Costache Girgiuveanu - caracterizare

2x puncte

categorie: Romana

nota: 9.20

nivel: Gimnaziu

Autorul îi lămurește biografia lui moș Costache printr-o abundență de detalii. Această biografie se împletește cu cea a familiei Tulea, dar și cu cea a familiei lui Felix Sima. „Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sânge. Singura lui soră, soție a lui Costache Giurgiuveanu (cel căutat), murise și ea de mult. Văduv el însuși de vreo z[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Costache Girgiuveanu - caracterizare

Autorul îi lămurește biografia lui moș Costache printr-o abundență de detalii. Această biografie se împletește cu cea a familiei Tulea, dar și cu cea a familiei lui Felix Sima. „Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sânge. Singura lui soră, soție a lui Costache Giurgiuveanu (cel căutat), murise și ea de mult. Văduv el însuși de vreo zece ani, doctorul își ținuse băiatul mai mult în pensionate și internate. După o lungă boală plictisitoare, se stinge și el cu satisfacția că copilul e mare și cu viitorul oarecum asigurat. În afară de un oarecare depozit de bani, doctorul lăsa lui Felix o casă cam veche, dar indicat ca tutore „unchiul Costache”, cumnatu-său. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix în raporturile cu școala, plătea taxele, semna în calitate de corespondent, iar Felix, la rândul său îi trimitea știri despre el.”

Așadar, în casa „unchiului” Costache vine Felix într-o seară de la începutul lui iulie 1909; o casă din strada Antim, unul dintre imobilele pe care le posedă bătrânul și de pe urma cărora dispunea de mari sume de bani, rezultate din chirii.
Prezentarea lui Costache se face tot prin prisma lui Felix. Vedem ceea ce, sosit aici, se vede el însuși. Portretul fix fixează deja unele trăsături ale personajului: „Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână, și, din cauza aceasta, numai doi dinți vizibili, ca niște așchii de os.” Omul e capabil să zâmbească, dar lui Felix zâmbetul și înfățișarea bătrânului îi trezesc imaginea unei bufnițe. Bâlbâiala lui moș Costache e unul dintre primele lucruri pe care le observă Felix la bătrân. Întrebat dacă aici șade domnul Costache Giurgiuveanu, acesta răspunde:

„– Nu - nu - nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc...”. Băiatul se miră nespus și „ieși amețit pe ușa gotică și apoi pe poarta ruginită trecu prin fața muscalului, care sforăia mereu, și porni dezorientat înainte.”
Încă de la începutul romanului, apariția sa este bizară, deconcertându-l pe Felix atunci când îi spune: „nu-nu stă nimeni, aici”, răspuns de domeniul absurdului. Felix își imaginase că tutorele său e un om masiv, „de o greutate extraordinară”, având în vedere că știa despre el că este bogat, deține mai multe imobile, îi fusese lăsat în grijă, argumente pentru a-și închipui că giurgiuveanu are forță. Însă îi apare în față un om mititel, puțin adus pe sapte, cu o chelie de porțelan, cu fața spână, buzele galbene de prea mult fumat, cu ochii clipind rar și moale.

Aspectul exterior și interior al casei părăginite, aflate aproape în ruină, trimite – cu toate detaliile descriptive – către avariția personajului, dar și către un soi de parvenitism, arhitectura casei sugerând „intenția de a executa grandiosul clasic în materiale nepotrivite”. Ca orice avar, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, un potențial atentat la averea sa.
Nedumerit de primirea ce i se, încurcat de imagini care, în mintea lui, nu se legau, Felix este gata să părăsească imobilul. Totui, o apariție nouă, o fața subțirică îl oprește. Reacția bătrânului se schimbă dintr-o dată și Felix este poftit înăuntru.

Drumul personajului de-a lungul romanului include fapte, întâmplări, discuții la care ia parte, vorbe surprinse în treacăt și gesturi care-l definesc și-l fac tot mai viu. De exemplu, neacceptând ideea unei servitoare, căci aceasta ar însemna un sacrificiu bănesc, moș Costache o ține pe Marina, femeie celibatară, slabă de minte, dar oarecum rudă, în schimbul serviciilor făcute. Singura slăbiciune a bătrânului acestuia ciudat este Otilia, fiica vitregă. Fata exercită asupra lui o mare influență. Otilia realizează un adevărat tampon între el și ceilalți, atenuând atât cât este posibil răutățile pe care le provoacă avariția bătrânului. Ea e convinsă că „papa e un om bun, însă are și ciudățeniile lui. Trebuie să fii îngăduitor”, îl sfătuiește ea pe Felix.
Ceea ce numește Otilia „ciudățenii” sunt în realitate fapte dezvăluind tipologia avarului, gata să fixeze dimensiunile obiectelor și chiar ale oamenilor, după dimensiunile câștigului ce-l poate obține prin ei. Pascalopol îi este apropiat, dar dacă-l poate înșela fie și cu o sumă mică de bani, profitând de neatenția lui, Giurgiuveanu este mulțumit.

Felix este nepotul lui și are o sursă importantă de bani, dar și lui Felix îi micșorează venitul prin nenumărate potlogării, începând de la ciupeala zilnică a vreunei piese de cinci lei, sub pretextul că „M-m-mai dă-mi cinci lei. N-am acum la îndemână, sunt cam strâmtorat” până la descoperirea uluitoare pentru Felix, a unui „pachet de coale scrise, cusute printr-o sfoară roșie. În chip de caiet, și cu titlu care-l izbi cu toată graba lui, întrucât găsise acolo numele său. Scoase caietul și citi pe copertă
Cont de cheltuieli
Ce-am făcut pentru minorul Felix Sima”.
De aici, Felix află că i s-ar fi „dat în mână pentru teatru 20”, „cumpărat instrumente chirurg 10”, „adus doctor fiind bolnav 30”, „haine, rufărie, 120”, „dat bani nevoi tinerești 200” și altele. Ceea ce-l izbește și mai tare este că tot în contul lui bătrânul trecuse și „materile pentru construcție 2142”, deci că își construia o casă din venitul lui. Fire dezinteresată în privința banilor, Felix „deveni matur prin experiență, găsise că era rușinos și primejdios ca altcineva să știe cât venit are și cum îl fură bătrânul” și ascunde caietul.

S-ar părea că iubirea sinceră pentru Otilia umanizează personajul, în realitatea însă ezitările cu care acoperă îl împiedică să ducă la bun sfârșit. Bătrânul nu acceptă ideea nici unei schimbări, starea lui dominantă este voit imuabilă: într-un singur sens pot evolua lucrurile: averea trebuie să crească, prin orice mijloc.
Actele de generozitate, destul de rare de altfel, cu care îl învăluie pe Felix și pe Otilia sunt neconvingătoare. Știe că singura cale de a-i oferi fetei un echilibru este adopțiunea sau măcar întocmirea unui testament în favoarea ei. Nu o face și abia după primul atac al bolii, speriat de insistența cu care rudele îi caută banii, moș Costache intenționează să treacă o sumă de bani pe numele fetei.

Otilia, suferind mult de pe urma nedreptăților la care este supusă, îi mărturisește lui Felix: „Dar papa mă iubește, și apoi... e îndatorat să aibă grijă de mine fiindcă mama i-a dat o mulțime de bani fără nici un act, pe care papa i-a vârât în afacerile lui... Dacă nu murea pe neașteptate mama, ar fi fost altfel... Papa voia să mă adopteze... Și acum ar voi, nu-l lasă tanti Aglae... În sfârșit, mizerii care cred că-ți sunt indiferente.”
Bătrânul Costache se deplasează în câmpul său de acțiune pe spații largi. Avariția lui se manifestă începând de la privațiuni personale (îmbrăcăminte, hrană, interdicția de a fi chemat doctorul pentru consult, chiar și în caz de boală) până la gesturi doar aparent generoase, cum ar fi cel de a-i construi Otiliei o casă, după un plan arhitectural întocmit de el.

Pentru moș Costache banul reprezintă un scop în sine, el fiind reprezentativ ca personaj, pentru tipul burghezului avar. Orice se poate transforma în afacere: imobilele pot fi închiriate studenților, iar când aceștia nu au bani pentru a plăti chiriile, le pot fi confiscate bunuri care apoi sunt comercializate, localurile sunt închiriate pentru nunți, cursurile universitare se vând și se cumpără printr-o rețea specială a lui moș Costache, la fel seringile, instrumentele medicale și orice altceva. Felix deținea multe informații de la un coleg. „Colegul îl informă că ședea într-o casă de raport cu câteva caturi, foarte modernă, însă cu apartamente mici, pe care proprietarul le închiria la studenți, la intelectuali tineri în concubinaj, scoțând astfel un venit mai mare. Accepta chiria lunar, în schimb se acoperea printr-o poliță scadentă la data exigibilității ei. În caz de neplată, preschimba polița, sporindu-i cifra, sau o protesta, dând afară pe chiriaș. În genere însă îngăduia pe toți cu multă bonomie fiindcă prin sistemul polițelor și al întârzierilor, chiria, mică în teorie, se dubla; plătită anticipat, chiria de pildă, era patruzeci de lei lunar, polița era de optzeci de lei, la întârzieri cu preschimbări se adăuga dobânda. Când tânărul chiriaș se încurca, moș Costache nu devenea brutal. Arunca ochii prin casă, ajuta memoria debitorului și cerea, bunăoară, dacă era student în medicină (pe aceștia îi prefera), tratate de medicină, cursuri, articole de obicei scumpe”. Deci, totul se transforma în bani. Băncile nu-i oferă garanție pentru a-și păstra averea și bătrânul preferă să păstreze banii în casă.

Dacă vreodată a existat un sâmbure luminos în ochii lui moș Costache, numai Otilia a reușit să fie sursa acestei trecătoare raze de bunătate. Bătrânul o iubește sincer, dar, de teama oricărei schimbări, de teama familiei de alături, nu întreprinde nimic. În momentul în care primește o scrisoare anonimă, defăimătoare la adresa fetei, personajul are o reacție sincer disperată, voind ca Otilia să nu știe nimic din răutățiile ce se spun despre ea. „Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni și fruntea i se acoperi de sudori reci. Începu să se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică din nou și o citi iar, întorcând-o pe toate părțile. [...] O frică nebună îl cuprinse. [...] scrisoarea i se părea un document teribil,de o autenticitate indiscutabilă”. Scrisoarea era în realitate o anonimă întocmită de Stănică, după toate aparențele, un „document” care-l avertiza pe moș Costache că, dacă o va înfia pe Otilia, lumea va considera că între el și fată s-au petrecut fapte reprobabile și că dorea astfel să o facă moștenitoarea averii lui, ca să scape de rușine.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles