Creativitatea

5x puncte

categorie: Psihologie

nota: 8.62

nivel: Liceu

Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin "creare", care înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naşte". Creativitatea defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul.
Sensuri şi definiţii
Conceptul de creativitate, unul dintre ce[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Creativitatea

Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin "creare", care înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naşte". Creativitatea defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul.
Sensuri şi definiţii
Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodată ştiinţa, este încă insuficient delimitat şi definit. Aceasta se explică prin complexitatea procesului creativ, ca şi prin diversitatea domeniilor în care se realizează creaţia. După unii autori, acest lucru se întâmplă ori de câte ori o noţiune este difuzată de la un grup restrâns de specialişti la o populaţie mai largă, pierzându-şi astfel caracterul univoc, stabilitatea şi rigoarea. Nu este vorba de un proces de degradare, ci de asimilare a gândirii logice individuale la gândirea socială.
Problemă de cercetare pentru psihologi, pedagogi, psihanalişti, filosofi, esteticieni, sociologi şi sociologi ai culturii, axiologi, antropologi, economişti - dată fiind complexitatea uimitoare a fenomenului, creativitatea este şi în atenţia lingviştilor şi a psiholingviştilor. Precizarea termenului, impunerea lui în limbă din palierul neologismelor în cel al limbii comune şi menţionarea lui nu numai în dicţionarele lexicale, dar şi în cele de pedagogie şi de psihologie, sunt tot atâţia paşi în conştientizarea şi valorificarea creativităţii.
Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin "creare", care înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naşte". Însăşi etimologia cuvântului ne demonstrează că termenul de creativitate defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul. Termenul şi noţiunea generică au fost introduse pentru prima dată, în anul 1937, de psihologul american G.W. Allport, care simţise nevoia să transforme adjectivul "creative", prin sufixare, în "creativity", lărgind sfera semantică a cuvântului şi impunându-l ca substantiv cu drepturi depline, aşa cum apare mai târziu în literatura şi dicţionarele de specialitate. În anii '70, neologismul preluat din limba engleză s-a impus în majoritatea limbilor de circulaţie internaţională ("créativité" în franceză, "Kreativität" în germană, "creativita" în italiană, etc.), înlocuind eventualii termeni folosiţi până atunci (cf. în germană se folosea termenul "das Schöpferische" = "forţa de creaţie"). La noi, D. Caracostea folosea termenul încă din 1943, în lucrarea "Creativitatea eminesciană", în sensul de originalitate încorporată în opere de artă.
Discutarea conceptului de creativitate ridică o problemă de bază a comunicării. Pe de o parte, întrebuinţarea termenilor de "creativitate" şi de "gândire divergentă" ca sinonimi conduce la admiterea unei relaţii între ele ceea ce nu e dovedit de stările obiective. Pe de altă parte, este dificil să negăm o asemenea relaţie şi încă să n-o raportăm la cercetarea şi practica în domeniu când mulţi cercetători şi practicieni care abordează subiectul consideră că termenii sunt interschimbabili. Suntem de acord cu precizarea pe care o fac în continuare Husen & Postlethwaite: "Întrucât transferul de deprinderi nu pare să se facă uşor, profesorul trebuie să aplice gândirea divergentă în orice context posibil al curriculumului (s.n.). Având în vedere valoarea acestor exerciţii în ansamblul programului educaţional, este într-adevăr util pentru formare să fie aplicate oriunde este posibil".
Dar creativitatea nu înseamnă numai atât. Larga putere de iradiere a conceptului este surprinsă numai în practica educaţională. "Dificultăţile psihologice şi teoretic-sociale ale problemelor creativităţii se cristalizează în şcoală".
Astăzi, într-o lume de largă deschidere democratică, recunoaşterea şi promovarea creativităţii nu este numai un deziderat, ci o reală şi stringentă necesitate. Încă de acum două decenii, psihologul Morris Stein anunţa acest prag de minunată deschidere pentru creativitate şi spiritele creative: "O societate care stimulează creativitatea asigură cetăţenilor săi patru libertăţi de bază: libertatea de studiu şi pregătire, libertatea de explorare şi investigare, libertatea de exprimare şi libertatea de a fi ei înşişi". Acest din urmă "a fi tu însuţi" îl vizează formarea creativă şi învăţământul românesc.
(Adaptare după cartea "Formarea formatorilor ca educatori ai creativităţii", scrisă de Sanda-Marina Bădulescu)
________________________________________


Creaţia de cultură o înţelegem ca un fel de compromis, solicitat de conflictul virtual dintre existenţa umană şi Marele Anonim. - Lucian Blaga
Pe când teologii preamăresc Creaţia Divină, savanţii şi artiştii problematizează neîncetat creativitatea umană. Într-adevăr, problema creativităţii este abordată şi se formulează în funcţie de contextul social. Pentru simplificare, putem considera Dicţionarele ca reflectând destul de fidel aceste oscilaţii de interes şi modalităţi de prezentare.
Ultima ediţie Dicţionarului enciclopedic (1993) consideră "Creativitatea ca trăsătură complexă a personalităţii umane, desemnând capacitatea de a realiza ceva inedit, original". Caracterizarea aparţine psihologilor şi oferă ceva mai mult decât ediţia anterioară; Dicţionarul Enciclopedic Român (1962) nu trata subiectul ca atare, ci numai "Creaţia Artistică". Tot ce aflăm sub acest titlu este că opera de artă rezultă dintr-un proces îndatorat talentului şi fanteziei artistului, respectiv concepţiei sale despre lume.
Ceva mai amplu se tratează problema în Dicţionarul de Estetică Generală (1972), care insistă asupra fenomenului de producere a unicatelor şi a diversităţii interpretărilor lui. Astfel, în istoria culturii, creaţia artistică apare ca:
o act delirant, chiar demenţial sau mistic, impuls al Divinităţii (Platon),
o expresie sensibilă a Ideii Absolute (Hegel),
o activitate spirituală prelogică şi amorală (B. Croce),
o revelaţie pură (A. Brémond),
o o compensaţie sau manifestare sublimată a refulărilor instinctuale (S. Freud),
o un produs patologic (C. Lombroso) sau al dicteului automat (A. Bréton),
o act gratuit, aleator sau simplu joc (K. Gross),
o expresie a sintezei armonioase şi superioare a disponibilităţilor vitale (J. M. Guyau),
o proces natural continuat pe planul spiritualităţii (G. Séailles), etc.
Insistenţa cu care se repune mereu şi varietatea soluţiilor oferite, din care am menţionat numai câteva, subliniază importanţa problemei. Dificultatea de a o expune în puţine cuvinte se traduce prin erori, îndepsebi prin circularitatea definiţiei. De exemplu, în Dicţionarul Webster (Enciclopedic, Neprescurtat!, 1994) aflăm la articolul CREATIVITATE formulările evident incorente: 1. Starea sau calitatea de a fi creativ; 2. Abilitate sau proces creativ.
În continuare ne limităm la comentarea a două concepţii ce au favorizat în timp rezolvări aparte pentru problema creativităţii: acţionalismul şi cognitivismul.
(Adaptare după articolul "Problema creativităţii, ieri şi astăzi", scris de conf.dr.ing. G.G. Constandache,
Departamentul de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti)
________________________________________
Perspectiva acţionalistă
o În ce sens creativitatea poate fi considerată o "facultate particulară a spiritului uman"?
o Reorganizarea componentelor culturale sau tehnice: Aria percepţiei şi Imaginea mediului, Domeniul pragmatic şi Aria fenomenelor, Ipoteza structuralistă (1972)
o Creativitatea aparţine tuturor?
o Invenţie şi creativitate: Act şi Produs, Putere sau Randament
o Inteligenţa creatoare şi gândire divergentă (Guilford)
o Creativitatea şi pedagogia: trezirea şi încurajarea atitudinii noi
o Antrenarea creativităţii: imperativ utilitarist şi exerciţiu spiritual
________________________________________
O facultate particulară a spiritului uman
Sociologii înţeleg prin creativitate dispoziţia care orientează indivizii şi grupurile spre producerea unor invenţii. Iar încercările de explicare a dispoziţiei creatoare pornesc de la opunerea originalităţii faţă de conformism (norma socială) sau a spontaneităţii faţă de artificiu (convenţie). Ceea ce deosebeşte perspectiva sociologică în raport cu cea psihologică este preocuparea cu creativitatea societăţilor sau a grupurilor. Se discută deci despre creativitatea unei culturi anume, a unei clase sociale sau a unei categorii profesionale etc.
Putem distinge teoriile organiciste (inspirate de Oswald Spengler) care discută despre creativitate în contrast cu declinul social ce presupune o scădere a vitalităţii membrilor şi grupurilor unei societăţi.
Teoriile mai recente sunt preocupate de studierea grupurilor mai restrânse decât clasa socială, de exemplu în sociologia ştiinţei. În acest context, creativitatea apare ca dependentă de numărul schimbărilor de tot felul între grupurile în discuţie, mai precis de rigiditatea sau de capacitatea lor de deschidere în afară. Nu se mai acceptă cercetarea creativităţii fără a se face apel la teoria informaţiei. În plus, a fost evideţiată existenţa unor subgrupuri sau indivizi marginali, care provoacă, selectează sau propun rezolvări pentru conflictele latente sau manifeste din societate (teză ilustrată şi de istoricul român Neagu Djuvara). Precizarea necesară este că se impune o anumită susţinere (cooperare) sau cel puţin o capacitate (rezistentă) de a înfrunta conflictele, spre a reuşi ca grup sau chiar ca individ, pentru a culege roadele activităţii într-o societate dată.
Se numeşte acţionalism o cercetare sociologică aplicată civilizaţiei industriale, caracterizată prin importanţa deosebită a muncii, considerată ca activitate colectivă. Cu alte cuvinte, în cadrul doctrinelor acţionaliste se analizează realizarea grupului ca subiect (unitate de acţiune şi de cercetare). Abordarea problemei creativităţii în cadrul cercetărilor acţionaliste implică, alături de o definiţie ce stabileşte punctul de vedere (sociologia muncii), un criteriu de recunoaştere a comportamentelor în discuţie (reorganizarea componentelor), o metodologie (teste) pentru precizarea gradelor/varietăţilor de creativitate şi o directivă de aplicabilitate (aspecte pedagogice şi praxiologice).
Teoreticienii acţionalismului consideră creativitatea ca o facultate particulară a spiritului uman, definită prin înclinaţia "de a reorganiza elementele (culturale sau tehnice) preluate din lumea exterioară spre a le prezenta dintr-o nouă perspectivă şi pentru realizarea unei acţiuni novatoare" (Les théories de l'action, vol. I, 1972, Hachette).
________________________________________
Reorganizarea componentelor culturale sau tehnice
Definiţia dată de teoreticienii acţionalismului presupune trei componente:
o imaginea mediului,
o domeniul fenomenal sau pragmatic şi
o ipoteza structuralistă.
Mai pe larg, este vorba despre existenţa unui câmp al percepţiei indivizilor umani, selectat printr-o perspectivă sau punct de vedere propriu fiecăruia. În al doilea rând, se evidenţiază existenţa câmpului pragmatic (acţional) unde se produc sau se influenţează fenomenele respective. Poate fi vorba despre domeniul ce include experimentele, în cazul cercetătorilor sau al artiştilor.
Acest domeniu este determinat prin capacitatea de acţiune mai extinsă sau mai restrânsă a subiectului acţional (agent): domeniul fenomenelor influenţate sau controlate poate presupune acţiuni directe, ca în cazul experinţelor efectuate de savanţi, sau mediate, indirecte, ca în cazul inginerilor şi îndeosebi a managerilor. De pildă, putem considera domeniul fenomenelor în discuţie, fie câmpul optic al microscopului/telescopului, fie materialele puse în operă de artist, respectiv mediul social pentru omul politic sau jurist.
________________________________________
Creativitatea aparţine tuturor
Dacă acceptăm, împreună cu teoreticienii acţionalismului, despre creativitate că aparţine fiecărui individ, trebuie făcută precizarea că este totuşi mai puternic dezvoltată la anumiţi oameni (talente, genii) şi constituie chiar justificarea de bază a activităţii (pasionate), chiar a muncii multora dintre ei. Oricât pare de dificil, se poate măsura originalitatea câmpului activ de percepere sau conţinutul percepţiei corespunzând mulţimii "aberaţiilor posibile" (alterări voite, căutate) relativ la elementele componente.
________________________________________
Invenţie şi creativitate
Se impune următoarea precizare: pe când invenţia reprezintă simultan actul creator şi produsul creaţiei, conceptul psihologic de creativitate desemnează puterea inovatoare sau capacitatea creativă privită din unghiul de vedere al randamentului. În acest fel se pot evidenţia indivizi care dovedesc mai multă creativitate decât ceilalţi colegi din domeniul de activitate considerat folosind teste de creativitate.
________________________________________
Inteligenţa creatoare şi gândirea divergentă
Inteligenţa creatoare se recunoaşte prin atitudinea spiritului faţă de problemă (faţă de dat) sau faţă de realitate. În loc de a se mulţumi să descrie, să contemple, el caută totdeauna să privească mai departe, la conexiuni mai profunde, la urmări mai îndepărtate. Se orientează spre cercetarea "diferitului", a tot ce este "altfel", spre a proceda în mod inedit, cu ingeniuozitate. Aceasta este perspectiva care favorizează apariţia ideilor novatoare (concepţii, teorii, prototipuri, proiecte). O astfel de perspectivă denotă, aşa cum a arătat J.P. Guilford, o gândire divergentă, care nu se limitează la cunoscut sau obşnuinţă (rutină); această gândire fiind contrară celei numită convergentă, al cărei câmp de investigaţie este limitat prin conformism sau pasivitate.
________________________________________
Creativitatea şi pedagogia
Tocmai pentru că disponibilitatea numită creativitate se remarcă îndeosebi prin atitudine intelectuală novatoare, ea poate fi dezvoltată printr-o pedagogie adecvată, care trezeşte şi încurajează acest mod de a privi lucrurile, stimulându-l printr-o problematizare şi interogaţie permanentă ce pune subiectul în situaţia de a se reanaliza şi redefini continuu.
________________________________________
Antrenarea creativităţii
Astfel înţeles, antrenamentul dedicat creativităţii reprezintă nu doar un imperativ utilitarist (economic) în cadrul societăţilor industriale aflate în expansiune, unde inovaţia este cheia succesului pentru întreprinderi, grupuri şi indivizi, ci totodată un adevărat exerciţiu spiritual (invitînd la conduită etică), exerciţiu care promovează sinele (eul cu vocaţie), capabil să se repună mereu în discuţie, punându-se sub semnul întrebării, autocenzurându-se şi autoprimenindu-se.
________________________________________
Perspectiva cognitivistă
o Creativitatea este capacitatea de a realiza un produs nou şi adaptat?
o Judecarea şi aprecierea creativităţii la ingineri şi la artişti
o Grade de creativitate: consensul social pentru apreciere
o Teste de creativitate: multitudinea şi fluiditatea răspunsurilor, varietatea soluţiilor depinde de aspecte cognitive, emoţionale, dar şi de personalitate
o Creativitatea autorului funcţie de natura procesului productiv: hazardul, regulile şi intenţia
o Sistemele artificiale pot fi creative?
o Creativitatea dependentă de cultură şi de epocă istorică: conflictul dintre tradiţie şi tendinţele novatoare
o Abordarea cogniţiei creative în ştiinţele cognitive
________________________________________
Capacitatea de a realiza un produs nou şi adaptat
Psihologii înţeleg prin creativitate dispoziţia inventivă sau capacitatea de înnoire existentă în stare potenţială la orice individ uman şi la toate vârstele. Copilul, care-şi manifestă permanent mirarea şi surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluenţat încă de educaţia rutinieră, este considerat prototipul creativităţii. Mai trebuie precizat că, strâns legată de mediul socio-cultural, această tendinţă naturală, firească a omului, de realizare a sinelui, presupune condiţii favorabile spre a se exprima ca ingeniozitate elaborată. Teama faţă de orice deviere de la normă (convenţie, tradiţie) sau conformismul social are ca efect dispariţia oricărei urme de originalitate, fiind capcana în care eşuează creativitatea multor indivizi.
________________________________________
Judecarea şi aprecierea creativităţii
În psihologia cognitivă, creativitatea se defineşte prin capacitatea de a realiza un produs care să fie simultan inedit şi adecvat. Acest produs (operă filosofică sau muzicală, lucrare beletristică sau articol ştiinţific etc.) poate însemna idee, compoziţie muzicală, relatare istorică, comunicare savantă sau articol publicitar şi orice altă formă de creaţie. În general, un produs nou trebuie să fie original şi neprevăzut. Acesta trebuie să se deosebească de ceea ce autorul însuşi sau alte persoane au realizat până acum în domeniu. Totuşi, o soluţie nouă nu poate fi considerată creativă decât când este adecvată, adică satisface diferitele cerinţe (constrângeri) ale unei probleme. Importanţa acordată acestor două criterii, noutatea şi adecvarea, în cadrul judecăţilor asupra creativităţii, variază după indivizi şi după naura problemelor/sarcinilor asumate. De exemplu, criteriul adaptării este mai puternic implicat în produsele creative ale inginerilor, decât în operele artiştilor.
________________________________________
Grade de creativitate
Nu există norme absolute (universale în timp şi spaţiu) care să asigure judecata critică şi aprecierea valorizatoare a unui produs, a unei realizări sau soluţii (rezolvări). Arbitrajul sau judecările asupra creativităţii presupun de fapt un consens social (quasi-unanimitate) din care decurg recunoaşterea şi uneori recompensa. Un judecător (arbitru) unic, un comitet alcătuit din mai multe persoane autorizate/avizate sau chiar o societate în ansamblu uneori, evaluează
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles