Cunoasterea lui Dumnezeu
2x puncte
categorie: Religie
nota: 9.15
nivel: Gimnaziu
Lucrările sunt atribute ale lui Dumnezeu în miscare, <>. În fiecare lucrare a Lui în afară de Sine se află Dumnezeu întreg activ și mai presus de lucrare sau mișcare. Lucrările lui Dumnezeu din creaturi ne descoperă însușirile lui Dumnezeu în Sine, ele fiind în creaturi infinit inferioare lui Dumnezeu.
De aceea, Dumnezeu[...]
DOWNLOAD REFERAT
De aceea, Dumnezeu[...]
Preview referat: Cunoasterea lui Dumnezeu
Lucrările sunt atribute ale lui Dumnezeu în miscare, <De aceea, Dumnezeu este, după cugetarea lui Dionisie Areopagitul, deasupra oricărui nume și în același timp întreg prin multe nume . Dumnezeu este întreg în toate acțiunile Lui îndreptate spre lume, dar, în același timp, și mai presus de aceste lucrări. Noi cunoaștem atributele lui Dumnezeu numai în dinamismul lor din Cosmos și în măsura în care ne împărtășim de ele .
Lucrările care designează însusirile lumii își au izvorul lor metafizic în Dumnezeu cel veșnic activ și infinit creator. Toate cele dumnezeiești se cunosc de noi numai prin participare, <în temelia și obârșia lor fiind mai presus de toată mintea, esența și cunoștiința>. Creștinul nu-l poate experia pe Dumnezeu în Ființa Lui, ci numai în feluritele Lui lucrări din lume, la baza cărora se află ca matcă metafizică a lor, Ființa supraființială și Esența supraesențiala care este Dumnezeu, Oceanul infinit de Ființă, Putere și Iubire .
Din Dumnezeu omul poate cunoaște doar dinamismul Lui coborâtor în lume, în Sinea Lui adâncă rămânând integral apofatic. Ca ființă subzistând personal, Dumnezeu rămane dincolo de toate însușirile, lucrările și manifestările Lui dinamice în lume. El fiind mai presus de orice înțelegere, în simplitatea inefabilă a Ființei Lui. În mod rațional, schematic, îl cunoaștem pe Dumnezeu din atributele lui; mai concret ni-L redau lucrările Sale în lume .
Persoana divină e dincolo de toate atributele ei; ea este realitatea prin excelență apofatică. Ori, în raza cunoașterii intră întreaga existență. Persoana divină fiind apofatică, e dincolo de orice existență. Subiectul personal este supraexistent. Un fel de caracter supraexistențial, apofatic, îl are și persoana umană, chipul creat al lui Dumnezeu Cel necreat.
Fiind supraexistențial, Dumnezeu este indefinibil; el are Existența <
Este Persoană supremă complet apofatică, fiindcă este în mod eminent supraexistență. <
De aceea subiectul uman are caracter de persoană și are stabilitate eternă prin care se deosebește de toate naturile create. El este apofatic ca și Persoană divină, fiindcă nu se epuizează în acte și fiindcă actele nu se identifică cu esența ca la obiecte. Esența naturii umane e după chipul esenței divine: permanentă că și ea poate să învieze cu trupul. Datorită ipostasului naturii noastre putem comunica etern cu întreitul ipostas divin.
Întocmai că și existența definibilă pe care o explica numai realitatea personală supremă, supraesențială și persoanele umane participă în grade diferite la supraexistența, la absolutul și apofaticul Persoanei supreme. Fără persoana supremă n-ar exista nici o persoana umană, chemată la o comuniune de viață perfectă și eternă, adică liberă, cu Persoană divină .
Transcendența Persoanei divine face posibilă existență persoanelor umane. Altfel și ele ar fi supuse legilor naturii și morții . Dar, fără existența persoanelor umane, lumea creată ar fi fără sens. Rostul lumii create nu e acela de a face posibilă manifestarea puterii creatoare a lor asemenea lui Dumnezeu ci servește ca mijloc de comuniune între persoanele umane și între ele și Persoana divină. Prin persoana umană lumea creată poate intra în orizontul relației personale divino-umane. Persoana supremă ca existență de Sine (absolută), nu e <
Dumnezeu este Ființă spirituală infinită și creaturile sunt ființe finite. În mărginirea lor creaturală, ele au posibilitatea de a intra în comuniune cu Ființa infinită a lui Dumnezeu prin iubire, comuniune prin care se manifestă o serie de atribute ale Creatorului. Atributelor divine dinamice, le corespund în ființa creată atributele create finite. Esența creaturii se explică prin supraesența lui Dumnezeu. Dinamica atributelor finite ale creaturii se explică numai prin dinamismul atributelor infinite ale Creatorului. Ființa creată și atributele ei se ridică, prin participare harică, la atributele divine .
a) Infinitatea este unul din atributele infinite ale supraesenței divine, prezentă în lucrările infinite ale lui Dumnezeu, prin care sunt pregnate crearea, susținerea și desăvârșirea lumii. Îndumnezeirea lumii e un act din etern voit de Dumnezeu. Lumea e pătrunsă de energiile divine și nu poate exista în afara infinității divine, atribut căruia îi corespunde în ordinea creației mărginirea. Mărginirea noastră există numai prin infinitatea divina la care participă și de care ea este penetrată. Creatura devine infinită, participind haric, la infinitatea divină . « mai multe referate din Religie
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
