Contabilitatea decontarilor intra si interbancare

7x puncte

categorie: Contabilitate

nota: 8.52

nivel: Facultate

Referat despre Contabilitatea decontarilor intra si interbancare
În România, plățile fără numerar apar la începutul secolului al XVIII-lea și primele atestări documentare vorbesc despre casele de negoț de la București la 1700 și Brașov și Sibiu la 1750, unde circulau prin gir (zalog) înscrisuri sub denumirea de poliță. Aceste polițe se decontau pentru stingerea obligațiilor dintre pă[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Contabilitatea decontarilor intra si interbancare

Referat despre Contabilitatea decontarilor intra si interbancare
În România, plățile fără numerar apar la începutul secolului al XVIII-lea și primele atestări documentare vorbesc despre casele de negoț de la București la 1700 și Brașov și Sibiu la 1750, unde circulau prin gir (zalog) înscrisuri sub denumirea de poliță. Aceste polițe se decontau pentru stingerea obligațiilor dintre părți. Despre celelalte instrumente de plată (cec, virament) documentele fac mențiuni abia la începutul secolului al XIX-lea. Prin înființarea Băncii Naționale a României (BNR) în 1880 s-a reglementat circulația monetară și s-a impus semnul monetar al țării. În 1919 se înființează “Casse de Compensațiuni în București” ca o asociație de bănci și bancheri, care a stat la baza organizării decontării între bănci per sold. În 1926 se înființează Serviciul Național de

Viramente la B.N.R. după modelul serviciilor similare existente la băncile centrale din Germania, Belgia și Franța. Acest serviciu este strămoșul activității de decontare pe bază brută care se desfășoară astăzi la nivel național la B.N.R. și a funcționat fără întrerupere de la înființare. În perioada economiei planificate, decontările se făceau în cea mai mare parte pe baza instrumentelor de credit (dispoziția de plată), cele de debit (cecul) fiind foarte puțin folosite sau s-a renunțat la utilizarea lor (cambia, biletul la ordin). Băncile fiind proprietate de stat au dobândit drepturi destul de mari de control al plăților (controlul prin leu), având drept de refuz chiar dacă beneficiarul nu solicită acest lucru. În 1990, sistemul bancar se reorganizează pe două nivele, banca centrală și băncile comerciale și un nou sistem de decontare și compensare se pune în aplicare în 1995. Totodată, se creează sistemul național de plăți interbancare în care BNR are rolul de conducător. Sistemul de plăți intern se aliniază, treptat, la sistemul de plăți folosit de Uniunea Europeană, iar în anul 2005 s-a implementat compensarea automată a plăților de mică valoare și sistemul de plată cu decontare brută în timp real a plăților de mare valoare, un sistem electronic folosit, de asemenea, de țările membre ale UE.

Sistemul de plăți
Sistemul de plăți a fost definit în diverse variante de către instituțiile de credit și cele de cercetare, fiind reconsiderat în funcție de evoluția monedei și a tehnologiei de înregistrare și transmisie. Cea mai reprezentativă definiție o considerăm pe cea elaborată de CPSS (Committee for Payment System Secretariat) din cadrul Băncii Reglementelor Internaționale, potrivit căreia sistemul de plăți reprezintă un set de aranjamente pentru descărcarea obligațiilor asumate de agenții economici cu ocazia procurării de resurse reale ori financiare, altfel decât prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, care, în virtutea faptului că sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele de bani. Această definiție este larg acceptată, atât de organismele internaționale, cât și de băncile centrale din cadrul Uniunii Europene. Sistemul de plăți concentrează toate tranzacțiile de schimb din economie pentru descărcarea de obligații pecuniare și se constituie într-un mecanism integrat cunoscut sub numele de sistem de plăți de interes național aflat sub supravegherea băncii centrale.

Sistemul de plăți are două funcții complementare: intermedierea tranzacțiilor și garantarea schimburilor. Intermedierea este asigurată de băncile comerciale și de alți agenți nonbancari (companii de plăți, brokeri, poștă) care efectuează servicii de transfer de fonduri și de stingere a obligațiilor de plată. Acești agenți desfăsoară activități de interes public și de aceea sunt supuși autotizării, supravegherii prudențiale și altor forme de control din partea băncii centrale. Garantarea este asigurată în final de banca centrală prin deschiderea de conturi centralizate ale băncilor comerciale care sunt și un mecanism de garantare a tuturor decontărilor din economie, precum și prin sistemul de împrumutător de ultimă instanță.

Elementele componente ale unui sistem de plăți cuprind instituțiile care furnizează servicii de plăți, diversele forme de creanțe transferate, metodele și mijloacele de transfer, mesajele și canalele de comunicație. În general un sistem de plăți are forma unei piramide cu mai multe trepte. Pe prima treaptă (la bază) se află masa persoanelor fizice și juridice care desfășoară activități ce dau naștere la obligații de plată. Populația reprezintă sursa primară de economisire în societate care face depozite și acceptă serviciile băncilor pentru activitatea cu amănuntul. Persoanele juridice sunt companiile care desfășoară activități economice, altele decât cele cu bani, precum și instituțiile publice și cele nonprofit. A doua treaptă o constituie sistemul bancar la care agenții au conturi sau unii agenți nonbancari specializați (brokeri, poștă). Preferința persoanelor fizice și juridice pentru bănci este determinată de creanțele asupra acestora (depozitele) care au caracter de lichiditate iar transferurile se pot efectua imediat și la întreaga valoare. Teapta a treia o constituie casele de compensație care pot fi de stat sau particulare, dar sub controlul băncii centrale. Treapta a patra este agentul de decontare, una din băncile de prim rang din economie sau în unele cazuri acest rol îl îndeplinește chiar banca centrală. Ultima treaptă este banca centrală care are rolul de supraveghetor, împrumutător de ultimă instanță și garantor. Plata și transferul de fonduri. Prin plată se înțelege transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligațiilor financiare dintre părțile participante la o tranzacție economică și schimbul de proprietate a activului în timp ce transferul de fonduri are un conținut mai larg și fără un scop economic, ca de exemplu transferul de bani dintr-un cont în altul, transferul de bani către o altă persoană în scop umanitar sau pentru studii, transferul de bani de către o persoană care lucrează în străinătate către familia din țara de reședință etc.

2. Decontări inter și intrabancare
Relațiile dintre bănci se pot împărți în relații interbancare și relații intrabancare. Relațiile interbancare sunt relații dezvoltate între bănci diferite, private ca personae juridice independente. În acest caz, avem următoarele tipuri de relații:
- Relații dintre bănci și banca centrală, derulate prin intermediul conturilor curente deschise de bănci la banca centrală;
- Relații interne sau relații desfășurate între băncile aparținând aceluiași sistem bancar, derulate prin intermediul sistemului de compensare interbancară sau utilizând relațiile de correspondent create;
- Relații externe dintre bănci ce aparțin unor sisteme bancare diferite. Acestea sunt în general relații de correspondent sau de parteneriat cu bănci străine.

Relațiile intrabancare sunt relații ce au la bază operațiuni desfășurate între unități ce aparțin aceleiași bănci. Aceste relații se pot dezvolta în plan vertical, între filiale, sucursale și centrală sau în plan orizontal între subunități diferite. Operațiunile intrabancare mai sunt cunoscute si ca operațiuni între sedii (OIS). Relațiile pe piața interbancară pot crea creanțe și datorii, respective creditori și debitori. Creanțele și datoriile dintre părți se sting prin decontări bancare, adică prin transferuri de mijloace bănești dintr-un cont, aparținând persoanelor fizice sau juridice, într-un alt cont. Decontarea poate avea la bază acceptarea plății sau punerea la dispoziție anticipat de sume în vederea efectuării plăților. În cazul acceptării se folosesc ca instrumente de decontare ordinal de plată, cecul, cambia, biletul la ordin. În al doilea caz întâlnim acreditivul și scrisoarea de garanție.

Transferuri interbancare și intrabancare. Transferurile de fonduri pentru efectuarea plăților pot avea loc între bănci diferite și în acest caz acestea se numesc transferuri interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri între unitățile aceleiași bănci care se numesc transferuri intrabancare. Transferurile interbancare modifică situația soldurilor din conturlie de la banca agent de decontare, deci o modificare patrimonială, cele intrabancare determinând numai o mișcare internă, soldul de la agentul de decontare rămânând nemodificat.

Decontarea reprezintă transferul de fonduri între bănci și încărcarea-descărcarea de gestiune a băncilor participante la transfer, precum și finalizarea plății prin descărcarea de gestiune a plătitorului (debitorul) față de beneficiarul plății (creditorul). Activele care circulă în sistemul de plăți (banii) reprezintă creanțe asupra guvernului (moneda metalică), asupra băncii centrale (bancnotele sau fondurile bănești din evidențele băncii centrale) și asupra instituțiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumirea generică de mijloace de decontare, folosită mai ales în activitatea de analiză a activității bancare. Decontările se împart in două mari categorii: pe bază brută și pe bază netă.

Decontările pe bază brută sunt cele care se efectuează operație cu operație și sunt specifice plăților mari în timp ce decontările pe bază netă sunt cele supuse compensării, când se plătește soldul net debitor sau se încasează soldul net creditor și sunt specifice plăților de valori mici. Noțiunea de decontare se folosește mai mult în sistemul bancar iar cea de plăți în practica agenților economici și a populației în relațiile cu băncile, dar există o tendință de generalizare a noțiunii de plăți și în sfera activității bancare.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Contabilitate

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Confidentialitatea ta este importanta pentru noi

E-referate.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe Website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat termenii si conditiile de utilizare pentru a integra cele mai recente modificari privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal. Inainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigarii pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi ca poti modifica in orice moment setarile acestor fisiere cookie urmarind instructiunile din Politica de Cookie.


Politica de Cookie
Am inteles