Criticismul junimist

3x puncte

categorie: Romana

nota: 7.97

nivel: Liceu

Referat despre Criticismul junimist
Studiile lui Maiorescu
„O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”
Odată cu studiul „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” începe seria contribuțiilor estetice și critice ale lui Titu Maiorescu. Studiul era rezultatul încercării junimiștilor de a alcătui o antologie [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Criticismul junimist

Referat despre Criticismul junimist
Studiile lui Maiorescu
„O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”
Odată cu studiul „O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” începe seria contribuțiilor estetice și critice ale lui Titu Maiorescu. Studiul era rezultatul încercării junimiștilor de a alcătui o antologie de poezie românească, iar antologie însemna o selecție a celor mai valoroase lucrări. Dar, pentru a selecta, e nevoie de un criteriu ferm de valoare, pe care junimiștii nu-l aveau. Maiorescu s-a însărcinat să scrie un studiu menit să limpezească teoretic chestiunea: ce face ca o poezie să fie artistic valabilă. Prin urmare, acest studiu, însoțit de o antologie la apariția în volum, era menit să restabilească noțiunea de poezie care, în acel moment, devenise foarte confuză mai ales din cauza unor publiciști improvizați în poeți.

Ideile principale ale studiului: poezia, ca oricare artă, era menită să exprime frumosul, spre deosebire de științe care se ocupă de adevăr, prin cuvinte, imagini sensibile în fantezia cititorului; frumosul este, prin urmare, ideea îmbrăcată în materie sensibilă; întrucât prin abstractizare s-au depărtat de poezie, poetului îi revine datoria de a sensibiliza cuvintele prin personificări, comparații, epitete ornate. Toate acestea alcătuiesc condițiunea materială a poeziei, prima secțiune a studiului. Cea de a doua, condițiunea ideală, se ocupă de „obiectul poeziei” care este „totdeauna un simțământ sau o pasiune și niciodată o cugetare exclusiv intelectuală ”.

Prin urmare, iubirea, ura, tristețea, disperarea, mânia constituie obiectul poeziei. Aceste stări sufletești au anumite particularități din care, pentru poezie, rezultă pronfunzime, concentrare, capacitate imaginativă și emoțională. Împărțirea studiului în două capitole, Condițiunea materială a poeziei și Condițiunea ideală a poeziei se explică prin teza principală despre poezie a lui Maiorescu, după care poezia exprimă frumosul, în deosebire de știință al cărui obiect este adevărul. „Cea dintâi și cea mai mare diferență între adevăr și frumos este că adevărul cuprinde numai idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă” – afirmă Maiorescu de la început.
Evident, ideile acestea sunt de circulație în epocă și, prin Hartmann, Hegel sau Vischer și Schopenhauer, ele au putut fi cunoscute de Titu Maiorescu. Aplicarea la analiza poeziei române a vremii se face însă cu pătrundere și temeinicie și cu o asemenea capacitate de convingere încât se poate spune că, după apariția acestui studiu, poezia română intră într-un stadiu estetic superior.

Studiul din 1867 a jucat un rol extraordinar în dezvoltarea criticii noastre de poezie. Chiar dacă tezele lui Maiorescu nu mai sunt azi pe deplin acceptabile, din punct de vedere istoric ele au contribuit la formarea unei anumite idei despre poezie la noi și au permis criticii să aibă un teren solid pentru teoriile ei.

În contra direcției de azi în cultura română (1868)
Atacul concentric și aproape unanim al junimiștilor împotriva modului constituirii, prin împrumut, a stării de civilizație, pornește în termenii cei mai duri în 1868, când Titu Maiorescu publică studiul său “În contra direcției de azi în cultura română”, unde scrie : “În aparență, după statistica formelor din afară, românii posedă astăzi aproape întreaga civilizație occidentală. Avem politică și știință, avem jurnale și academii, avem școli și literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituțiune. Dar în realitate, toate acestea sunt producțiuni moarte, pretenții fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr”. În epoca modernă a istoriei noastre, dezvoltarea țării s-a realizat prin împrumutarea de la alte civilizații europene a unor “forme” (instiuții sociale sau culturale, manifestări politice etc.) ce nu ar corespunde “fondului”, adică spiritului profund, tradițiilor, felului de viață de la noi.
Afirmând că “o formă fără fond” este stricătoare întrucât nimicește un mijloc puternic de cultură, Maiorescu va critica deci superficialitatea și netemeinicia unora dintre aceste forme.

Criticul își autorizează formele pe principiul adevărului : “Vițiul radical în toată direcția de astăzi a culturii noastre este neadevărul... Neadevăr în aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr până și în gramatică, neadevăr în toate formele de manifestare a spiritului public”. O asemenea stare s-ar datora introducerii neselective a formelor exterioare ale civilizației occidentale care, în absența unui fond corespunzător, nasc caricaturi, fiind, prin urmare, neadecvate și neadevărate, creînd iluzia progresului și civilizației. Această teorie, îmbrățișată până și de unii adversari, precum C. Dobrogeanu – Gherea, a avut un loc ecou mai ales în rândul scriitorilor vremii, în primul rând la Eminescu și Caragiale.

Teoria “formelor fără fond” poate fi considerată valabilă în conjunctura epocii, în măsura în care a fost folosită ca principiu de critică împotriva mediocrității și imposturii. În judecata procesului revoluționar care a determinat ivirea României moderne, junimiști nu au adoptat totuși o poziție de respingere absolută. Maiorescu, în special, dorea o dezvoltare în sens modern, european (“să fim naționali cu fața spre universalitate”), o ridicare a fondului autohton la înălțimea formelor împrumutate, pentru că “a da înapoi este cu neputință”.
Întrucât în vremea lui Maiorescu “astfel de critice nu erau cu totul inedite”, Tudor Vianu, analizând studiul “În contra direcției de azi în cultura română”, notează: “Ceea ce izbește neapărat ca noutate este numai vehemența acestei critice, îndreptate asupra întregului orizont al culturii noastre de atunci și sporită prin talentul celui care o exercita, prin impresionanta vigoare a formulărilor sale. Niciodată critica anterioară nu dăduse expresia unui negativism atât de radical, pornit dintr-o poziție atât de violentă.” Studiul “În contra direcției de azi în cultura română” reprezintă o monografie a culturii românești la treapta de evoluție pe care ea o marca, după Unire, prin intrarea într-o nouă fază a înseși dezvoltării naționale.

Direcția nouă în poezia și proza română (1873)
Un alt studiu, Direcția nouă în poezia și proza română (1873), încearcă o ierarhizare a valorilor afirmate în urma apariției Junimii. Se reține, ca fapt de excepțională intuiție, menționarea lui Eminescu imediat după Vasile Alecsandri, în momentul în care, foarte tânăr, poetul publicase doar câteva poezii. „Lupta în contra direcției contemporane lăsa loc liber propriei lui direcții, direcției Convorbirilor, proclamată în articolul din 1873: Direcția nouă în poezia și proza română. Câteva nume de poeți: Alecsandri, Eminescu, Bogdănescu, Matilda Cugler, Șerbănescu, Petrino sunt alăturate de prozatori literari și științifici: Odobescu, Strat, Slavici, Xenopol, Burlă, Vârgolici, I. Negruzzi, Panu Lambrior, P.P. Carp, Th. Rosetti.

Cu toți aceștia trumfa cel puțin forma măsurată și sinceritatea în exprimare, la care se adaugă, în ce privește pe autorii de scriei teoretice, stăpânirea intelectuală a subiectelor după starea științei de atunci. „Direcția nouă” este, deci, mai mult formal caracterizată. Desigur, cu puține excepții, autoritori prezentați de Maiorescu în contrast cu vechea îndrumare combătută reprezentau configurația cenaclului junimist. Dar nu exista oare nimic bun atunci, după cum criticului i se păruse a nu fi aflat nimic de seamă mai înainte ? Maiorescu înțelege să ducă lupta alături de armatele sale, împreună cu ele în contra unui inamic comun.

Un moment tactic și politic se amestecă, deci, până și în acțiunea literară cea mai dezinteresată ! Adevărul este că deși nu disprețuiește spiritul parizian, Maiorescu nu-l exagerează niciodată cu grosolanie în nesocotirea evidențelor minții și a delicateției gustului. Pe scriitorii de mâna a doua el îi numește cu rezerve, în limpedea cunoștiință a valorii lor. În schimb, recunoaște toată însemnătatea lui Alecsandri și își dă seama, atunci, în 1872, când nu publicase decât poeziile începuturilor sale, că în Mihai Eminescu apăruse o personalitate literară de mare format, al cărui portret îl va fixa pentru mai multe generații în articolul din 1889, după ce devenise editorul său, la sfârșitul anului 1883, într-o manifestare despinsă din șirul întreg al unor acte de mișcător devotament personal.” (Tudor Vianu)

Concluzii
„ Convorbirile reprezintă bunul-simț în literatură. Gândiți-vă la ce era literatura românească atunci când, acum 25 de ani – cercul Maiorescu a început să purifice aerul, încărcat de miasmele scribomaniei fără frâu și veți vedea ce a putut face Convorbirile și recunoștința ce li-o datorăm noi, cari, scriitori ai zilei de azi, avem o limbă care nu e nici a lui Pumnul, nici a lui Cipariu, ci limba lui Alecsandri, limba lui Eminescu, limba lui Creangă. ” (Nicolae Iorga, Rolul „ Junimei” în literatură)

Pentru înțelegerea motivațiilor adânci ale atitudini culturale și literare a Junimii și a junimismului, ca manifestare particulară a spiritului creator național, cheia cea mai potrivită a dat-o însuși Titu Maiorescu în prefața primului său volum de Critice, publicat în 1874 : „ Puterile unui popor fie morale, fie materiale, au în orice moment dat o cantitate mărginită. Averea națională a românilor are astăzi o cifră fixă. Energia lor intelectuală se află asemenea într-o câtime fixată. Nu te poți juca nepedepsit cu această sumă a puterilor cu capitalul întreprinderii de cultură într-un popor [...] Ai un singur bloc de marmură: dacă-l întrebuințezi pentru o figură caricată, de unde să mai poți sculpta o Minervă ? "
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles