DESPRE CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU

7x puncte

categorie: Religie

nota: 10.00

nivel: Facultate

Ideea de la care vreau sa incep acest cuvant este ca nimic nu e mai important decat adevarul. Dar care adeAZvar? Cel al crestinilor, cel al musulmanilor, sau care? Adevarul nu este al nimanui. Adevarul exista pur si simplu. Dar unii il recunosc, si altii nu.

"Bine, vei spune, acum imi vei face apologia credintei crestine, asa cum daca ai fi fost musulman mi-ai fi facut apologia Isla[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: DESPRE CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU

Ideea de la care vreau sa incep acest cuvant este ca nimic nu e mai important decat adevarul. Dar care adeAZvar? Cel al crestinilor, cel al musulmanilor, sau care? Adevarul nu este al nimanui. Adevarul exista pur si simplu. Dar unii il recunosc, si altii nu.

"Bine, vei spune, acum imi vei face apologia credintei crestine, asa cum daca ai fi fost musulman mi-ai fi facut apologia Islamului." "Da", as raspunde eu. Si nu numai ca nu incerc sa ma dezvinovatesc, ci chiar iti spun ca, yoghin fiind, am incercat sa ii conving pe altii sa creaAZda in reincarnare.

"Si ce incredere pot avea eu in cuvintele unuia care, indiferent unde se afla, simte nevoia de a-i convinge pe ceilalti sa primeasca acelasi adevar cu el?" Eu nu vreau sa fii de acord cu mine. Eu nu vreau sa ma aflu in delicata postura de "dascal". Acest fapt imi da o mare libertate. Adica nu am cum sa imi pun nadejdea in spusele mele. Mai mult chiar, ceea ce iti voi scrie nu va contine aproape nimic original: ideile pe care ti le voi scrie nu imi apartin.

"Si atunci, ce sa fac, sa citesc ideile tale, la a doua mana? Mai bine ma duc direct la sursa." Ar fi bine sa te duci direct la sursa, la invataturile Sfintilor Parinti ai Bisericii. Dar eu incerc sa pregatesc putin terenul pentru aceasta intalnire. Cunosc nu putini oameni care, desi plini de ravna cunoasterii, dupa ce au citit doua-trei scrieri patristice s-au declarat plictisiti de filosofia crestina.

Indraznesc sa spun ca, desi ideile pe care ti le voi scrie nu sunt originale, le simt ca si cum ar fi. Psaltirea a fost scrisa de mii de ani, si totusi simt aproape fiecare cuvant al ei ca si cum ar fi fost scris pentru mine, si mai mult inca: par atat de familiare inimii mele cuvintele psalmilor, incat parca le-as fi scris eu insumi. (Nu a fost asa de la inceput, dar, dupa ce am tot citit din Psaltire, psalmii m-au cucerit).

Stii cum suntem noi acum? Ca doi cavaleri care se infrunta la un turnir special: putem pierde amandoi, tot asa cum unul dintre noi poate invinge. Dar eu iti scriu pentru ca amandoi putem castiga. Nu iti scriu in nici un caz pentru a birui eu, pentru a te ingenunchea cu argumentele mele. Acest lucru este cu neputinta. Eu sunt destul de sceptic fata de polemicile teologice. Din moment ce Dumnezeu nu ingaduie ca exisAZtenta Sa sa fie demonstrata stiintific, polemicile nu pot avea rezultate prea spectaculoase.

Sunt de acord cu polemica atunci cand amandoi acceptam acelasi teren de discutie. Daca amandoi am accepta autoritatea Sfintei Traditii si a Sfintei Scripturi, atunci am ajunge la acelasi rezultat. Dar cata vreme tu iei din Scriptura numai ce iti convine, nu putem ajunge la aceleasi concluzii.

Imi pare cam lunga aceasta introducere. Fiind insa alergic la mesajele triumfaliste pseudo-ortodoxe, si fiind si mai alergic la pseudo-misionarii disperati care, daca nu convertesc in cateva minute, alearga la o "oaie" mai reAZcepAZtiva, nu ma pot grabi. Lucrurile pe care ti le scriu sunt prea delicate pentru a fi aruncate cu lopata.
"Si totusi, de ce imi scrii, daca spui ca nu ai increAZdere in arta ta de a convinge?"

Tocmai de asta iti scriu, pentru ca, daca ma aflu in adevar, daca adevarul este in Biserica Ortodoxa al carei fiu nevrednic sunt, atunci Dumnezeu va implini nepuAZtintele mele si ma va ajuta sa vorbesc despre El. Si cred Lui ca ma va ajuta, desi sunt pacatos.

Nu ma astept ca, dupa ce vei termina de citit acest cuvant, sa alergi la primul duhovnic pe care il vei inAZtalni si sa ii spui: "Parinte, vreau sa spovedesc pacatul ratacirii mele". Dar nadajduiesc ca poate, peste ani si ani, atunci cand Dumnezeu va gasi prilejul potrivit sa te aduca in Biserica Ortodoxa, iti vei aduce aminte de cuvintele mele. Atunci ele te vor ajuta sa iti dai seama de unde ai plecat si unde ai ajuns.

Imi dau seama cat de grea este raspunderea pe care mi-o asum scriind acest cuvant. Nu mi-am ales un target precis. Il aleg acum: scriu pentru cei care vor sa cunoasca iubirea lui Hristos. Scriu pentru cei care fac aAZlerAZgie la predicile rostite in limbaj de lemn, la cei care s-au plictisit de articolele religioase in care sunt folosite meAZreu aceleasi cuvinte si stereotipii care nu misca inima omului. Scriu pentru cei care au vrut sa gaseasca adevarul in Biserica, dar s-au smintit de una sau de alta si au preAZferat sa combine invataturile crestine cu elemente mai mult sau mai putin oculte.

Fac o paranteza: ma pregatesc acum sa merg sa vorbesc la o emisiune radiodifuzata, care se va termina aproape de miezul noptii. Ca sa ma relaxez putin, iti voi spune cum m-am hotarat sa iti scriu:
Zilele trecute am fost invitat sa prezint una dintre cartile mele la o festivitate care avea loc intr-un cunoscut liceu bucurestean.

Datorita faptului ca, fiind ocupat cu alAZte probleme, uitasem sa confirm participarea la aceasta manifestare, a aparut o mica problema organizatorica. Si m-am hotarat sa nu mai vorbesc. Dar, inainte de a pleca acasa, m-am gandit ca poate macar unul singur dintre eAZlevi s-ar putea folosi de cuvintele mele, si am vrut sa raAZman in sala, sa vad daca are sau nu rost sa vorbesc.

In deschidere, organizatorul a cantat o melodie reliAZgioasa atat de fals incat a starnit hohote de ras in sala. Apoi, cand o fata a recitat ceva din Paunescu, orgaAZniAZzaAZtorul a asigurat fondul muzical, cantand cu elan o alta meAZlodie. Cand am auzit-o, am fost convins ca e vorba de slagarul copiilor care cersesc prin metrouri: "Mamelor din lumea-ntreaga, eu va dau un singur sfat, nu lasati copii pe strada..."

Ma miram cum, atata vreme auzind cantecul, nu imi dadusem seama ca e vorba de muzica religioasa. Cu greu am ajuns la concluzia ca de fapt organizatorul canta o alta melodie (tot in rasetele elevilor). Cand un preot le-a citit o cuvantare interminabila despre post, plictiseala copiilor a ajuns la apogeu: disAZcursul era sec, parintele nu se ostenise sa il invete, si stilul nu era deloc potrivit pentru ascultatori.

Copiii aveau nevoie de niste cuvinte pline de caldura care sa ii emotioneze. Aveau nevoie ca cineva sa le vorbeasca si despre frumusetea praznuirii Nasterii Domnului, nu numai deAZspre cum se postea in Legea Veche sau despre cum deAZnumesc catolicii postul Craciunului.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Religie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles