Dacii si lupii

5x puncte

categorie: Istorie

nota: 8.22

nivel: Liceu

     Semnificatii religioase ale numelor etnice

      Dupa Strabon, dacii se numira daoi. O traditie conservata de Hesychiusne informeaza ca daos era numele frigian al "lupului". P.Kreitschmer explicase acest cuvânt prin radacina dhau- a apasa, a strânge, a sugruma.

      În Moesia Inferior putem gasi orasul Daous-dava, ce înseamna literalmente "orasul lupilor".
[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Dacii si lupii

     Semnificatii religioase ale numelor etnice

      Dupa Strabon, dacii se numira daoi. O traditie conservata de Hesychiusne informeaza ca daos era numele frigian al "lupului". P.Kreitschmer explicase acest cuvânt prin radacina dhau- a apasa, a strânge, a sugruma.

      În Moesia Inferior putem gasi orasul Daous-dava, ce înseamna literalmente "orasul lupilor".

      Deci dacii se numeau ei însisi mai de mult lupi sau "cei care sunt asemenea lupilor".

      Au existat multe triburi care aveau numele de lup, atestate în regiuni destul de îndepartate ca Spania, Irlanda, Anglia, acest fenomen întâlnindu-se si la alte popoare care nu erau de neam indo-european.

      Faptul ca un popor îsi trage denumirea de la numele unui animal are întotdeauna o semnificatie religioasa. Mai precis acest fapt nu poate fi înteles decât ca expresie a unui conceptii religioase arhaice. În cazul de fata putem lua în considerare mai multe ipoteze.

      Se poate mai întâi presupune ca poporul îsi trage denumirea de la un zeu sau de la un stramos mitic care s-au manifestat sub forma unui lup. Asia centrala cunoaste în mai multe variante mitul însotirii dintre un lup supranatural si o printesa, însotitoare care ar fi dat nastere unui popor. Însa la daci nu avem nici un fel de atestare în acest sens.

      O a doua ipoteza ni se ofera: dacii si-ar fi luat numele de la un grup de fugari imigranti veniti din alte regiuni, fie tineri certati cu legea, dând târcoale ca lupii sau haiducii în jurul satelor si traind din prada. Acest fenomen este atestat în Antichitate si Evul Mediu. Este important sa facem distinctie între adolescentii care erau pe durata perioadei initiatice, imigrantii si fugarii. Dar tot acesti tineri se comportau ca "lupii", erau numiti "lupi" sau se bucurau de protectia unui zeu lup.

      În timpul probei initiatice acel tânar trebuia sa traiasca un an întreg ca un lup. La numeroasele popoare indo-europene emigrantii si fugarii erau numiti "lupi", iar în legile hitite se spunea despre un proscris ca "devenise lup".

      În sfârsit, o a treia ipoteza, susceptibila de a explica numele dacilor, scoate în evidenta capacitatea de a se transforma ritual în lup. O asemenea transformare poate fi legata fie de lycantropia propriu-zisa, fenomen foarte raspândit, dar atestat mai ales în zona balcan-carpatica, fie de o imitare rituala a comportamentului si aspectului exterior al lupului. Initierea rituala dupa modelul lupului caracterizeaza îndeosebi initierile militare si prin urmare, confreriile secrete de razboinici. Aceste rituri si credinte solidare cu o ideologie razboinica au facut posibila asimilarea fugarilor, a exilatilor. Pentru a supravietui, acesti proscrisi se comportau ca niste bande de tineri razboinici, cu alte cuvinte ca niste veritabili "lupi".



     Initieri militare: transformarea rituala în fiara

     Prin studiile lor, Lily Weiser, Otto Hofler, Wikander, Geo Widengren, H. Jeanmaire si George Dumezil, au ajutat la cunoasterea confreriilor militare si a ritualurilor initiatice.

      G. Dumezil a demonstrat supravietuirea anumitor initieri militare la celti si la romani, iar H. Jeanmaire a gasit urmele ritualurilor initiatice la lacedomonieni. Se pare deci ca indo-europenii împartaseau un sistem comun de credinte si ritualurile proprii tinerilor razboinici.

      Astfel pentru a deveni un razboinic redutabil se asimila magic comportamentul fiarei în special cel al lupului dupa care se îmbraca ritual pielea lupului fie pentru a împartasi felul de a fi al unui carnasier, fie pentru a semnifica preschimbarea în "lup".

      La vechii germani, razboinicii-fiara erau cunoscuti sub numele de bersekir, razboinicii în blana de urs sau ulfhednar "oameni în piele de lup".

     Atât timp cât razboinicul era îmbracat în pielea animalului el nu mai era om, devenea carnasierul însusi cu toate caracteristicile acestuia, pierzând legatura cu omenirea. Astfel ei jefuiau, terorizau si chiar devorau oameni. Cel mai bun exemplu în devorare îl avem de la societatile africane "leoparzii". Existenta confreriilor de tineri razboinici sau a magicienilor îmbracati sau nu în piei de lup, dar comportându-se ca niste carnasiere, explica raspândirea credintelor în lycantropie.



     Maciuca si stindardul

     Maciuca si stindardul a fost un semn specific al confreriilor militare. Maciuca reprezenta arma cu care era ucis boul într-o ceremonie. Astfel a devenit simbolul "razboinicilor fiare" iranieni, arma razboinicului arhaic. Maciuca este prezenta si la taranul român de-a lungul întregului Ev Mediu pâna în timpurile moderne, fiind prezenta si astazi în "jocurile tinerilor", calusarii.

     O alta analogie între iranieni si daci este stindardul. Pe stindardul persan era emblema unui lup. Stindardul din nord vestul Iranului si din Armenia înfatiseaza un dragon, iar o pictura din Turkestan înfatiseaza un stindard reprezentând un lup sau un dragon cu cap de lup. Or, se stie ca stindardul dacilor era un dragon cu cap de lup. Dragonul figura si pe stindardele germane. În mitologia si ritualurile germanilor un loc aparte îl ocupa lupul, de unde putem concluziona ca exista o strânsa legatura între iranieni, traci si germani.

     Însa prezenta lupului este semnalata si pe alte stindarde cum sunt la turco-tatari sau la Tu-kiu.



     Dacii-confrerie razboinica

     Revenind la daci, pare destul de probabil ca numele lor etnic deriva de la epitetul ritual al unei confrerii razboinice. Putem reprezenta lucrurile în doua feluri: fie datorita eroismului si ferocitatii tineretului razboinic al unui trib epitetul ritual -"lupii"- a devenit numele întregului trib; fie ca epitetul ritual al unui grup de tineri imigranti victoriosi a fost acceptat de aborigenii învinsi si supusi. În acest ultim caz putem spune ca acesti cuceritori au devenit aristocratia militara si clasa dominanta. În primul caz porecla unui trib mic s-a extins asupra triburilor înconjuratoare pe masura ce se cristalizau organizatii politice mai largi, iar în al doilea caz simbioza dintre imigrantii victoriosi si aborigenii supusi, proces mai mult sau mai putin îndelungat, s-a terminat fatal prin asimilarea celor dintâi.

     Dacii erau siguri de raportul între lup si razboi, dovada simbolismul stindardului lor. Numele de daci utilizat de latini se impune în timpul lui Burebista si Decebal, când unitatea si organizarea politica a tarii erau la apogeu, armata daca putând mobiliza 200000 de oameni în caz de razboi. În momentul expansiunii maxime a regatului a triumfat epitetul razboinic. Era triumful "tinerilor lupi". Iulius Caesar întelesese acest pericol si se pregatea sa atace "lupii" de la Dunare, când a fost asasinat.



     Scenarii mitico-rituale ale lupului

     Urme ale lupului au fost gasite înca din perioada neolitica: statuete de câini-lupi cât si figurine destul de rudimentare reprezentând dansatori cu masca de lup. Ultimele obiecte ar putea indica rituri initiatice razboinice sau ceremonii sezoniere în care tinerii îsi puneau masti de lup. Si astazi se port masti de lup, urs sau capra în perioada dintre Craciun si Boboteaza însa acestea nu fac parte din orizontul religios abordat.

     Sursa primara a tuturor acestor creatii se afla în universul religios al vânatorului primitiv, un univers dominat de solidaritatea mitica vânator si vânat. Un aspect important este ritualul initiatic si mitul carora le serveste drept justificare un Animal primordial care ucidea oamenii pentru a-i transforma în carnasieri. Animalul a fost doborât în final, iar acest eveniment este actualizat în ceremoniile de initiere. Asemenea rituale sunt atestate la culturile africane de vânatori, însa se întâlneste si în alte parti.

     Exemple ale riturilor initiatice este la populatia Kwakiutl, care ajungeau pâna la devorare oamenilor, si la tânarul berskir germanul stapânit de Wut (turbare).

     Razboinicul este vânatorul prin excelenta având ca model comportamentul carnasierului. Acesta este razboinic-fiara din nastere ori devine prin transformare rituala carnasier.

     Astfel felul carnasierelor se împartaseste: 1. prin descendenta dintr-un Animal mitic; 2. prin îmbracarea rituala a unei piei de fiara ce duce la transformarea în acel animal; 3. prin experienta initierii militare.



     Carnasieri, vânatori si razboinici

     Elementul de unitate al credintelor despre lycantropie si vârcolaci este constituit de experienta magico-religioasa a solidaritatii mistice cu lupul oricare ar fi mijlocul utilizat pentru a o obtine. Însa toate au un mit de origine, un eveniment primordial. Astfel reuseste sa se transforme în lup cel care iese din el însusi si din timpul prezent devenind contemporanul evenimentului mitic.

     Marea vânatoare, ca si initierea sau razboiul sunt activitati urmarind modele mistice: in illo tempore; un carnasier supranatural le-a efectuat pentru prima data. În consecinta a devenit un vânator renumit, razboinic redutabil, un cuceritor în masura în care reactualizeaza mitul, evenimentul primordial.

     Din aceste momente istorice diferite si expresii culturale independente iese la iveala o analogie structurala între urmarirea colectiva a vânatului, razboi, invadarea unui teritoriu de catre un grup al imigrantilor si comportamentul fugarilor si al celor "din afara legii". Toti cei care efectueaza aceste operatii se comporta ca niste lupi, fiind pe cale sa se întemeieze o lume, si sperând sa înceapa o existenta paradigmatica, se vor elibera de slabiciunea, neputinta sau nenorocul conditiei umane.

     În sud-estul Europei, numele dacilor trebuie sa fie printre niste relicve mutilate, fragmente mitologice si anumite urme de ritualuri initiatice descoperite. Astfel în Iugoslavia, Sfântul Sava si Teodor, si în România, Sfântul Petru sunt considerati patronii lupilor.

     În încheiere vom spune despre ceea ce s-ar numi dimensiunea mitica a dacilor. Singurul popor care a reusit sa-i învinga definitiv, care le-a impus limba si care le-a colonizat tara a fost poporul roman. Mitul poporului roman s-a constituit în jurul lui Romulus si Remus, copiii zeului-lup Marte, alaptati si crescuti de lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri si asimilari a fost nasterea poporul român.

     În perspectiva mitologica a istoriei, s-ar putea spune ca acest popor s-a nascut sub numele Lupului, adica predestinat razboaielor, invaziilor si emigrarilor. Lupul a aparut pentru a treia oara în orizontul mitic al istoriei daco-romanilor si descendentilor lor în urma invaziei lui Ginghis-Han, în urma carora se întemeiaza principatele române. Or, mitul genealogic al ginhis-hanizilor proclama ca stramosul lor era un Lup cenusiu care a coborât din cer si s-a unit cu o caprioara.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles