul unei sinteze dien si dau īn reactie reversibila ciclohexena, care apoi se dehidrogeneaza:











     Omologii benzenului se formeaza prin reactii similare ale propenei si butenei. Naftalina ia nastere probabil din benzen si butadiena etc. O influenta prelungita a caldurii are ca rezultat formarea hidrocarburilor aromatice condensate superioare, īn cantitati din ce īn ce mai mari si cu un numar mai mare de nuclee aromatice īn molecula. Produsul final al acestui proces de condensare este cocsul de piroliza, adica un produs cu o structura asemana-toare cu a grafitului, dar neregulata si continānd īnca mici cantitati de hidro-gen legat.

     Dupa cum se vede, piroliza hidrocarburilor este un proces īn care are loc o succesiune complicata de reactii. Alcanii se transforma īn alchene, prin ruperi si dehidrogenari, iar alchenele trec, prin ruperi, polimerizari si dehidrogenari, īn hidrocarburi aromatice, la īnceput simple apoi din ce īn ce mai condensate pāna la carbonizare totala. Toate aceste hidrocarburi contin, īn ordinea īn care au fost enumerate, din ce īn ce mai putin hidrogen īn mole-cula. Aceasta este si ordinea stabilitatii lor. Concluzia aceasta experimentala confirma īntru totul calculele termodinamice exacte facute īn acest domeniu.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Chimie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles