Crestinismul

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 8.10

nivel: Gimnaziu

     Crestinismul este o religie universala,cu vechime bimilenara, construita pe temeiul credintei īn Iisus Christos, ca fiu si mesager al lui Dumnezeu, trimis pe pamānt īn vederea rascumpararii omenirii din captivitatea pacatului original al cuplului Adam si Eva, precum si a māntuirii omenirii. Aparut īn sec.I d.Hr. īn Palestina si acceptat de unii evrei din diaspora, apoi atragānd prozeliti dint[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Crestinismul

     Crestinismul este o religie universala,cu vechime bimilenara, construita pe temeiul credintei īn Iisus Christos, ca fiu si mesager al lui Dumnezeu, trimis pe pamānt īn vederea rascumpararii omenirii din captivitatea pacatului original al cuplului Adam si Eva, precum si a māntuirii omenirii. Aparut īn sec.I d.Hr. īn Palestina si acceptat de unii evrei din diaspora, apoi atragānd prozeliti dintre cei de alte religii, crestinismul se dezvolta repede, de la forma sa initiala de secta iudeo-crestina, la o religie autonoma, sprijinita pe miturile cuprinse īn textele epice din Evanghelii si din Faptele Apostoli-lor si consolidata teologic prin Epistolele apostolului Pavel si īn Epistolele sobornicesti ale apostolului Ioan, raspāndita apoi īn cuprinsul Imperiului Roman chiar īn sec.I, constituindu-se īntr-o comunitate de adepti, numita Biserica crestina, care se considera "trupul lui Christos", iar dupa sfārsitul evului mediu invadānd lumea, astfel ca azi (potrivit unor statistici formale) ar īnsuma peste un miliard de credinciosi. Crestinismul a avut nevoie de cāteva secole pentru a-si elabora doctrina; credinta cresti-na e definita abia de conciliul IV ecumenic (Calcedonia, 451), prin formularea crezului ,care stabileste esenta ei; aceasta esenta rezida īn: acceptarea misiunii de māntuitor a lui Iisus Christos, calitatii lui de fiu al lui Dumnezeu, nascut din Fecioara Maria, deci de Dumnezeu si de om īn acelasi timp, "monogen, īn doua naturi, fara confuzie nici schimbare, fara diviziune nici separatie".

      Iisus Christos este considerat nu un semizeu, ci īntruparea Logosului divin, o fata a Absolutului, a esentei divine unice.Iisus Christos/ Iisus Hristos este īntemeietorul si figura centrala a crestinismului. Numele de Iisus este forma geaca a lui Iosua (care īnseamna "Māntuitorul" sau "Domnul care māntuie"). A fost numit si Iisus din Nazaret. Hristos este echivalentul gerc al ebraicului "Messiah ","Unsul lui Dumnezeu", titlu ce se refera la originea si misiunea divina a lui Iisus.Īntemeietorul traditional, ca Dumnezeu īntrupat, al crestinismului si strania figura-cheie a religiei crestine, personaj mitologic enigmatic si paradoxal, socotit si om si divinitate, presupusa personalitate istorica, necertificata īnsa direct de nici un document autentic, cu o biografie construita fluctuant, inconsecvent, īn 4 variante canonice (īn cele 4 evanghelii) din Noul Testament si īn cāteva evanghelii apocrife.

     Dupa conceptul hagiografic esential, Iisus s-a nascut īn localitazea palestiniana Nazaret, din Feciora Maria, necunoscatoare de barbat, logodnica dulgherului Iosif, zamislind spiritual de la Sfāntul Duh, dupa ce fusese anuntata prin bunavestire de Īngerul Gabriel. Nascut īntr-o iesle, īntāmpinat de trei magi orientali, supus ritualului traditional al circumciziei (iar īndeplinirea acestui ritual e considerata de teologia crestina o dovada exemplara a īntruparii omenesti autentice - īn Dumnezeu-Fiul), īsi petrece o copilarie precoce īntre familie si templu, dispare misterios pāna la vārsta de 30 de ani cānd, reaparut este botezat īn apa Iordanului, apoi īncepe sa-si predice īnvatatura, sa faca miracole (vindecari de boli,īnvieri de morti, exorcisme, īnmultirea pīinilor si pestelui pentru masa multimii, schimbarea apei īn vin la nunta din Cana Galileii), rosteste mai multe parabole doctrinare, apoi e tradat de unul din cei 12 discipoli: Iuda, arestat, judecat de procurorul roman Pontius Pilatus, la instigatia castei sacerdotale evreesti din provincia romana Iudeea, e condamnat la moarte, si rastignit pe o cruce pe care si-o poarta singur pe muntele Golgota īntr-o zi de vineri(14 sau 15 nisan a anului 33 d. Hr), unde moare, suferind omeneste, dar īnvie dupa 3 zile, reaparāndu-le discipolilor schimbat la fata si, dupa 40 de zile de la īnviere, se īnalta la cer.

     Avānd ca punct de plecare o ipocrizare si spiritualizare a sperantei mesianice iudee, noua religie īnglobeaza apoi elemente ale cultelor si religiilor orientale, ale filozofiei elene si ale utopiilor sociale elenistice. Proclamānd programatic egalitatea si fraternitatea, speranta de māntuire īntr-o noua viata, dupa moarte, crestinismul este īmbratisat la īnceput de paturile sociale cele mai dezmostenite ale imperiului, sclavi, liberti, saracimea urbana, mai putin rurala. Pāna īn vremea īmparatului Nero noua religie este confundata cu cea iudaica īn sānul careia luase nastere. Din acest moment, crestinismului i se retrag privilegiile religioase si juridice acordate iudaismului. Datorita monoteismului intransigent, morelei sale distincte, completei respingeri a panteonului traditional roman si a cultului imperial, noua religie se afirma ca un corpus doctrinar distinct īn Imperiu Roman. Nerecunoscut oficial īn primele trei secole de existenta, crestinismul este practicat ilicit, adeptii sai fiind tolerati sau persecutati de autoritati. Īn primul veac de la aparitie noua religie se raspāndeste īn Egipt, Siria, Fenicia, Asia Mica, apoi īn Africa de Nord si numai foarte lent īn provinciile europene; la Roma i-a fiinta din vremea īmparatului Claudius(41-54) o comunitate crestina. Īn cursul sec.II d.Hr., crestinismul īsi clarifica doctrina, īsi cristalizeaza propriile norme, delimitāndu-se net de religiile mistice elenistice, si īncepe confruntarea cu celelalte culte. Criza generala a societatii romane de la sfārsitul sec.II si din sec.III, destramarea vechilor culte politeiste, faptul ca noua religie se adreseaza fara discriminare mozaicului de popoare care alcatuiau imperiul, simplitatea cultului si a mesajului sau, reprezinta tot atātea elemente care īnlesnesc transformarea crestinismului īntr-o religie universala. Īn sec.I-II noua doctrina este persecutata īn mod izolat, īn sec.III are loc confruntarea deschisa īntre statul roman si religia ilicita care este acum supusa unor prigoane sistematice īn vremea īmparatilor Decius, Valerian, Diocletian, Galeriu.

     La Roma, Constantin cel Mare desfiinteaza cohortele pretoniene si initiaza o politica favorabila crestinilor. Īn urma īntrevederii dintre Constantin cel Mare si Lcinius de la Mediolanum (febr.-mart. 313) este pronuntat "Edictul de la Milano", prin care crestinismul devine o religie egala īn drepturi cu celelalte culte din stat.

     Dupa 320 d.Hr., īn conditiile adāncirii contradictiilor dintre cei doi īmparati, Licinius, sprijinit de cercurile pagāne din Orient, initiaza o politica anticrestina, īn timp ce Constantin cel Mare se apropie tot mai mult de pozitiile bisericii crestine.

     Dupa moartea lui Licidius la Tesalonic, imperiul este reunificat si supus autoritatii unui unic īmparat, situatie nemaiīntālnita din 285 d.Hr.. Constantin cel Mare, care se revendica alesul pe pamānt al divinitatii unice, abandoneaza politeismul tetrarhiei īn favoarea monoteismului crestin, care devine fundamentul ideologic al monarhiei despotice.

     Pe plan religios, Constantin cel Mare intervine īn conflictele cristologice luānd pozitie īmpotriva schismelor si ereziilor, urmarind unitatea bisericii, important factor de spirjin al statului.

     Īn 325 d.Hr. are loc la Niceea, convocat din initiativa lui Constantin cel Mare, primul conciliu ecumenic al bisericii crestine, care pune bazele dogmatice si canonice ale noii religii. Constantin moare la Nicomedia, īn drum spre granita rasariteana a imperiului,unde izbucnise un nou razboi cu Imperiul Sasanid (22 mai 337). Pe patul de moarte este botezat īn religia crestina de catre episcopul Eusebios.

     Īn 392 īmparatul Teodosiu I interzice toate cultele pagāne ,decretānd crestinismul ca unica religie a Imperiului Roman.

     Biserica crestina este o institutie concreta, cu statut juridic si cu istorie politica; ae se considera trupul mistic al lui Iisus Christos si īsi asuma sarcina de a propaga īnvatatura acestuia, ca īntemeietor al ei; īn acest cadru, afirma a avea un rol matern si pedagogic fata de credinciosi (fiind, īntr-o formulare catolica, mater et magistra ).
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.