Criticismul junimist

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.59

nivel: Liceu

Formularea cazului

Dacă scriitorii pașoptiști au alcătuir și au pus în practică un program coerent de construire a identității naționale prin intermediul literaturii, generația următoare se consideră îndreptățită să reașeze fundamentele culturii române moderne, printr-o acțiune critică vizând toate domeniile: cultura, politica, viața socială și cea morală.

Cazul îl co[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Criticismul junimist

Formularea cazului

Dacă scriitorii pașoptiști au alcătuir și au pus în practică un program coerent de construire a identității naționale prin intermediul literaturii, generația următoare se consideră îndreptățită să reașeze fundamentele culturii române moderne, printr-o acțiune critică vizând toate domeniile: cultura, politica, viața socială și cea morală.

Cazul îl constituie identificarea și ilustrarea criticismului junimist, care analizează urmările adaptării prea rapide și superficiale a instituțiilor și a formelor civilizației occidentale. Opera de întemeie a civilizației și a culturii române moderne, înfăptuită de predecesori, este criticată sever, cu scopul unei schimbări de paradigmă.

Junimiștii sancționează evoluția grăbită, "arderea etapelor", în activitatea pașoptiștilor, considerând mai potrivită o evoluție "pas cu pas", prin asimilări controlate de spiritual critic.

Descrierea și analiza cazului

Criticismul junimist se manifestă mai întâi în domeniul limbii, prin publicarea lucrării lui Titu Maiorescu "Despre scrierea limbii române" (1866). Contextul publicării este semnificativ, pentru că precede întemeierea instituției academice și pornește campania noilor forțe culturale împotriva curentului Latinist. Scopul major și urgent al unei instituții de tip academic era codificarea limbii: simplificarea alfabetului latin, elaborarea unei gramatici și a altor mijloace de normare a limbii literare.

Lucrarea lui Titu Maiorescu formulează prima teză a concordanței între formă și fond, referindu-se la raportul necesar între alfabetul latin și limba română:

"În momentul în care românii s-au pătruns de adevărul că limba lor este o lombă română, în acel moment și forma extraordinară sub care avea să se prezinte aceasta, adecă scrierea sau [...] literele trebuiau luate tot de la romani. Și, astfel, alfabetul slavon, care învălea mai mult decât revela limba română, și pe care îl primisem numai dintr-o oarbă întâmplare externă fu alungat din scrierea noastră cea nouă și fu înlocuit prin alfabetul latin." (,,Despre scrierea limbii române")

Salutând adoptarea alfabetului latin în locul celui chirilic (slavon), Maiorescu începe combaterea etimologismului promovat de curentul latinist, cu reprezențanti de mare autoritate în epocă:

,,Esența etimologismului în ortografie este alta. El cere ca după ce literele s-au stabilit, fie cu semne, fie fără semne, scrierea ortografică însă să nu se îndrepte după vorbirea actuală, foarte influențată prin legi eufonice, ci după legile derivației cuvintelor de la originea lor, întrucât aceasta se poate urmări în întreaga tradiție a limbii. De aceea d. Cipariu scrie cuvântul ,,bine" nu cu ,,i", cum îl pronunțăm noi, ci cu ,,e", adica ,,bene", ,,e" fiind vocala originară."

În opinia lui Maiorescu, aplicarea etimologismului în scriere ar fi avut ca efect un regres: limba ar fi fost ,,aruncată" cu secole în urmă.

Deși numit membru al Societății Literare (viitoarea Academie), în iulie 1867, Maiorescu demisionează în semn de protest față de respingerea proiectului său privind scrierea limbii române și va reveni abia în 1879, când Academia îi acceptă proiectul, semn al victoriei în prima ,,bătălie" culturală.

Obiectivele "Junimii":

o răspândirea spiritului critic;
o încurajarea literaturii naționale;
o neatârnarea intelectuală a poporului român;
o originalitatea culturii și a literaturii române;
o crearea și impunerea valorilor naționale;
o educarea oamenilor prin cultura (culturalizarea maselor), eforturile lor îndreptându-se spre receptarea și ințelegerea culturii de către popor;
o unificarea limbii române literare.

În domeniul studiilor lingvistice, Maiorescu a preluat argumentele lui Alecu Russo, criticând tendințele latiniste ale cărturarilor transilvăneni care propuneau "curățarea" limbii române de orice element nelatin. Polemica dintre Maiorescu, pe de o parte, și Timotei Ciparin și George Baritiu, pe de altă parte, a stimulat studiile asupra limbii române.

După unire, dar mai ales dupa dobândirea independenței naționale, accentul trebuie să cadă pe calitatea artistică a literaturii, pe idealul perfecționării ei interioare. Limba oficială, falsa erudiție și lipsa de gust sunt permanent semnalate și ironizate de membrii Junimii. O parte din scriitorii vremii vor deveni junimiști, vor colabora la revista "Convorbiri literare", vor scrie principalele lor opere, fiind perfect integrați acestei epoci (Vasile Alecsandri, Al. Odobescu). Reprezentanții noii generatii literare, în frunte cu Titu Maiorescu, încep însă să domine scena.

Sprijinind și apărând valorile autentice, Maiorescu are și darul de a descoperi și a atrage în cercul său vocile noi. Revista "Convorbiri literare" devine cel mai important periodic literar românesc. Aici își publică majoritatea poeziilor Mihai Eminescu, Ion Creangă publică primele trei părți din "Amintiri din copilărie" și povești, I.L.Caragiale își citește și publică majoritatea comediilor, Ioan Slavici publica nuvele și povești.

Alți colaboratori ai revistei sunt George Coșbuc, Panait Cerna, Octavian Goga, Dinu Zamfirescu, I.Al. Brătescu-Voinești. Acești colaboratori ai revistei vor deveni figuri marcante ale epocii cunoscute ca "epoca marilor clasici".
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT

Nu ai gasit ce cautai? Incearca atunci pe

Click aici
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.