Definirea situativa a pietei muncii in cadrul economiei nationale

5x puncte

categorie: Economie

nota: 9.06

nivel: Facultate

Piata duala a muncii reprezintă totalitatea lucrătorilor ocupați la întreprinderi și organizații fără contract de muncă,care au probabilitate mai mare de a-și pierde locul de muncă.De regulă aceste persoane au un salariu mai mic,nu sunt protejate de sindicatul de ramură sau profesional,nu au perspective de promovare și nu se bucură de bunurile protecției sociale de pe piața muncii la care au acces[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Definirea situativa a pietei muncii in cadrul economiei nationale

Piata duala a muncii reprezintă totalitatea lucrătorilor ocupați la întreprinderi și organizații fără contract de muncă,care au probabilitate mai mare de a-și pierde locul de muncă.De regulă aceste persoane au un salariu mai mic,nu sunt protejate de sindicatul de ramură sau profesional,nu au perspective de promovare și nu se bucură de bunurile protecției sociale de pe piața muncii la care au acces toți angajații de pe piața oficială a muncii,în aceasta categorie de ocupaîi pot fi incluse persoanele care se consideră formal angajate la întreprinderi dar real ele nu lucrează și nici nu primesc salariu.

Un model al pieței muncii reprezintă o descriere schematică a fenomenelor, proceselor ce au loc pe această piața,precum și a mecanismului acesteia simultane de functionare.Reieșind din diversitatea modalitaților de formare a cererii și ofertei de muncă,precum și a interacțiunii dintre acestea,sunt definite mai multe modele ale pieței muncii,printre care:

- modelul concurențial sau tradițional al pieței muncii
- modelul monopsonic
- modelul pieței muncii luând în considerație participarea sindicatelor
- modelul monopolului bilateral

Se deosebesc mai multe modele ale pieței muncii și in funcție de specificul național al politicilor de stat promovate pe piața muncii în special în ceea ce privește organizarea și reglementarea pregătirii și perfectionării profesio-nale,modalității de angajare la locurile de muncă vacante, reglementarea relațiilor de muncă prin concursul activității organizațiilor sindicale.Astfel se disting următoarele modele ale pieței muncii :

- modelul japonez
- modelul american
- modelul suedez

Modelul japonez al pieței muncii relațiile de muncă se bazează pe principiul angajării pe viață.Modelul dat presupune asigurarea garantată a ocupării lucrătorului pâna la 55-60 de ani,dar nivelul salariului al acestuia se afla în dependența directă de numărul de ani lucrați.Ridicarea nivelului de calificare a lucrătorilor și promovarea lor la noile locuri de muncă are loc în mod sistematic în conformitate cu un plan strict.O astfel de politică contribuie la educarea la lucrători a unei atitudini mai creative și responsabile față de angajamentele lor profesionale,precum și a devotamentului și patriotismului față de întreprinderea în care activează.În cazul reducerii nivelului de producție patronii nu recurg la disponibilizări ale personalului.Ei utilizează diverse forme flexibile de ocupare ca reducerea duratei zilei de muncă,transferul lucratorilor la alte întreprinderi cu acordul lor.

Modelul american al pieței muncii se caracterizează prin descentralizarea legislației privind ocuparea forței de muncă pentru fiecare stat în parte.Întreprinderile se caracterizează printr-o atitudine mai rigidă față de lucrător care poate fi disponibilizat oricând în cazul reducerii volumului de producție.Totodată,durata zilei de muncă nu se schimbă.Lucrătorii nu sunt anunțați din timp despre disponibilizarea lor,ci chiar in ajunul concedierii. Activitatea sindicală și respectiv semnarea contractului colectiv de muncă acoperă doar o pătrime din toți angajați.Pregătirea profesională în cadrul întreprinderii este puțin răspandită și se utilizează doar în cadrul pregătirii unor specialități specifice,necesare întreprinderii.Promovarea lucrătorilor are loc nu atât în rezultatul creșterii nivelului lor de calificare cât prin transferul lucrătorului la alt loc de lucru sau la o altă întreprindere.O astfel de politică a resurselor umane a întreprinderilor conduce atăt la o mobilitate teritorială și profesională a lucrătorilor destul de mare,cât și la un nivel mai mare al șomajului.

Modelul suedez al pieței muncii se caracterizează printr-o intervenție mai activă a statului pe piața muncii,în rezultatul căreia se asigură un nivel minim al șomajului.Obiectivul principal al politicilor de ocupare a forței de muncă este nu atât asistența celor care și-au pierdut deja locul de muncă,cât prevenirea în acest context,asigurarea ocupării depline se realizează prin intermediul următoarelor măsuri:

- promovarea unei politici fiscale-redistributive orientată spre susținerea întreprinderilor mai puțin profitabile și rentabile și restricționarea profitului în cadrul întreprinderilor mai profitabile și rentabile în scopul reducerii concurenței inflaționiste între firme și creșterea salariului
- promovarea unei politici de salarizare de solidaritate în scopul asigurării principiului “salariu egal pentru o muncă egală” indiferent de situația financiară a firmelor.Aceasta contribuie la motivarea întreprinderilor să și lichideze sau sa-și reprofileze activitățile neprofitabile,iar întreprinderile rentabile să-și limiteze nivelul de salarizare a lucrătorilor mai jos de posibilitățile lor
- promovarea pe piața muncii unor politici de susținere a lucrătorilor necompetitivi,reprezentanții a grupurilor marginalizate ca tinerii, persoanele cu handicap,femeile cu copii,pensionarii.În acest caz angajatorii beneficiază de subventii de stat.
- asigurarea unui nivelul înalt de ocupare în sectoarele economiei naționale care au remarcat rezultate economice modeste,dar au contribuit la realizarea unor obiective de ordin social. Privită ca sistem de relații între partenerii sociali la scara macroeconomică, sectorială și microeconomică,piața muncii îndeplinește simultan mai multe funcții.

- Implica o alocare si realocare a resurselor de muncă pe sectoare,ramuri,ocupații,profesiuni și calificări în teritoriu.În acest sens sunt puse în acțiune o serie de mecanisme ale pieței muncii,printre care salariul și diferențele salariale,dar și mecanismele din afara pieței muncii propriu-zise.
- Este productiv-creativa-participativă în masură în care asigură combinarea optimă a factorilor de producție,organizarea producției și a muncii,remunerarea în funcție de performanță,stimularea participării la muncă.
- Are un caracter educativ-formativ în egală măsură pe linia modelării cererii de calificări și recalificări a flexibilizării ofertei de muncă a corelării nevoii de muncă calificată pentru sistemul productiv în relatie cu oferta sistemului de pregătire a reconversiunii si reintegrării profesionale.Asigură distribuirea veniturilor din muncă in funcție de un sistem de criterii stabilite prin acte normative sau prin contracte individuale sau colective.
- Este socială în sensul cel mai cuprinzător al noțiunii,începând cu asigurarea condițiilor de exercitare a drepturilor fundamentale la muncă,educație,la plata remuneratorie,la calitatea și umanizarea vieții de muncă,continuând cu asigurarea condițiilor normale de reproducție a forței de muncă,egalitatea de șanse și nondiscriminare pe piața muncii,protecția socială a categoriilor defavorizate și terminând cu îngustarea,până la eliminare,a canalelor de adâncire a sărăciei și polarizare socială.

1.2 Piața derivată și complexă

Piața muncii poate fi considerată drept o piață complexă,specifică si derivată. Caracterul specific al pieței muncii se întrapătrunde cu cel derivat.Piața derivată are funcția majoră de a asigura activitatea de muncă a resurselor umane în cantitatea,structura și calitatea necesară pentru producerea unui bun dat.Dacă marfa produsă cu o anumită forța de muncă nu se va comercializa,atunci nici resursa de muncă folosită la producerea acestor mărfuri nu-și va găsi cererea.Caracterul specific al pieței muncii poate fi pus în evidență prin următoarele aspecte:

- cererea de muncă este pe termen scurt practic invariabilă,cererea de noi locuri de muncă presupune dezvoltarea unor activitați existente și inițierea altor noi,probleme complexe care nu se pot realiza decât in timp
- oferta de muncă la rândul ei se formează în decursul unui orizont de timp îndelungat timp în care noua generație ajunge la vârsta legală de muncă și se instruiește
- oferta de muncă cu gradul ei de instruire,cu calificările respective iși pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de muncă
- mobilitatea redusă a forței de muncă în sens că oamenii sunt atașați mediului social-economic în care s-au format si trăiesc.Avantajele economice oferite de alte zone iși exercită rolul lor cu greu,în ceea ce privește deplasările teritoriale ale oamenilor spre noi locuri de muncă
- oferta de muncă depinde și de alți factori decât cei economici și anume vârsta, starea sănătății,educația,psihologia oamenilor
- eterogenitatea cererii de muncă și a ofertei de muncă,neconcordanța dintre structurile acestora face ca substituirea între diferitele ei componente să se poată face într-o măsură redusă.

Caracteristicile menționate sunt concretizate în continuare:

- piața muncii este o piață cu un grad ridicat de rigiditate și de sensibilitate,ea intercondiționându-se atât cu echilibrul economic general,cât și cu cel social-polific
- funcționarea ei se constituie în acte economice de justiție socială,de echitate,de echilibru social
- se prezintă ca o piață mai organizată și mai puternic reglementată
- mecanismele acestei piețe au un grad mai ridicat de imperfecțiune.

Deci piața muncii se deosebește de alte piețe prin următoarele caracteristici:

1. Multidimensionalitatea rezultă din modul de formare,dezvoltare și ajustare a cererii și ofertei de muncă.Astfel,piața muncii are dimensiuni demografice,bio-psiliologice,economice și educalional-formative :

- dimensiunile demografice se referă la câțiva indicatori importanți care privesc profilul demografic ca rata anuală de creștere a populației,resursele de muncă,structura populației
- dimensiunile bio-psihologice vizează comportamentele și obiceiurile purtătorilor ofertei de muncă
- dimensiunile economice se referă la volumul și structura populației ocupate,la distributia ei pe sectoare de activitate,pe categorii socio-ocupaționale,la costurile economice și sociale ale șomajului,la participarea populației la activitatea economică,la nivelul veniturilor salariale
- dimensiunile educațional-formative fac trimitere la modul de formare a capitalului uman,la dezvoltarea învațământului

2. Este cea mai imperfecta dintre piete,marcată de rigiditați naturale,dobândite și ale mecanismelor de ajustare a cererii și ofertei de muncă,multe dintre acestea determinate de negocierea colectivă,care se transformă în bariera a mobilitații forței de muncă.

3. Piață organizată și reglementată.Este normal ca piața muncii să fie mai reglementată decât alte piețe.Schimbările care se produc aici privesc un bun care merită mai multă proiecție decât oricare altul.Piața muncii operează concomitent cu mai multe mecanisme de reglare:

- libertatea de mișcare și decizie a partenerilor sociali în ceea ce privește locul de munca
- condițiile de angajare
- salariul
De asemenea pe piața muncii se combină mecanismele pieței propriu-zise cu mecanismele de intervenții,reguli si convenții orientate în direcția corectării imperfecțiunilor acesteia.

4. Piață negociata.La careva termeni,parteneri sociali din întreprinderi negociază conținutul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate,pe baza unui contract de muncă la nivel de ramura si la nivel national.Obiectul negocierilor stipulate în contract se referă la volumul și structura ocupării,nivelul salariului,raporturile dintre salarii,relațiile dintre salariul direct și indirect,primele și sporurile.

5.Piață structurată și segmentată.Analiza pieței muncii necesită utilizarea noțiunii de segmentare,ceea ce presupune că piața muncii,care la scara națională apare ca o piată unică,se împarte în mai multe segmente în funcție de anumite criterii.Segmentarea pieței muncii se bazează pe condițiile generale de existentă și manifestare a sistemelor economice reale contemporane.Pe diferitele segmente există condiții inegale pentru salariați în ceea ce privește condițiile de muncă,nivelul salariilor,cariera profesională.Segmentarea pieței muncii mai presupune și existența unor bariere la cazul trecerii lucrătorului de pe un segment al pieței muncii pe altul,precum și manifestarea mobilității forței de muncă limitele fiecărui segment și mult mai puțin între diferitele segmente ale pieței muncii.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles